Percepţia aparenţelor are o prezenţă foarte densă în rândul omenirii şi, tocmai de aceea, omenirea nu conştientizează ceea ce este dincolo de aparenţe şi ceea ce susţine prezenţa aparenţelor. Sunetele sunt ascultate cu interes şi cu atenţie, însă câţi dintre ascultători sunt conştienţi de spaţiul dintre sunete? Pauza dintre cuvinte, pauza dintre respiraţii, pauza dintre forme, pauza dintre paşi, pauza dintre gânduri. Această pauză este un răgaz - o odihnă care are potenţialul să reconecteze sunetul la Liniştea din care provine.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa pură este prezentă Aici, Acum, nu acolo sau atunci. Conştiinţa Pură este pretutindeni, însă nu poate fi zărită dacă privitorul poartă ochelarii minţii. Pentru a vedea dincolo de forme, este necesar să fii liber de forme, iar când vei fi liber de forme, formele te vor îmbrăţişa, pentru că tu le vei oferi spaţiul necesar în care ele îşi pot reaşeza paşii. Căci niciodată sunetul nu va merge acolo unde nu este loc pentru el. Tocmai de aceea, Liniştea este spaţiul liber - spaţiul gol - în care orice sunet se simte Acasă. Liniştea este Acasă. Spaţiul dintre forme susţine existenţa şi echilibrul formelor. Aceasta este Liniştea. Pauza dintre două sunete susţine existenţa şi echilibrul sunetelor. Aceasta este Liniştea. Eternă, tăcută şi smerită. Să fie oare un exemplu bun de urmat şi de către omenie?

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre prezenţele finite ale formelor, se poate zări Prezenţa Infinită a Liniştii. Câţi dintre oameni sunt conştienţi de Nevăzutul dintre două forme văzute? Câţi dintre oameni sunt atenţi la ceea ce a existat înaintea Universului? Câţi dintre oameni zăresc Nemanifestatul din care provine manifestatul? Câţi dintre oameni îşi odihnesc privirea în Oceanul Liniştii? Deşi Nemişcarea a creat mişcarea, Nemişcarea nu stăpâneşte mişcarea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă câţi dintre oameni se întorc în spaţiul de dincolo de forme? Câţi dintre oameni observă spaţiul în care se întâmplă ceea ce se întâmplă? Câţi dintre oameni observă fundalul unui concert? Oamenii sunt atât de preocupaţi de concert, încât au uitat că, înainte de începere şi după terminarea concertului, este Linişte. E adevărat: niciodată nu te vei putea bucura cu adevărat de melodia sunetului, dacă nu asculţi Spaţiul Infinit al Liniştii, în care are loc concertul existenţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu îndrăzneşti să îmi vorbeşti despre pace, pentru că mintea nu a cunoscut şi în veci nu poate cunoaşte aşa ceva. Tot ceea ce a cunoscut şi mintea defineşte ca fiind "pace" e doar pauza sau acalmia aparentă, dintre două războaie, dintre două gânduri. Recunoaşte conştiinţa, ea este pacea non-duală însăşi şi nu un gând de liniştit sau pacificat. NU EXISTĂ AŞA CEVA PRECUM PACEA GÂNDULUI, A MINŢII, Pentru că asta ar fi culmea absurdului din temelii. Nu cumva gândul este tocmai definiţia fulminantă a dualităţii îmbuibată de propria-i confuzie? "Pacea minţii" sau "Pacea minţii" este cea mai mare utopie. TU NU EŞTI MINTEA, această fantomă care crede că "ştie, face, vrea, poate, etc.", e tocmai mama rătăcirii de întreg.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul dintre ipocriţi

Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creştin între barbari.

Cel mai civil dintre civili
Şi cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.

Cel mai disciplinat rebel
Şi cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Şi sunt cel mai frumos ridicol.

Cel mai trufaş dintre smeriţi
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriţi
Şi cel mai demon dintre îngeri.

Sunt cel ce sunt cum mă vedeţi
Succint pierdut în amănunt,
Luaţi-mi totul dacă vreţi
Ori mă lăsaţi aşa cum sunt.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adiere de gând

"A înflorit regina nopţii",
Ţi-aş şopti
De mâine iar ne-om întâlni.
"Îmbătător!...",
mi-ai răspunde
în pauza dintre secunde.

Vom aşterne apoi
toţi anii verzi dintre noi
pe covorul cu vise,
fulgera-vom prin lume
în doi,
flori de caprifoi
prin ferestre deschise

şi uniţi sub bolta senină,
ne-mpărţi-vom un strop de lumină.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă atenţia este ancorată în Linişte, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Linişte; orice sunet este onorat când este ascultat din Linişte; orice sunet este celebrat când este ascultat din Linişte. Şi toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existenţă este chiar unda-sunetul-vibraţia. Aşadar, cel ce cunoaşte Liniştea cunoaşte şi sunetul, însă această cunoaştere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informaţii absolute. Cunoaşterea Liniştii nu este analitică, deoarece Liniştea nu poate fi nici explicată, nici înţeleasă, întrucât Liniştea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbeşti despre Linişte ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Linişte. Liniştea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Linişte. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Şi tu citeşti acum despre Linişte, însă nu cuvintele te conectează la Linişte, ci spaţiile dintre cuvinte, spaţiile dintre rânduri, spaţiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informaţii despre Linişte nu va găsi Liniştea în direcţia aceasta.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu scriu scenarii pentru filme serioase în pauza dintre două scenarii de comedie.

