Labirintul morţii

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Verde însângerat
Trup trădător
Dor orb de Înalt
Visul sieşi prădător!

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Albastru moale sinucis
Inimă grea destrămată
Sângele negru închis
Într-o plutindă şoaptă!

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Galben şubred şi vast
Pajişte umedă moartă
Peste cruce balast
Golul din umbră: artă?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere în... păcat

Are-n multe rânduri
Un talent de lord.
Cade-ntâi pe gânduri,
Apoi de acord.

epigramă de Mihai Cuţulencu din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere în... păcat

Ambiţios precum o stâncă,
Aş fi putut uşor să scap,
De nu mi-ar fi căzut pe cap,
Această domnişoară... încă.

epigramă de Mihai Cuţulencu din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile transformă libertatea zborului într-o cădere în păcat.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vicii (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cădere în păcat e ca un cutremur. Întotdeauna există o replică sau mai multe.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice cădere în păcat este reparabilă; căderea din credinţă, nu.

citat clasic din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră fără tine

Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...

Oră sfâşiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!

...Când te întorci, ora se cuibăreşte
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de ţară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodul

Cântă-n strana cea rece şi pustie
Melodul ce de viaţa vie a uitat;
Îşi împarte sufletul între dor şi trufie,
Nu spune nimănui nimic; e sieşi cenzurat!

Cântă şi surpă din cuvinte mereu
n-are decât liniştea de veci înainte;
Iubeşte rănile ce ard în Dumneyeu
Şi cade tulbure în oarbe jurăminte!

Melodul şi-a-nscripţionat pe lacrimi!
Comoara din ceruri azi, nevăzută;
A uitat de moarte, a uitat de patimi
Şi... josul paginii citite tainic tot sărută!

Melodul a uitat de mamă şi de tată...
E în pustiul cel adânc, vibrant;
Mai prelungeşte şoaptele c-o şoaptă
Şi cântă peste timp, ades însingurat!

Melodul aude ecoul din îngeri...
Sfinţii în taină îl mărturisesc;
Psalmii sunt plini de frângeri
Atât de înalt, suav, dumnezeiesc!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem rataţi decât dacă viaţa are un sens. Fiindcă numai în acest caz tot ce n-am îndeplinit alcătuieşte o cădere sau un păcat.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

A căzut omul
din rai
implicit
pentru că a greşit
tot face erori
şi-i bai
explicit
de multe ori
provoacă orori
de atunci introvertit
acum şi peste ere
e în liberă cădere.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da' şi la Pravila cea Mare zice că mai puţin se vor certa muierile decât bărbaţii pentru greşalele ce vor face, de vreme ce muierea este mai proastă şi mai lesne spre cădere în păcat.

replică din filmul artistic Aferim! (2015)
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel de jos nu se teme de cădere

Cel de jos nu se teme de cădere,
Şi nici cel mic de mândrie şi de-al ei păcat;
Cel smerit va fi întotdeauna
De Domnul Dumnezeu binecuvântat.

Sunt împăcat cu ceea ce-am primit şi am,
Chiar dacă buzunarul nu mi-e plin;
Doamne, mi-i dor de-o lumină bună, caldă,
De aceea bat smerit la poarta harului divin.

Răsplata poverilor purtate mă aşteaptă
La capătul tuturor drumurilor mele către Tine.
Ofer puţin acum, dar voi primi curând o împărăţie –
Şi-aşa-i pentru toţi oamenii mai bine.

poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea umană a fost cândva în cădere liberă, acum e în cădere forţată şi accelerată.

aforism de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere

Ştia şi el ce baftă are
Să cadă-ntruna în picioare!
Pe mâna legii a-ncăput
Şi-atunci în cap el a căzut.

epigramă de Mădălina Calotă din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În păcat

În păcat se scaldă sorţii
Vieţii scurte şi ai morţii,
Că nu ştiu calea s-o ţină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credinţă
Îmi e chiar cu neputinţă,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea îngerilor trebuie reconsiderată. A fost ea întradevăr o cădere? O cădere din cer în lume. Dar nu un blestem, nu o osândă, ci, pentru lumea noastră, un mare spor de putere.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud

Irepetabilă cădere, în care n-am crezut,
Ca într-o oglindă curbă am lunecat în mine,
Pe valuri solitare împuns de întunecime
Unde de restul lumii eram necunoscut!

Şi mă împingea o lotcă aproape vertical,
Spre locul unde nimeni nu poate să mai spere...
Acolo unde se cere şi vama de putere,
Ca aripa să curgă inertă peste val!

Irepetabilă cădere, în nud necunoscut,
Ca într-o oglindă curbă am măturat morminte,
Acolo unde vlaga îngheaţă în cuvinte...
Am stors lucirea minţii să mă preling în lut!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Chipul tău sălbatic, expus zilei
se va deschide-n două nopţi egale
exilata mea din cerul închis
fără culoare şi formă
alungată-n crepusculul
trupului însingurat

Eu nu cânt, nu sărbătoresc
nu dansez
peste mormântul meu
doar implor poemul
îi cer luna de pe cer

Iubirea-i o călătorie inutilă
dar suavă
de cealaltă parte a oglinzii

Prea multe creaturi
se bucură-n sângele meu
şi-n paharul gol...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate

Păcat când poluăm văzduhul,
Când mor destui în lumea-treia,
Păcat, când eşti sărac cu duhul,
Păcat, să n-ai ce vrea femeia!

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păcat!...

Trăia ca burlac, fericit,
Până-ntr-o zi când, în sfârşit,
Ca orice om el s-a-nsurat:
Vai, ce păcat!...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (15 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să intru în păcat

O să intru în păcat,
Sfinte Doamne, ţine-mă!
Pentru vin nu am ficat,
Pentru apă... inimă!

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!