Labirintul voinței
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Noi necazuri zilnic ispășesc
Temeri fără rost, grea răscumpărare...
Trec prin viață sincer și firesc
Timpul netrăit... amar, amar mă doare!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Sunt prea mândru, prea orgolos,
Nu dau din trufiile mele celorlalți...
Mă tem să nu trăiesc fără de rost,
Să nu ascund pururi mie noii talanți!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Mă tem de fapte crude fără de iertare
De bucurii false, de bucurii reci amare...
Mă tem de suferințe pline de trufii
De tăcerea care arde-n miez de poezii!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre frică
- poezii despre bucurie
- poezii despre tăcere
- poezii despre suferință
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre religie
Citate similare
Diagnostic, II : Tumori / Tu mori...
Vezi, Doamne, nu-Ți port nicio ură
Și nu mă las învins acum de boală;
Privesc spre ceruri și mă-ndură
Norii negri, copleșiți de îndoială?!
Vezi, Doamne, toate nu mai au niciun preț,
Visele ard albul orb din medicamente;
Privesc spre ceruri, cu teamă-mi învăț
Incertitudini noi, stări groaznice, ardente?!
Vezi, Doamne, mi s-a-ncuibărit în sufletul rece
Trăiri de care astăzi îmi sunt de dor;
Privesc spre ceruri, și ploaia mă-nțelege,
Numai Tu uiți de mine; de ce mă lași să mor?!
Vezi, Doamne, sunt spre sfințenia Ta
Și rug și flacără și cruce și abis;
Învăț din toate câte poate lacrima sfărâma,
Învăț din toate în câte nu-s cuprins?!
Vezi, Doamne, toate se pierd în timp
Captive devin amintirile, topiri în gol;
Martire gânduri fără de aure și nimb...
Of, de Viață, de Viață, mi-e tot mai dor!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre sfințenie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre prezent
Nu vreau să te împovărez cu toate neajunsurile vieții mele, dar aș fi fericit să îmi împart toate bucuriile acesteia cu tine.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate de Victor Rechițian despre viață, citate despre fericire, citate de Victor Rechițian despre fericire sau citate despre bucurie
Dor de viață
Ard enunțuri, gânduri, erezii;
Sunt singur în propria îndoială
Mi-e dor de viață, Doamne, cum știi
... și mă rog... de dimineață până-n seară!
Martir în căutarea unor fericiri discrete;
Mai mult ca iubirea înfloresc întru iertare
Mi-e dor de viață, de oameni, de sentimente
... și mă rog, Doamne, să mai ai cu noi răbdare!
Singur printre dimensiuni false și trufii
Fără de speranță fără de crezământ sunt
Mi-e dor de viață, de arderi, de poezii
... și mă rog Doamne de aripi, de trup de vânt!
Să zbor aș vrea să vârfuri noi imaginare
Dincolo de nori și de plutiri lirice divine
Mi-e dor de viață, de lacrimile perpendicular
... și mă rog Doamne, să fii pururi cu mine!
Ard clipele toate într-un timp suspendat,
Grijile zilnice au mereu alt deziderat...
Mi-e dor de viață, de-un Înalt luminat
... și mă rog Doamne să-mi fii îndemn și sfat!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre sfaturi
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ard și înfloresc
Ard și înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Și-n toate făgăduințele-mi vreau spor!
Ard și înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însuflețind dorul din dor!
Ard și înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!
Ard și înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul miez ceresc,
Spațiul, rob fiind iubirii!
Ard și înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc și cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre trădare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sclavie, poezii despre naivitate sau poezii despre miere
Sunt vesel de toate izbucnirile vieții, de toate luminile cerului, de toate slăbiciunile primăverii. Sunt trist de toate amurgurile și toate nostalgiile. Sunt puternic de toate dezlănțuirile furtunii, de toată nepăsarea sfârșitului. Sunt slab de toate amăgirile și toate înduioșările. Sunt bun ca privirea unui copil îngenuncheat spre rugăciune. Sunt crud ca răzvrătirea unui nedreptățit: sunt om.
citat din Ovid Densușianu - fiul
Adăugat de A
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre sfârșit, citate despre religie, citate despre primăvară, citate despre lumină sau citate despre copilărie
Îmi apari
Știi, așa surâzătoare
Cum mi-apari în amintire,
O figură-ncântătoare
Ca o rază în lucire.
Fiindcă ai ceva feeric,
În purtare, în mișcări,
În al nopții întuneric
Mă îndemni doar la visări.
Tu mă faci să uit de toate
Vitregiile vieții,
Ca și aerul cam rece
La ivirea dimineții.
Tu mă faci să mă gândesc
Câte îmi mai trec prin minte,
Iată-mă că și zâmbesc
Să-ți mai spun? Nu am cuvinte.
De-ar fi toate în natură
Cum ne par de minuscule
Să mai spun? Nu. Tac din gură
Căci opinii sunt destule.
Însă vezi că tot prezentul
Se transformă în trecut,
Îmi păstrez considerentul
Și o iau de la-nceput.
Ca o rază în lucire,
Tot așa surâzătoare,
Îmi apari în amintire.
Mereu încântătoare.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre noapte, poezii despre natură, poezii despre mișcare sau poezii despre gură
Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...
Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă rănește,
în zori și-n amurg,
când zilele curg,
îți port pe umeri toate judecățile,
Doamne,
iartă-mă că sunt și am fost,
cu rost, fără rost!
Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnișurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
și Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
și mor fără capăt,
subit...
Mi-e sete, Doamne, de viață,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispășesc, Doamne, sinele,
și alerg, nebun, după mine...
În flori, cu pețioluri și stamine,
au adăstat
Raiul și Iadul
stat în alt... stat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre flori, poezii despre devenire, poezii despre zile sau poezii despre trandafiri
Vedenie
ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenței tale
prin toate peregrinările
ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele
ca să nu te uit pe tine
am așezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
Toate mamele au mir,
Toate știu să vindece,
Mereu le auzi zicând:
"Unde pupă mama, trece!"
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre sfinți sau poezii despre sculptură
Toate grânele pământului, tot aurul, toate turmele și toate femeile nu sunt destule pentru unul singur. De aceea să lepădăm dorința.
în Mahabharata
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre dorințe, citate despre cereale sau citate despre aur
Toate câte sunt
Toate câte sunt, sunt cam demult;
Și păsări și ape și ramuri
Toate se scurg în vad de tumult
Și-n urmă le vin alte neamuri.
Doamne, toate le văd și le cred
Și de toate ție îți pasă.
Dintre toate un lucru nu-ți cred
Că poți goni moartea din casă.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre crengi sau poezii despre apă
Toate bucuriile au și un gust amar, toate.
citat din Giovanni Verga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parisul este ca o fecioară care se trezește languroasă, împuternicită de o forță divină să pretindă toate sacrificiile, convocând toate fluviile și toate mările spre a-i putea potoli setea.
citat celebru din Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre virginitate, citate despre sacrificiu, citate despre forță, citate despre fluvii sau citate despre Paris
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre pictură sau poezii despre nebunie
Psalm
"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul" (Psalm 139:1-2)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Și-mi cunoști adâncile, sufleteștile ape...
Știi când ispitele înfrâng zăgazurile,
Știi toate bucuriile și toate necazurile,
Știi cântecul, dorul și visele,
Știi amintirile mele, ucisele,
Știi piscurile înalte și căile,
Știi ghețurile și văpăile.
Știi când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ți Cerul și sfidând Veșnicia;
Știi când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară și deasă;
Știi când mă urc și când mă prăbușesc
În neputința omului firesc
Știi când Te vând și când Te răstignesc...
Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări, pașii goni-vor și unde
Să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca și pe Cain de odinioară
Osânda conștiinței mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost
Sunt doar o biată navă fără rost,
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieții zbuciumate...
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape:
Nu lăsa întunericul să mă-ngroape...
Răpește-mă, Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmașului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înflorește-mi grădinile
Și-nalță-mă, Doamne, și crește-mă,
Cu nașterea a doua-nnoiește-mă,
Să-Ți pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar și-n valea aceasta a plângerii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere sau poezii despre văi
Credință
Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul și năpasta!
Și toate trec și iar revin.
Timpul presează, ca un spin!
Și toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Și toate trec, când nu gândești
Și nu știu de mă mai iubești!
Și toate trec, fără să vrei
Și de privești în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, poezii despre ochi, citate de Ioana Voicilă Dobre despre ochi, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, poezii despre gânduri, citate de Ioana Voicilă Dobre despre gânduri, poezii despre durere, citate de Ioana Voicilă Dobre despre durere sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre dor
Echilibru-n piruetă
Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer și vechiul pământ,
Între liniște și zbuciumare,
Între zâmbet și-adâncă-ntristare.
Nu mă tem de ceea ce este
Între viață și-o simplă poveste,
Între ochii deschiși ori închiși,
Între cei amintiți ori neziși.
Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosință ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.
Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte și-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am și ce sunt, iată, vine!
Nu mă tem de firescul sfârșit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări și răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.
Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.
Nu mă tem nici de proști ori deștepți,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepți,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.
Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer și viu.
Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viață și moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război
Declarație de dragoste
- Nevastă, am o întrebare:
Murdare-s toate, nu-i mâncare,
Și-n casă-i vraiște. Cum se poate?
- Când sunt cu tine, uit de toate!
epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre mâncare, epigrame despre iubire, epigrame despre declarații de dragoste sau epigrame despre căsătorie
Să ne deprindem a ne gândi numai la acele lucruri despre care, dacă ne-ar întreba cineva pe neașteptate: "La ce te gândești
acum?", să putem răspunde cu seninătate: "La cutare lucru."
Din tine purced toate, în tine sunt toate, în tine se reîntorc toate.
citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori...
Uneori îmi răscolești prin vise
și sub pașii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare și durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul încețoșat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite și sufletul însângerat.
Alteori, visurile prind viață
deschizându-și aripile curcubeie,
întunericul își predă armura,
lumina își poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrănește și se înalță puterea...
și deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul și mirosul tău.
Uneori îmi doresc să pun zăbrele
viselor, gândurilor și speranțelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
să trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferință în măduva sa
fără dorul de tine...
Uneori mă întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândește toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărțind același suflet?!
una te cere, alta te alungă...
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sânge