citat celebru din Ion Băieşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu poate fi înţeleasă, pentru că înţelegerea are loc în minte, iar Liniştea nu poate fi cuprinsă în gânduri, deoarece nu este o noţiune (o formă). Din acest motiv, te vei putea scufunda în Linişte doar în clipele de pauză mentală. Gândul, la fel ca oricare altă creaţie, este o formă de sunet care călătoreşte la suprafaţa Oceanului de Linişte. Pentru a vedea Oceanul, este necesar să priveşti printre gânduri, în spaţiul dintre acestea, acolo unde nu există o imagine distorsionată de tendinţa de mişcare a sunetelor. De vei privi din Tărâmul Liniştii, vei celebra Liniştea neîncetat, însă a privi din Linişte înseamnă a trăi înrădăcinat conştient în spatele aparenţelor sonore. Când creezi o conexiune conştientă cu Împărăţia Liniştii, dizolvi orice blocaj sonor al realităţii tale, întrucât prezenţa Liniştii dezleagă tot ceea ce inconştienţa sunetului înnoadă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul dintre două forme, susţine existenţa acelor forme. Cu toate astea, spaţiul nu pretinde nimic de la forme. Aceasta-i virtutea care-ţi poate aduce şi ţie liniştea: să ajuţi, fără ca nimeni să ştie că ai ajutat.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare respiraţie are trei mişcări: inspiraţie, pauză, expiraţie. Inspiraţia este pentru interiorizarea experienţei. Pauza este pentru asimilarea ei. Iar expiraţia este pentru eliberarea experienţei. Chiar dacă pauza durează doar o secundă sau două, ea este esenţială pentru integritatea respiraţiei. Tot aşa, solitudinea este esenţială pentru experienţa de viaţă conştientă şi integrată. Calitatea vieţii se bazează pe ea. Energia şi spiritualitatea se bazează pe ea. Dacă renunţi la această parte, viaţa ta va fi un înveliş gol.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arderi

Ard orgolii reciproce
În spatele încercărilor
Ca o cascadă obsesivă
În pauza dintre nervi
Puneţi ordine în gânduri
Să nu cazi naşpa
În vâltoare termenilor finali
I-ţi curajul mai aproape
Ca să eviţi nevoia stringentă
Asta-i problema de demult
Impusă obligatoriu
Până la proxima axiomă
Despre tentaţiile
Cele mai stresante.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet, care pluteşte în Spaţiul Infinit al Liniştii. Cel ce priveşte fără a vedea spaţiul dintre sunete nu poate auzi Glasul Fără Formă al Liniştii. Sunetul care priveşte din spatele propriei forme poate vedea dincolo de formele pe care le priveşte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pauză!

Pauză!
E ora trei şi-un pic,
la microfon se anunţă trezirea
eu dorm fară leac,
un somn de aprofundare.
Din nou un şuierat
trenul la poartă pe strada mea
borborosesc în somn, vagoanele,
bâzâitul pe scară începe a urca.
Casc ochiul drept
îl aud... nu-l văd
aşez calota glaciara în urechi
... e vis,
un vis uitat.
Pauza!

E ora zece făr'un pic
cîini latra la uşa mea
camera miroase îngrozitor,
eu hibernez în dormitor
pe carte.
Ce miros de cerneală?
Să-i dau foc la alcool,
ochiul vede heroglife,
eu, dorm
borborosind înzadar.
Pauza!

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (11 septembrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai plăcut

moment al unei zile de lucru
este pauza
sunt cincizeci de minute
pe care le lungim
ca pe un elastic: cu zece
cinsprezece minute înainte
de sonerie
lăsăm jos, în mod solemn
toate uneltele şi aş
teptăm pauza
care vine odată cu soneria
şi pleacă o
dată cu ea
nu-mi plac soneriile - soneria
e invenţia şefului nostru -
pregătim venirea pauzei
suntem meticuloşi cu cel mai plăcut
moment al unei zile de lucru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne face pe toţi egali; ea spulberă distanţele dintre prinţi şi cerşetori, dintre bogaţi şi săraci, dintre timizi şi îndrăzneţi, dintre inteligenţi şi proşti etc.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniştea este fundamentul creaţiei, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniştea nu cere, Liniştea nu condiţionează, Liniştea nu aşteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniştea se oferă pe Sine, se dăruieşte în mod necondiţionat şi susţine, fără efort, existenţa sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniştea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Linişte, iar această Linişte se îngrijeşte de buna funcţionare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conştient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniştea nu face zgomot şi nu cere atenţia sunetului - tocmai de aceea este nesfârşită.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nicio altă credinţă mai puternică decât aceea că facem cu toţii parte dintr-un uriaş întreg, că nu există nicio graniţă reală între lumile noastre interioare, că putem şti totul unul despre celălalt, chiar dacă suntem diferiţi, că marea noastră iluzie este separaţia dintre Eu şi Tu, dintre bătrân şi copil, dintre gândire şi emoţie, dintre sentiment şi raţiune, dintre bărbat şi femeie.

Ilinca Bernea în Semnul Lunii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre noi

Drumul dintre stele nu este degeaba
Şi nici măcar distanţa dintre noi.
În spaţiul acesta mă strecor şi exist,
Vin către tine, tind, iubesc, mă rog.

Dacă n-ar fi spaţiul gol, plin cu stele rare,
N-ar mai fi meteoriţi, îngeri căzători din cer,
Ci doar stele. Eu n-aş mai avea loc să iubesc,
Distanţa dintre noi nu mă sperie, mă cheamă.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!