Zgomotul este prezent pe meleagul sunetului, zgomotul fiind o formă distorsionată de sunet. Liniștea poate vindeca sunetul, deoarece îi oferă spațiul necesar în care să se reașeze și în care să își capete poziția inițială. Unda sonoră revine la Inițial când nu mai este înghesuită de alte intervenții sonore ale lumii manifestate. Zgomotul, în profunzimea sa, este susținut de Liniște, pentru că niciodată, nicio formă de existență nu poate fi separată cu adevărat de Liniștea din care provine. Zgomotul se poate răzvrăti, se poate împotrivi, însă, într-un final, va reveni la Liniște, va redeveni Liniște.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Sunetul influențează starea de spirit, însă Liniștea susține existența Spiritului. O privire mai profundă asupra peisajului existențial scoate la iveală prezența tăcută și smerită a Liniștii. Deși este cea mai cuprinzătoare Prezență, fiind Infinită - fiind Infinitul în Sine -, Liniștea se lipsește de cerințe și nu caută recunoaștere din partea sunetului. Iar această lipsă de atașament față de ceea ce nu este Liniște, o face liberă de dorințe și nevoi, iar această libertate îi permite să fie Eternă, fiind Eternitatea în Sine. Nu se contrazice cu nimeni, pentru că nu pretinde să aibă dreptate. Nu se întrece cu nimeni, pentru că nu pretinde să conducă. Fără râvne și pretenții. Libertate totală. Acesta este exemplul pe care Liniștea îl oferă sunetului; aceasta este chemarea Liniștii. Prin prezența Sa, Liniștea transformă zgomotul în sunet, deoarece Liniștea oferă spațiul necesar în care zgomotul se poate reașeza, pentru a reveni la starea de sunet. Zgomotul este sunet distorsionat - sunet lipsit de conștientă de Sine, iar prin "infuzia" cu Liniște, are loc o expandare a conștiinței în existența zgomotului, căci acolo unde este spațiu, nu este presiune și unde nu există presiune, există Liniște.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nu poate fi înțeleasă, pentru că înțelegerea are loc în minte, iar Liniștea nu poate fi cuprinsă în gânduri, deoarece nu este o noțiune (o formă). Din acest motiv, te vei putea scufunda în Liniște doar în clipele de pauză mentală. Gândul, la fel ca oricare altă creație, este o formă de sunet care călătorește la suprafața Oceanului de Liniște. Pentru a vedea Oceanul, este necesar să privești printre gânduri, în spațiul dintre acestea, acolo unde nu există o imagine distorsionată de tendința de mișcare a sunetelor. De vei privi din Tărâmul Liniștii, vei celebra Liniștea neîncetat, însă a privi din Liniște înseamnă a trăi înrădăcinat conștient în spatele aparențelor sonore. Când creezi o conexiune conștientă cu Împărăția Liniștii, dizolvi orice blocaj sonor al realității tale, întrucât prezența Liniștii dezleagă tot ceea ce inconștiența sunetului înnoadă.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice creație este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oțel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenței, reașezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât și tristețe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conștientă de melodia pe care dansează. Nimeni și nimic nu poate stopa acest mecanism existențial. Chiar dacă omul se împotrivește, Liniștea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniștea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Liniște provine orice sunet, în Liniște se întoarce orice sunet.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, încercarea de a repera Liniștea, nu face altceva decât să creeze și mai mult zgomot. Orice tactică și metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conștientă la Liniște. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniștea însă, cu adevărat, Liniștea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existență al minții. Liniștea nu are nimic de-a face cu gândurile, așadar Liniștea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluențată de mișcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniștii, o adiere care anunță Prezența Intrinsecă a Liniștii. Pentru că Liniștea nu depinde de sunet. Liniștea precede sunetul, sunetul provine din Liniște și se întoarce în Liniște, însă Liniștea poate exista și fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniștea din care provine. Iar Liniștea este constantă și persistentă, este de Sine Existentă, neinfluențabilă și lipsită de orice nevoi, dorințe sau pretenții.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul de Liniște nu poate fi creat, deoarece El există deja - de aceea, dacă încerci să îl creezi din nou, vei crea o altă versiune a oceanului - un mic lac - care te va ține departe chiar de Oceanul în Sine, căci orice creație a unui sunet relativ nu poate cuprinde Prezența Absolută în Sine. Liniștea există chiar și în clipele de confuzie, de suferință, însă, datorită faptului că oamenii se identifică total cu forma, ei nu pot transcende forma și rămân la nivelul la care poate exista zgomotul care a pus stăpânire pe formă. Războiul creează război, pentru că o iluzie creează o iluzie și mai puternică, iar identificarea cu iluzia creează o realitate iluzorie, modelată și condusă chiar de iluzie. Când te identifici cu iluzia - cu zgomotul - atunci zgomotul trăiește prin tine și tu nu mai trăiești viața, exact așa cum este - ci trăiești viața zgomotului, exact așa cum este zgomotul. Răzvrătirea împotriva zgomotului nu face altceva decât să împuternicească autoritatea zgomotului asupra ființei tale.