Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi!
Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă,
Cântă melodia vieții mele-n spre amurg.
Și se aude ecoul ideii emise cândva,
Cum se pierde-n uitare,
Cu o mână întinsă spre scara timpului...
Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante:
Primul o consumă, celălt o naște din nou,
Alergându-se în neștire prin spațiu.
În timp ce lutul meu se preface-n țărână,
Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă.
Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre timp
- poezii despre recoltă
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre lebede
- poezii despre degete
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre spațiu și timp
Citate similare
Fost-am eu...
Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Și povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.
Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Și să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.
Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.
Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Și pe el apoi plecară
Tatăl meu și maica mea.
Am rămas să am pe lume
De părinți lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu și fiica mea.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre îngeri
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre pâine
- poezii despre copilărie
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârcolaci, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre porturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
Am avut, dar nu știu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Și aș vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.
Am avut și am și-acuma,
Credința că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre stânci sau poezii despre spaimă
Gândul de apoi
În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...
Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!
Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea
în acestă lume?
Prin urmele acelea mărunte
ale pașilor mei temători,
sângerânzi în țărâna Golgotei?
Nu există liniște în gândul acesta rece,
nici măcar alinarea că am parcurs drumul
dificil, unisens,
care duce undeva...
aduce spre singura certitudine a vieții - mortea.
Ce greu este acum pământul
deasupra mea
și hămesit...
si cum se mai amestecă el cu pământul meu,
luându-și înapoi tot ce mi-a dat vreodată:
trup din țărână am fost
și țărână din trup mă prefac.
Ce crini frumoși mi-au crescut!
în parfumul lor alb de mireasă
mă descompune gândul
că niciodată
nu le-am acordat atâta iubire
ca acum,
când își iau seva din burta mormântului meu,
acolo unde stau înfipți
ca niște țărușe ale biruinței
în inima unui strigoi
care a bântuit cândva pământul.
Rar,
cripta mea putrezită
zgârie ochiul câte unui trecător grăbit.
În trecerea sa se oprește o clipă
și holbându-se indiferent,
citește niște cifre,
cifrele mele,
un interval rece, acoperit cu ceară veche,
lipsit de prefață,
lipsit de concluzie,
același epitaf îngroșat cu vopsea neagră
care ține bine la timp și la murdăreală:
'odihnă veșnică!'
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre strigoi sau poezii despre odihnă
Târziu
Pe-o aripă strivită
îmi sprijin azi un gând,
o ceață izvorăște
din visul așteptat.
Ascult tacit ecoul
din trupul prea rănit
și simt cum scade pulsul
cum seara s-a grăbit.
Încerc să mai adun un zâmbet
din pasul timpului grăbit
să-l pun un colier pe suflet
lumină pentru chipul
celui ce n-a venit.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls sau poezii despre lumină
Azi e ziua ta de naștere
sau poate de moarte
te caut să mă recunoști
să-mi fac un dar din trupul tău
gândurile dospesc agățate în cuvinte
adulmecă rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moștenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mână
risipindu-mă
în parfumul eternității
deșertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia țărână din țărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurg lipsesc
brațele tale înfipte în stele
arc peste trupul încercuit în neliniștea
depărtărilor toate încap aici
cândva se vor risipi în altă țărână
gânditoare a universului
tristețea este
că nu te poți recunoaște în tine
cel plecat cel venit
poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre moștenire, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn sau poezii despre seducție
Preventiv
femeilor din neamul meu
le-a fost inoculat un ser
cules din raza lunii
pentru minunea ce va fi
când pot să nască
așa de neagră și adâncă
povestea lumii
undeva
cu mult mai presus
de cumințenia trainică
a pietrelor neamului meu
preventiv se aude ecoul
acelora ce nasc sau vor naște cândva
copaci scorțoși
neînșeuați de raza ce curge umilă
în viitor
peste chipul atâtor femei din neamul meu
primejdia paște nestingherită
ele poartă la sân și hrănesc preventiv
o lumea aproape hilară
între atâtea miracole
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre umor, poezii despre pericole, poezii despre negru sau poezii despre copaci
Dintr-o coaja de lamaie
Sunt maestrul de carton
ce ascunde fără grabă,
cerul într-un pumn de lavă.
Dintr-o coajă de lămâie
construiesc iubire mută.
Dintr-o creangă agățată
doar în ace parfumate,
sensuri cresc, se-ntind alene.
Valuri de lumini și umbre,
șerpi încolăciți în simțuri
mă sufocă, strâng în arcuri...
Doamne! Cât o veșnicie
pare- acum secunda albă
când aștept să vii la mine...
Dor, iubire, amintire
se înlănțuiesc în grabă.
Simt amar cum urcă vina
dar pășesc și mai departe.
Din măruntele cuvinte
așternute n lanț de creste
eu adun naiv iubire.
Din minciuni sau adevăruri
zile trec prin flăcări mute.
Doar contururi luminoase
mângâi seara la culcare.
