Disperare
Câte cineva închide ochii
și-și amintește răsăritul,
și pescărușii, și marea.
Câte cineva mai vede
un asfințit.
Câte cineva
asfințește.
Părul nostru se hrănește
cu gândurile noastre.
Fără îndoială,
Poetul
e om străvechi
și ascunde multe gânduri
și multe taine
în pâcla deasă a pletelor sale.
Poetul,
un naufragiat,
supraviețuiește
în peștera
singurătății sale.
Se hrănește, vânând cuvinte
din colonii de pești-cuvinte
și păsări
venite în zbor alb,
din depărtări albastre,
cu câte un cuvânt, legat de picioruș.
Pe unele, le lasă
să facă și cale-ntoarsă.
Pe altele, însă,
le sacrifică.
Oricine le-ar fi trimis,
nu va mai ști de ele, niciodată.
Largul e
atât de clar,
adâncul e
atât de limpede.
Atât de necuprinsă e
marea de cuvinte.
Ascuțind
unelte
din cuvinte,
Poetul cioplește
în Stanca Singurătății
sale.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre păr
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre speologie
- poezii despre singurătate
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre păsări
Citate similare
Cuprinși de verde
Interpretam propriul nostru rol
protagoniști în filmul vieții
scenaristul în pană de idei
introducea o pată de verde
atât de delicată...
câtă vitamină
și câtă amfetamină
câte idei
și câte scântei
câte cuvinte
cuprinse-n minte
câte tangouri
și bolerouri
dar câte lanțuri
rupte de valsuri
ce rapsodie
și poezie
ce iute polkă
și perestroikă
odă luminoasă
tu... mai frumoasă
cuprinși de verde
cu soare mângâindu-ne obrajii
înfloream...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre vitamine
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre vals
- poezii despre tango
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre idei
Ori de câte ori există cineva care are mai multe oportunități decât alții, acest lucru hrănește corupția.
citat din Enrique Pena Nieto
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre existență sau citate despre corupție
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre greșeli, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe lângă celelalte trebi grădinărești, slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi câte douăsprezece mănunchiulețe de flori, și în fiecare dimineață să le dea la cele douăsprezece domnițe, fete ale împăratului, când vor ieși din casă spre a se primbla prin grădină. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita până nu va găsi cineva care să le ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele ca să iubească pe cineva. Ursitele lor le dăruise cu patima jocului. Erau nebune după joc și pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Nimeni nu știa unde merg ele noaptea de joacă. Împăratul se luase de gânduri cu atâta cheltuială pe condurii fetelor sale și pentru inima lor de gheață, de care nu se putea lipi nici un june din cei ce veniseră în pețit. Pentru aceasta el dase sfară în țara lui și în țările streine, precum ca să se știe că cine se va găsi să-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare câte o pereche de conduri, poate să-și aleagă pe care îi va place din ele, și el i-o va da lui de soție.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre jocuri, citate despre țări, citate despre noapte, citate despre fete, citate despre tinerețe, citate despre soție, citate despre iubire, citate despre inimă sau citate despre gânduri
Poetul și marea
Un univers de dor închis într-un pumn de lut însuflețit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuțit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.
Spiritul poetului pânză de corabie pe talazul-destin,
Însuflețită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-și acostează cuvintele la malul mării tărâm de poezie.
Doar ascultând cum brațele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-și coapsele de stâncă.
Cu ochii închiși, aude pescărușii țipând deasupra zării
Și, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.
Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Își mestecă meșteșugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea și pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.
Călcând ușor din cuvânt în cuvânt ca pe o scară spre bolți,
În fața clipei, poetul are-ntotdeauna un as în mânecă depus.
El bate cu metafore la eternitatea înaltei porți
Atunci când refluxul îl trage în larg către apus.
Numai poetul poate schimba lumeasca dimensiune
Scormonindu-i tainele nebănuite cu slove de candele.
