Dor de iubire

În esenţa dorului firesc
Fiecare pândeşte la drama sa
Îi e dor de iubire de ceresc
Dintrânsul tot încearcă a evada

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un infinit fără de margini e fiecare dintre noi; ne lipseşte uneori zborul, alteori poezia dintrânsul!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru arta de a fi firesc
Cruzimea zilelor e-n pânde
Plutire de Adânc ceresc
Luminii noastre tremurânde

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia închide nesfârşirea în fiecare lacrimă de dor şi de iubire!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobleţea oamenilor cu suflet bun, blând, bogat în iubire e firesc, de o simplitate atot pătrunzătoare!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să înţelegi esenţa lucrurilor, explicaţiile vor veni apoi în mod firesc.

citat din Caton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ard şi înfloresc

Ard şi înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Şi-n toate făgăduinţele-mi vreau spor!

Ard şi înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însufleţind dorul din dor!

Ard şi înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!

Ard şi înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul – miez ceresc,
Spaţiul, rob fiind iubirii!

Ard şi înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc şi cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia vieţii nu e un lux; e o necesitate! Poezia e o cale de a evada continuu din rănile realităţii!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul în sărbătoare

În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare –
Părinţii au NIMB CERESC
Pentru vieţile lor viitoare!
Acesta-i satul în care trăiesc
E satul în care nimeni nu moare –
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare!
E HRAM şi totul e firesc
Copiii sunt vii izvoare
Părinţii-i admiră, îi cresc
Făgăduinţă a FIRII fiecare
În candele îngerii înfloresc!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miezul de firesc ard întotdeauna esenţele vieţii!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În brocartul toamnei culorile ard până se prăbuşesc în miezul de firesc!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e compus din succedaneele clipei; Clipa este esenţa Timpului!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă rămâne şi dincolo de propriile dimensiuni; depinde de proiecţia ei, de esenţa, de energia ei!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e plină de emergenţe, de arderi, înfloriri, de nevoia de simplitate, de firesc, de puritate!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsiri întru iubire

În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă şi iubire;
Tăcerile ard în psalmi şi-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!

Iubirea arde-n miez de dor,
Prezenţă pentru orice verb: A fi;
Credinţă fiind poezia viselor
Înflorind speranţele zi de zi!

Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!

Frumoasă e viaţa plină de iubire,
Gândurile au sens şi noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri şi plutiri!

Magnifică e esenţa împlinirii-n doi,
Inima e tezaur de sinceritate vie,
Nobilă lumină topindu-se peste noi
Ca metaforele în miez de poezie!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sufletul este în cifre, bani, documente, afaceri, corupţie, furt, înşelare şi orice alte dobândiri de acest gen, atunci moare sau orbeşte. Este firesc, sufletul are nevoie de esenţa sa, de dragoste, de blândeţe, de înţelegere, de iubire de frate şi Tatăl Ceresc, atunci se adapă potrivit. Este ca şi cum ai încerca mielului să-i dai terci, nu merge, nu cu asta se hrăneşte mielul. Şi când mielului i-e foame, urlă, ţipă. Tot aşa ţipă şi sufletul nostru, prin zbucium, nelinişte, agitaţie, anxietate, depresii, atacuri de panică şi tot tacâmul ăsta răspândit în societatea de azi. I-e foame sufletului, e nehrănit.

citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o anume vârstă, ţi se face dor de o vorbă de iubire. Ba şi de un număr. Tot de iubire...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fauna dorului

Mă sinucid, că nu te am
De tot, cu toate că mă vrei,
Pe mine niciun leu nu dam,
Dar astăzi, unul dintre ei

Chiar eu mă simt, mă cheltuiesc
Pe o leoaică, din amor,
Şi-n cuşca dorului, regesc,
Mă rog să mor şi rag de dor.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă, dor de tată

Sus, la deal, în ţintirim
Toţi părinţii noştri vin
Şi pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Şi în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Vin copiii şi ne-alintă
Să uităm de viaţă-o clipă,
Vin şi ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Noi sărutăm nepoţii pe frunte
Şi răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

... Şi, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Şi va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-şi cere!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursivitate

Să pendulezi în lume între alb şi negru,
să te găseşti neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
şi muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deşertul în cocoaşă
sau vulturul ce poartă,
neştiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâşieri.

Să laşi în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieţii tale
în lucruri străine de esenţa ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
şi a eternei înstrăinări.

S-arunci de-a valma
în suflet şi în poezie
obiecte, gesturi,
mimetisme goale,
forme greoaie şi alambicate,
pentru că îţi repugnă
cursivitatea, simplitatea,
iubirea, zborul,
creîndu-ţi astfel iluzia sincronicităţii,
aceasta este drama eternei rătăciri.

Prefer să fiu cursivă ca apa,
să oglindesc în valurile mele
norii,
şi aurorele trandafirii,
cerul cu stele,
şi luna cu doruri şi iubiri înălţătoare.
Mi-e dor să pot plana cu-aripi de vultur
şi ochi pătrunzători
deasupra lumii şi a timpului,
să pot să reînviu şi să unesc în poezie
clipele şi oamenii ce-au existat,
fragmentele de timp ale-omenirii
care-au agonizat şi au murit în pustiul
pe care,
în mod atât de eronat,
toţi îl numesc trecut,
să pot reface cursul firesc
al vieţii
de la esenţe până în prezent.

Aceasta este
simplitatea şi cursivitatea mea.

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!