Din interiorul Oceanului, observi dansul fiecărui val, fără a te lăsa sedus de forma valului. De la bază, observi cum plutesc formele și ești conștient de faptul că, dincolo de forma valului, valul este și rămâne apă - unica apă - apă sub respectiva formă. Sunetele vin și pleacă, însă Liniștea din care provin ele rămâne. În Eternitate. Neschimbată. Neinfluențată. Nemișcată. Absolută. Prezentă. Tu ești această Liniște.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Din Oceanul de Liniște, s-a format un val - un val care călătorește atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conștient, valul a fost dotat cu conștiență proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care privești Viața ca fiind separată de tine. Această percepție distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri și anxietăți, care nu îi permit valului să conștientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul își privește forma, se identifică total cu forma și uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conștient de Sine - și suferința va lua sfârșit.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevăzutul există în Liniște, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenția valului, chiar dacă Oceanul susține existența valului. Însă, oare, valul își amintește că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaștere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine și de renunțare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal și apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa și malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este și forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conștiinței Absolute - exprimată într-o formă unică și interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu ești forma pe care o vezi în oglindă - ești Viața din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligență proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma își păstrează direcția de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Și încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susținându-ți existența formei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valul se ridică din Ocean, călătorește la suprafața Oceanului, după care se retrage în Ocean. Oceanul rămâne. Nemișcat. Neschimbat. Fără Pereche. Dincolo de aparențe, valul este Însuși Oceanul care se exprimă printr-o formă temporară. Apa valului nu este separată de apa Oceanului. Căci o singură apă există. Bine ai Venit Acasă, val călător!
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu ești forma, ci Esența manifestată sub respectivă formă; tu nu ești forma, ci Viața din respectiva formă; tu nu ești forma, ci Liniștea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Așadar, cu adevărat (complet, absolut), ești Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naștere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realității, formate chiar în jurul formei care crezi că ești. Privind realitatea prin ochii formei, încerci să interpretezi ceea ce privești, tocmai pentru a-i da sens realității și pentru a construi ierarhii de valoare.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea apare când îți este luat ceva ce tu crezi că ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu ești un sac în care să pui conținut - ești Însăși Viața care se exprimă prin conținut. Atașarea de o formă a conținutului, atrage suferința, pentru că orice formă se naște, se schimbă și se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Liniște, călătorește la suprafața Oceanului de Liniște, după care se întoarce în Oceanul de Liniște. La naștere, forma este tăcută; pe parcursul vieții, forma vorbește limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se așterne iarăși tăcerea, care anunță Liniștea.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de sunet, nu este o inexistență, ci o Prezență Intrinsecă a Liniștii, în care plutesc toate formele de sunet - toată "creația". Este spațiul infinit în care fiecare formă finită dansează. Libertate Totală și Prezență Absolută. În conectare cu Liniștea din care provii, devii liber de orice convingere și credință interioară, deoarece te afli în afara razei de acțiune a minții, căci zgomotul se transformă în Liniște când se scufundă în Oceanul Esenței. Te eliberezi atât de mintea ta, cât și de mintea colectivă. Devii un observator al formelor, fără ca Fiirea ta să fie absorbită în dansul formelor. Privești sunetul, fără a-l judeca, fără a-l analiza, fără a-l modela. Doar îl observi.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea majoritate a conflictelor interioare sunt cauzate de identificarea completă a oamenilor cu ceea ce conține Viața, fără a conștientiza Viața în Sine. Conținutul Vieții, nu înseamnă Viața în Sine, ci ceea ce se petrece în Viață. Identificarea cu conținutul Vieții, te face Una cu conținutul Vieții și te ține departe de Ceea Ce Ești Cu Adevărat: Viața în Sine, care se exprimă printr-o formă umană. Liniștea în Sine, care se exprimă printr-o formă de sunet. Nu ești sunetul care provine din Liniște, ești Liniștea din care provine sunetul, căci orice formă ar prinde sunetul cu care te identifici, Liniștea rămâne neschimbată. Sunetul vine și pleacă. Tu, rămâi. Prezența Ta rămâne, indiferent de diversitatea sunetelor care îți calcă pragul realității.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice creație este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oțel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenței, reașezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât și tristețe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conștientă de melodia pe care dansează. Nimeni și nimic nu poate stopa acest mecanism existențial. Chiar dacă omul se împotrivește, Liniștea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniștea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Liniște provine orice sunet, în Liniște se întoarce orice sunet.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniștea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă și fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar și atunci când sunetul rătăcește, Conștiința Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realității. Liniștea nu s-a despărțit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului și, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Ființei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce se identifică total cu sunetul - cu forma - să mediteze la acest adevăr: înainte de sunet, a fost Liniște; când sunetul se va consuma, va rămâne Liniștea, care a fost mereu în fundalul sunetului. Când forma s-a născut, a fost tăcută. De ce oare? Pentru că tocmai venise din Liniște. Pe măsură ce pășește prin tărâmul sunetului, forma începe să învețe limbajul sunetului și uită de unde provine, ajungând să se identifice complet cu tărâmul sunetului, tărâm pe care pășește doar în vizită. Această raportare exclusivă la sunet, îi creează formei o amnezie temporară, care o desparte, fictiv, de Liniștea din care provine. De ce? Pentru că privirea formei este direcționată exclusiv pe formele de sunet și pe mișcările acestora. Iar lumea sunetului - a formelor - nu este permanentă, ci este supusă mereu schimbării. Iar ca rezultat al raportării la sunetul exterior, atunci când sunetul se va consuma, forma va suferi, deoarece va pierde existența respectivului sunet.