Marea are nevoie de luminoasa-i pământeană misiune,
Așa cum noaptea are nevoie-ntotdeauna de stele.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre stânci, poezii despre schimbare sau poezii despre ochi
Când stau cu cineva de vorbă, mă întreb în sinea mea: cât la sută din ce îndrugă e adevărat și câte procente reprezintă minciuni? Câte cuvinte sunt verzi, câte uscate? Dacă nu îi spun în față că e mincinos, prost și îi zâmbesc aprobator, înseamnă că am secrete față de el, nu? Oarecum! Tac și în acest fel am stârpit o sămânță de scandal. Iubesc armonia și depun eforturi acolo unde este cazul să o instalez. Universul e plin de secrete, de ce n-aș fi și eu?
Michelle Rosenberg în Secretomanul Șarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună, citate despre adevăr și minciună, citate despre zâmbet, citate despre verde, citate despre secrete, citate despre scandal, citate despre prostie sau citate despre cuvinte
Poetul
Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Și-a dat
Unica viață,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometați
De Cuvânt.
Apoi,
Deși știa
Că va fi vândut
Pentru câțiva arginți,
Și-a turnat sufletul
În poezii,
Așteptând
Crucificarea
Și înălțarea
Cărților sale.
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore, poezii despre iubire, poezii despre cărți sau poezii despre crucificare
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Și eu am furat
mergând pe stradă uneori tragi cu urechea, furi secunde din viața cuiva și uiți
citești o carte și te regăsești printre pagini, printre cuvinte și vezi că un cuvânt se lipește de tine
așa cum numai un cântec se mai ascunde printre cute de memorie și nu-ți dă pace
când eram copil mi-am dorit și eu o hoțoaică să fur caise
dar ori era prea înalt gardul, ori hoțoaica era prea scurtă ori eu o uitam prea des
cert e că amintirea nereușitei mă bântuie. eu de ce nu pot să fur?
la școală făceam și eu copiuțe, copiam de câte două, trei ori
rezumatele, formulele și ideile până când copiuțele deveneau inutile și scriam liber
dar în ochii colegilor eram omul care avea copiuțe clare, nu tocilarul
mi-am propus să fur inima câtorva fete dar multe din ele nu aveau.
o păstrau acasă în loc sigur departe de ispită
iar cuvintele mele zăceau aruncate care pe unde
acum nu mai fur. nimic. am obosit să aștept. am obosit să sper
ciudat e că nimeni nu vrea să fure de la mine cu toate că am atât de multe cuvinte
ce riscă să cadă în uitare
eu fur, tu furi, noi furăm, ei fură... întreaga viață am fost furat fără să pot acuza pe cineva
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre urechi, poezii despre secunde sau poezii despre pace
Poetul
Poetul
este un ochi al Universului
ce vede dincolo de porțile efemere
ale Timpului;
un fluviu de patimi
ce se revarsă cu putere
în Marea de Vieți
și, răscolindu-i adâncurile,
aduce la lumină
diamantele ascunse ale fanteziei.
El cioplește, în versuri,
vibrașiile sufletului:
le șlefuiește,
le dă un chip
si-l așază pe un soclu,
intr-o carte deschisă.
Poetul are harul Destinului:
nu speră,
nu disperă,
nu se miră...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre fluvii sau poezii despre diamante
Ascultător: Cum s-a sinucis poetul Maiakovski?
Radio Erevan: Noi răspundem că nu știm, însă știm că ultimele sale cuvinte au fost: "Nu trageți tovarăși!"
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre radio sau citate despre poezie
Poetul
Poetul e zugrav
Din ăla cu nărav
Și cu zel fierbinte
Pictează în cuvinte.
madrigal de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, citate de David Boia despre poezie, epigrame despre pictură, epigrame despre hărnicie, epigrame despre cuvinte sau epigrame despre arte plastice
Atât de multe...