Simt cum visul meu răspunde
și aș vrea s-aud ecoul...
Doar din coaja de lămâie
se aude foșnet dulce.
Cerul meu senin aduce,
trupul freamătă chemare...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vinovăție, poezii despre simțuri sau poezii despre secunde
Visul din zori
Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îți simt emoția în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viață!
Dar ești mai mult, te simt, ești seva vieții
Cu ochii degetelor îți simt emoția în suflet
Iar palma mea și palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Și eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în șoapte...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Farmecul nopții
Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.
Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.
Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.
Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.
Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii, poezii despre imaginație sau poezii despre greșeli
Simt cum se ridică ceața
patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre suferință, poezii despre mâini sau poezii despre dimineață
Prima poezie scrisă de Păunescu după moarte
Intrai și eu, aicea, cum murii
Să văd dacă vorbiți și voi de mine
Și-s înțolit în haine străvezii
Și străveziu e sângele din vine...
Găsii o ceată de poeți moderni
Găsii cuvântul arhidezbătut,
Găsii politici despre boi și reni,
Nimic, dar chiar nimic de-al meu talent căzut.
Am fost în viață până azi, iubind
Și cer și vânt și apă și pământ
Și peste toate-acum mă uit, spre cer plutind
Și toate-mi par de nerecunoscut.
Să v-amintiți etern de-acum de mine
Ca de-un compatriot poet român
Prin al cărui străveziu sânge din vine
Au curs poemele care rămân.
De azi voi scrie prin cei ce încă scriu,
Prin cei pe care am să-i tot inspir,
Și chiar de fizic, azi, nu mai respir
Trăiesc prin drumul meu către sicriu.
poezie de Andrei Lupu (noiembrie 2010)
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație sau poezii despre talent
Declarație de dragoste
eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eu că sunt.
ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.
s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.
mi-aș pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
și să văd dorul cum plânge.
eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.
bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.
să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.
este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea să te culeg din ape.
te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre vioară sau poezii despre râs
Dacă placebo chiar funcționează, mai este el placebo sau este "real"? Azi am reînceput discuțiile cu coach-ul meu și asta a fost una din discuțiile la care am ajuns. Cum și la ce concluzie am ajuns? Am pornit de la un exercițu de NLP (făcut în Starbucks cu ochii închiși) și pe care eu ar trebui să-l fac frecvent atunci când simt anumite emoții. Problema era că nu eram convins că eu chiar am simțit o influența asupra emoțiilor mele sau doar mi-am imaginat că simt. În clipa în care am ridicat această problemă, instant, răspunsul a venit tot de la mine sub forma acelei întrebări: dacă placebo chiar funcționează, mai este el placebo sau este real. Am răspuns amândoi în cor: este real! Păi și atunci, dacă simplu fapt de a alege să credem ceva bun ni se întîmplă face acel ceva să fie real și din fals/imaginar să devină adevărat/real, nu cumva ar trebui să facem această alegere mai des? Răspunsul meu e clar. Al tău? În ce alegi să crezi?
citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imaginație, citate despre prezent, citate despre ochi, citate despre devenire sau citate despre adevăr
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre Soare
Mă lepăd de cuvinte
Învelișul carnal mi se desprinde
Și chiar acum, când râzi,
Eu mâna n-o mai simt,
Iar degetele-mi sunt aiurea.
De ce mă dori, tu, mână lipsă?
Mi-am dus buza la ureche
Și mi-am vorbit...
Să-mi țin de urât.
Mi-e frig și stau în frig.
M-am amețit rapid
Și mă-nvelesc cu eșarfa
Ce n-o mai am...
În mine cuvintele țipă,
Dar eu sunt mut.
Buzele uscate,
Arse de lumină
Vor apă și cuvânt,
Fântânile azi seacă.
Vreau să iubesc cum
valurile iubesc marea.
Vreau să iubesc cum...
Pasărea iubește zborul.
Vreau să iubesc cum știu
Cuvântul...
Mă vindec de cuvinte,
E un gând promițător.
În mintea mea eu fug.
Lasă-le... Lasă-le să strige,
În mine eroul luptă,
Sângele meu e sevă.
Din sabie voi face
Frumos stilou cu grai
Să spună-n locul meu,
Căci eu mă lepăd de cuvinte.
poezie de Ecaterina Perju
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre viteză sau poezii despre urechi
* * *
"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam
intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr să-nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg
intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit
intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg''
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre lut sau poezii despre frumusețe
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Ea nu are centru
lumea mea se împarte în
aliona și anoila
am fost întrebat dacă
aliona înseamnă alienare
sau
ce simt gutuile pătrate
în jurul meu
copiii fosforescenți
își uimesc părinții
din creștet până în tălpi
răspund
eu nu încerc să modific gutui
mai pun încă un scaun
mă urc și pe el ca să văd
macaralele cum se prăbușesc
în depărtări
răspund
de la un timp mi se înstrăinează
degetele
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gutui