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă atenția este ancorată în Liniște, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Liniște; orice sunet este onorat când este ascultat din Liniște; orice sunet este celebrat când este ascultat din Liniște. Și toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existență este chiar unda-sunetul-vibrația. Așadar, cel ce cunoaște Liniștea cunoaște și sunetul, însă această cunoaștere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informații absolute. Cunoașterea Liniștii nu este analitică, deoarece Liniștea nu poate fi nici explicată, nici înțeleasă, întrucât Liniștea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbești despre Liniște ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Liniște. Liniștea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Liniște. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Și tu citești acum despre Liniște, însă nu cuvintele te conectează la Liniște, ci spațiile dintre cuvinte, spațiile dintre rânduri, spațiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informații despre Liniște nu va găsi Liniștea în direcția aceasta.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci Liniștea sălășluiește și în adâncul zgomotului și numai prin Întoarcerea la Liniște poți cunoaște cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Liniște, este acceptare, compasiune și blândețe, pentru că, în Liniște, orice sunet își arată adevăratul chip. Doar în Liniște poți cunoaște cu adevărat, căci doar în Liniște poți auzi totul, iar dacă auzul nu îți este influențat de aspectele relative ale sunetului, sunetul își dezvăluie toate tainele și se dezbracă de orice aparență fictivă.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de sunet, este Liniște, care slujește prezența sunetului, de multe ori, fără ca sunetul să știe că este slujit. Aceasta este virtutea Liniștii! Oceanul Liniștii poate fi ascultat (și) în privirea sunetului devenit conștient de Sine, căci odată ce sunetul se întoarce Acasă, prezența sa devine o melodie a Liniștii. La întâlnirea cu o formă de sunet - cu o manifestare - privirea determină relația cu respectivul sunet. De locul din care privești sunetul, depinde experiența pe care o vei avea cu el. A privi dincolo de sunet... A privi existența sunetului și a conștientiza Liniștea din care provine... A privi fără a analiza... A privi și a te contopi cu ceea ce era sunetul, înainte să devină sunet. Aceasta este o poartă către Liniște, iar Liniștea este o poartă către Tine, căci Tu și Liniștea sunteți Una și Aceeași.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forma poate trăi în Liniște, chiar și în lumea sunetului. De fapt, acesta este cadoul pe care Viața i-l face conținutului Său: Împărăția Liniștii, în tărâmul sunetului. Orice formă tinde să aprecieze Liniștea atunci când este înconjurată de zgomot - asta pentru că Liniștea este Acasă, iar atunci când o formă pleacă de Acasă, ea tinde să se întoarcă Acasă, unde se simte ca... Acasă. Iar această întoarcere Acasă, este întoarcerea la Esență - Întoarcerea la Liniște. Și, într-un final, toate formele se întorc la Esență, însă miracolul existenței este că putem trăi sunetul, prin intermediul Liniștii. Putem trăi excursia, prin intermediul Casei. Iar atunci războiul se va dizolva, deoarece lupta nu poate exista acolo unde nu există luptă, iar dacă îți muți atenția de la luptă, începi să vezi spațiul în care se produce lupta. Dacă îți muți atenția de la zgomot, începi să vezi spațiul dintre zgomote, iar asta te va conecta la Realitatea de dincolo de zgomot, aflată în profunzimea zgomotului.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa de pretenții de la cei din jur, îți va aduce liniște. Iar în spațiul liniștii, vei ajunge să te cunoști cu adevărat. Zgomotul provocat de pretenții, te separă de oceanul liniștii. Renunțând la pretenții, dizolvi zgomotul și devii Una cu Liniștea.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice formă de creație - orice formă de sunet - poate deveni conștientă de Liniștea din care provine, iar această conștientizare semnifică trezirea - trezirea la Viață, pentru că orice formă de sunet care trăiește fără a fi conectată conștient la Liniște, trăiește într-o separare fictivă și dureroasă față de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Nimic din ceea ce pare, nu este așa cum pare, căci tot ceea ce pare, este temporar, iar tot ceea ce este temporar, ascunde eternitatea Esenței. Fiecare sunet este temporar și impermanent, deoarece dansul lumii create determină o mișcare continuă a formei și această mișcare face ca dansul să fie influențat de melodia de pe fundal. Tocmai de aceea, o melodie înaltă va da naștere unui dans înalt, un dans care poate vindeca, poate elibera și poate elimina orice blocaj din călătoria de cunoaștere de Sine.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minții diferă, dar "A-Fi" privește chiar și zgomotul minții și râde. Râde pentru că într-o fracțiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracțiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul și uiți că tu ești deja liniștea, că orice zgomot al minții apare în liniștea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minții după liniște și așa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniștea care privește în zgomotul minții căutând liniștea.