Atât de multe cuvinte
Mor înainte de a se naște,
Precum cel ce nu cunoaște
Albastrul ferestrelor sfinte.
Atât de multe iubiri
Se sting neaprinse
Prin revărsări învinse
De stafidite tresăriri.
Atât de multe zile
Se scurg din mine
Prin eul de mâine
Căzut în dizgrații senile.
Atât de multe dureri
Cad peste ruga contra cost
Care își învață pe de rost
Necugetatele plăceri.
poezie de Cristian Ionuț Cărpenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Câte vieți date întâmplării de zestre
câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul...
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre roșu, poezii despre oraș, poezii despre gheață, poezii despre biciclete sau poezii despre Pământ
Gândurile noastre sunt de două feluri și anume: unele sunt acțiunile sufletului, altele sunt pasiunile sale. Acelea pe care le numesc acțiunile sale sunt toate voințele noastre, fiindcă noi experimentăm că ele vin de-a dreptul din sufletul nostru și par a nu depinde decât de el. Dimpotrivă, se pot în general numi pasiuni, toate felurile de percepții sau cunoașteri care se află în noi, din pricină că adesea, nu sufletul nostru le face ceea ce sunt și pentru că întotdeauna el le primește de la lucrurile care sunt reprezentate de ele.
Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Descartes despre suflet sau citate de Descartes despre gânduri
* * *
Fântânile din
ochii tăi
și părul mângâiat
de vânt
privirile
sălbatice păsări
pe necuprinse
ceruri
tăceri poleite
de zâmbet
de câte ori
cred că nu pot
să înșir
cuvinte cu noimă
să-ți meargă
în inimă.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre inimă
Un munte tăcut
Cum taci tu, singuratic munte,
Și totuși reușești să spui atât de multe,
Ai crescut brazii ce uneori ating norii,
Dar nimeni nu îți vede urmele sudorii.
Te-a mutilat vântul, te-au tăiat râurile,
Si tot ai răbdare să-mi asculți dorurile,
De-ar fi măcar atâtea, printre alte,
Ai rade sincer, fără răni însângerate,
Dar drumețul ce vine să te panseze,
Caută doar locul unde dorul să-l paseze,
Un dor uitat, sau o rană prea ascunsă,
Ce doar crestele știu unde o are pusă.
Oare ce povești cunoaște-o stâncă?
Câte inimi frânte poartă-n râpa adâncă?
Oare câte lacrimi a înghițit floare de colț?
Ce amintiri ascunde cerul sub ale sale bolți?
Prea multe râuri izvorăsc din tine,
Și toate poartă a călătorului suspine,
Ești așa de fericit omule pe munte,
Pentru că doar muntele știe să te asculte.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 iulie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre râuri, poezii despre munți sau poezii despre uitare
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre lecții, poezii despre colecționare sau lecții de engleză
Singuri, de asemenea, cu orizontul. Valurile vin dinspre răsăritul nevăzut unul câte unul, cu răbdare; ajung la noi și, cu răbdare, pornesc mai departe spre apusul necunoscut, unul câte unul. Înaintare îndelungată, fără început, fără sfârșit... Râul și fluviul trec, marea trece și rămâne. Așa ar trebui să fie și iubirea, credincioasă și fugară. Eu mă cunun cu marea.
Albert Camus în Eseuri
Adăugat de EVA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre sfârșit, citate despre râuri, citate despre religie, citate de Albert Camus despre religie, citate de Albert Camus despre iubire sau citate despre fluvii
Unde sunt?
Câte vise împreună am țesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?
Câte mărunțișuri am discutat?
Te credeam pur și simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?
Câte șoapte secrete ți-am spus
Și toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ți-am adus,
La ora asta unde sunt?
Câte imaginare căi întrevedeam
Și câte ode și poeme îți făceam în gând,
Dar toate speranțele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?
Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii și șoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre secrete sau poezii despre ore