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așadar, este necesar să înțelegem că orice creație este o formă - sub respectiva formă. Toate elementele creației sunt forme, sub respectivele forme. Gândul este o formă sub formă de gând, sentimentul este o formă sub formă de sentiment, masa este o formă sub formă de masă, etc. Însă aceste forme, până să ajungă la forma finală, traversează mai multe nivele ale creației. Orice creație, la nivelul ei de bază, este o undă, un sunet, o vibrație. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creație.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul este foarte simplu și deosebit de practic: fiecare formă de existență, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibrații), așezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, așezate sub forma unui gând. Așadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeași direcție. Sunetul provine din Liniște. Când o formă de sunet își amintește de Liniștea din care provine, acel sunet transcende forma și se conectează conștient la Esența sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenței, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Aceasta este eliberarea de suferință și iluzie. O conectare conștientă, constată, la Oceanul de Liniște din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitația lumii create.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pleca la drum, fără să fii conștient de pașii pe care îi faci. Nu păși, fără să fii conștient de faptul că pășești. Exiști. Ești întruchiparea Universului, într-o formă umană.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de limitele formelor, există nemărginirea Lipsei De Formă, care locuiește în adâncul Infinitului. Întoarcerea la Liniște are loc prin intermediul Liniștii, fără grăbirea pașilor, fără accelerarea procesului. Totul vine de la Sine atunci când te eliberezi de sine. Totul vine de la Liniște, atunci când devii liber de sunet - liber de sunet, continuând să exiști și să dansezi în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Dansul atinge forma sa cea mai pură, când dansatorul ascultă Liniștea din spatele sunetului, iar dacă un dansator dansează fiind conștient de Liniștea transcendentă a dansului, toate privirile vor fi atinse de strălucirea dansului său, căci Liniștea vorbește prin cel ce o ascultă și ajunge în inimile celor care îl privesc pe cel ce grăiește despre Fiirea Nevăzutului.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința Pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, încercarea de a repera Liniștea, nu face altceva decât să creeze și mai mult zgomot. Orice tactică și metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conștientă la Liniște. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniștea însă, cu adevărat, Liniștea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existență al minții. Liniștea nu are nimic de-a face cu gândurile, așadar Liniștea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluențată de mișcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniștii, o adiere care anunță Prezența Intrinsecă a Liniștii. Pentru că Liniștea nu depinde de sunet. Liniștea precede sunetul, sunetul provine din Liniște și se întoarce în Liniște, însă Liniștea poate exista și fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniștea din care provine. Iar Liniștea este constantă și persistentă, este de Sine Existentă, neinfluențabilă și lipsită de orice nevoi, dorințe sau pretenții.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un val se naște din Ocean, călătorește deasupra Oceanului, după care se retrage în Oceanul care nu l-a părăsit niciodată. Liniștea nu a abandonat niciodată sunetul, însă sunetul s-a identificat cu forma sa și a uitat Ceea Ce Este El Cu Adevărat: Liniște manifestată printr-o formă de sunet. Sinele fals al unui val - identificarea cu sinele fals - îl desparte de întregul Ocean, chiar dacă niciodată nu este separat de Ocean.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele care răsar din Liniște ating Liniștea ce sălășluiește în cel care le citește. Liniștea nu poate fi scrisă, dar se poate scrie despre Liniște. Se poate scrie, se poate vorbi despre Ea, însă Liniștea nu poate fi cuprinsă într-un element finit al creației, căci toată creația este chiar un rezultat al unei melodii provenite din Liniște. Creația, la forma ei de bază, este un sunet care se află mereu în mișcare. Esența cântă, iar forma dansează. Esența este Liniștea, cântecul este Forța Creatoare, iar dansatorul este creația. Mișcările dansatorului depind, în mod fundamental, de spațiul din care acesta ascultă cântecul Esenței, pentru că, întotdeauna, cel ce ascultă cu toată ființa, va dansa în mod natural, fără a învesti efort și trudă. Nu este nevoie de nicio tactică, nu e necesar niciun plan, întrucât ritmul Esenței determină orice dans să își dezvăluie tainele și să devină Una cu dansatorul. Iar dansatorul care acceptă total ritmul Vieții, se acceptă total pe Sine, deoarece El devine Una cu Viața, în mod conștient. Când omul trăiește fără a se împotrivi Vieții, el descoperă puterea nemăsurabilă a acceptării. Căci acolo unde nu este răzvrătire, binecuvântările curg fără oprire și pacea se așterne pe fundal.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forma poate trăi în Liniște, chiar și în lumea sunetului. De fapt, acesta este cadoul pe care Viața i-l face conținutului Său: Împărăția Liniștii, în tărâmul sunetului. Orice formă tinde să aprecieze Liniștea atunci când este înconjurată de zgomot - asta pentru că Liniștea este Acasă, iar atunci când o formă pleacă de Acasă, ea tinde să se întoarcă Acasă, unde se simte ca... Acasă. Iar această întoarcere Acasă, este întoarcerea la Esență - Întoarcerea la Liniște. Și, într-un final, toate formele se întorc la Esență, însă miracolul existenței este că putem trăi sunetul, prin intermediul Liniștii. Putem trăi excursia, prin intermediul Casei. Iar atunci războiul se va dizolva, deoarece lupta nu poate exista acolo unde nu există luptă, iar dacă îți muți atenția de la luptă, începi să vezi spațiul în care se produce lupta. Dacă îți muți atenția de la zgomot, începi să vezi spațiul dintre zgomote, iar asta te va conecta la Realitatea de dincolo de zgomot, aflată în profunzimea zgomotului.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!