Atmaji Maharaj în Liniștea este mereu aceeași
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce se identifică total cu sunetul - cu forma - să mediteze la acest adevăr: înainte de sunet, a fost Liniște; când sunetul se va consuma, va rămâne Liniștea, care a fost mereu în fundalul sunetului. Când forma s-a născut, a fost tăcută. De ce oare? Pentru că tocmai venise din Liniște. Pe măsură ce pășește prin tărâmul sunetului, forma începe să învețe limbajul sunetului și uită de unde provine, ajungând să se identifice complet cu tărâmul sunetului, tărâm pe care pășește doar în vizită. Această raportare exclusivă la sunet, îi creează formei o amnezie temporară, care o desparte, fictiv, de Liniștea din care provine. De ce? Pentru că privirea formei este direcționată exclusiv pe formele de sunet și pe mișcările acestora. Iar lumea sunetului - a formelor - nu este permanentă, ci este supusă mereu schimbării. Iar ca rezultat al raportării la sunetul exterior, atunci când sunetul se va consuma, forma va suferi, deoarece va pierde existența respectivului sunet.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul este foarte simplu și deosebit de practic: fiecare formă de existență, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibrații), așezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, așezate sub forma unui gând. Așadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeași direcție. Sunetul provine din Liniște. Când o formă de sunet își amintește de Liniștea din care provine, acel sunet transcende forma și se conectează conștient la Esența sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenței, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Aceasta este eliberarea de suferință și iluzie. O conectare conștientă, constată, la Oceanul de Liniște din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitația lumii create.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu vei putea înțelege zgomotul, dacă nu știi ce este tăcerea. Și să nu crezi că tăcerea este liniște. Nicidecum. Liniștea cuprinde și tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă liniște.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele care răsar din Liniște ating Liniștea ce sălășluiește în cel care le citește. Liniștea nu poate fi scrisă, dar se poate scrie despre Liniște. Se poate scrie, se poate vorbi despre Ea, însă Liniștea nu poate fi cuprinsă într-un element finit al creației, căci toată creația este chiar un rezultat al unei melodii provenite din Liniște. Creația, la forma ei de bază, este un sunet care se află mereu în mișcare. Esența cântă, iar forma dansează. Esența este Liniștea, cântecul este Forța Creatoare, iar dansatorul este creația. Mișcările dansatorului depind, în mod fundamental, de spațiul din care acesta ascultă cântecul Esenței, pentru că, întotdeauna, cel ce ascultă cu toată ființa, va dansa în mod natural, fără a învesti efort și trudă. Nu este nevoie de nicio tactică, nu e necesar niciun plan, întrucât ritmul Esenței determină orice dans să își dezvăluie tainele și să devină Una cu dansatorul. Iar dansatorul care acceptă total ritmul Vieții, se acceptă total pe Sine, deoarece El devine Una cu Viața, în mod conștient. Când omul trăiește fără a se împotrivi Vieții, el descoperă puterea nemăsurabilă a acceptării. Căci acolo unde nu este răzvrătire, binecuvântările curg fără oprire și pacea se așterne pe fundal.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așadar, Întoarcerea la Liniște dizolvă tot ceea ce este între om și Liniște, pentru că această călătorie nu presupune dobândirea de noi informații sau acumularea de noi gânduri; călătoria de Întoarcere la Sine este o călătorie de eliberare, nu de încărcare. Liniștea nu îi aduce nimic omului, ci îl eliberează de tot zgomotul care îl ține departe de Ea. Iar asta este mai mult decât suficient, pentru că orice formă e deja perfectă, însă identificarea sa cu imperfecțiunea o ține departe de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Tocmai de aceea, Întoarcerea la Liniște, înseamnă Întoarcerea Acasă. Întoarcerea la Sine - la Unicul Sine - care Se manifestă prin diferite forme.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!