Paradox
Zăpușeala nopții se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ți va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vișinii, de lângă mormântul cu amintiri....
Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..
Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzește,
mândru, falnic, înflorește,
timpul retezându-i viața,
ofilind încet, speranța.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre vișine
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ritm
- poezii despre paradox
Citate similare
Un moment ne-ar fi destul
Să vedem ce scurtă-i viața...
Și nimic n-ar mai conta
Când apune încet, speranța.
catren de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul iubirii
Nu te lăsa risipit printre flori,
Nu-ți fie frică de furtuni și nori,
Ascultă-ți inima, atunci, când vine
Timpul iubirii, fărâme, peste tine.
El nu aduce nori, durere si nici frică,
Aduce inimii culoare, în ceruri o ridică,
Plutești cu mii de fluturi în stomac,
Îi sorbi din ochi lumina celui drag.
Când timpul tău e copt, ca-n vis,
Lasă-ți sufletul iubirilor deschis,
Vei fi ca-n rai, un pom, plin, roditor
Și dragostea un nesecat izvor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamnă mohorâtă
E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.
Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.
Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre roșu sau poezii despre ploaie
Întrebarea toamnei sângelui de foc
E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"
Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.
L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau să-mi fie-același data viitoare!"
Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.
Ce-ai răspunde astăzi, în același loc
Năpădit de toamna care-ți înverzește
Amintiri din vremea sângelui de foc
Și, prin timp, o umbră care te iubește?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sânge, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Vise 🌸
Noaptea-i blândă și e dulce când amurgul încet dispare
În a verii bătrânețe cuprinsă de nepăsare.
Luna-și varsă strălucirea pe-orizontul aurit,
Tu... suflet neprihănit, de n-ai fost îndrăgostit,
Azi, pe câmpul înverzit te îndrăgostești de stele
unde sunt visele mele.
Printre stele de lumină și prin miresme din flori
Vei găsi scânteie-n ele care îți vor da fiori.
Și prin umbre colorate ce fac legea pe pământ
Vei vedea mărgăritare în zâmbet și-al meu cuvânt,
ce-s doar versuri cuprinse de-un fierbinte jurământ.
Iar... De raze de lumină vor străbate a ta privire,
Răsăritul fiind dovada veșnică a nemuririi,
Vei găsi pe-n înfloritele câmpii,
Chiar și-n cei mai aspri spini,
doar dovezi ce-ascund în ele
dorul și visele mele.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre superlative sau poezii despre stele
La ceas de seară
La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...
Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!
Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.
Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...
Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.
Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.
S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!
N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre apicultură, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Când treci de optzeci de ani
Când treci de optzeci de ani
simți cum pleacă sufletul.
Încet, încet și an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrânețea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrănești.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung privești.
Picioarele ți se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălțat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sat, poezii despre picioare, poezii despre nuntă sau poezii despre iertare
Azi e...
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil să fiu
Să pot să fiu copil de tot
Cât timpul mai există,
Aș apela și la complot
Ca să găsesc o pistă
Să pot să fiu copil acum
Cu inima si cu starea,
Aș inventa avid un drum
M-aș înfrăți cu zarea
Să pot să fiu copil în gând
Și-n veacuri peste ere
Aș scotoci munții la rând
Ca să îmi de-a putere
Să pot să fiu copil curat
Cu gânduri intrinseci,
Aș căuta neîncetat
Copil ca să rămân în veci
Să pot să fiu copil, dar pur
Chiar și-n lumea de apoi,
Ca într-un vis de bun augur
Aș da chiar timpul înapoi.
poezie de David Boia (10 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre inventatori, poezii despre existență, poezii despre curățenie sau poezii despre copilărie
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, să fie întrupată n noi
vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre amintiri, poezii despre început sau poezii despre văi
Cuiul
mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim și uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieții poți să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase și fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis și adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre fum
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre ore, poezii despre naștere sau poezii despre infinit
Diviziunea
Te-ai divizat - în trup și suflet -
În acel moment al despărțirii
Pentru a te asigura că vei rămâne
Deși vei pleca pe vecie.
Ți-ai urcat sufletul la cer
Și l-ai agățat între stele,
Iar trupul l-ai coborât în humă
Arzându-l între cutii de piatră.
Mi-ai lăsat doar amintiri
Ca dovadă a trecerii tale prin lume
Și acea cruce umbrită de coroane
Pe care am atins-o cu dor...
Aș fi vrut să rămâi veșnic om
Și să-mi strângi mâinile cu căldură
Dar timpul te-a divizat - în trup și suflet -
Lăsându-mi doar amintiri și dor.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre dor, poezii despre cruce, poezii despre coroană sau poezii despre asigurări
Timpul
Încerc mereu să țin cu timpul pasul
Deși sunt conștient că este -n van
Am încercat să-l imblânzesc cu ceasul
Dar e-n zadar, căci timpul mi-e dușman.
Dacă te-aștept și ești așa departe
Mă uit la ceas și ora imi pare an
Și clipele se scurg încet, deșarte
Sunt trist si timpul parcă mi-e dușman
Și de ești lângă mine, întinși pe spate
Într-un frumos și verde de grâu lan,
Clipele-s stol de păsări alungate
Si timpu-i vânător și iarași mi-e dușman
Dar cred că în sfârșit va fi dreptate
Am să te-nving necruțător dușman
Prin amintiri și prin eternitate
Căci timpule ești numai pământean.
poezie de Daniel Uritu (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre vânătoare, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări sau poezii despre frumusețe
Timpul
Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.
Fiecare avem un timp.
Nu știm când se va sfârși,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărți.
Dacă timpul se sfârșește
Pentru unul dintre noi,
Viața-n loc nu se oprește.
Ea continuă cu cu voi.
Iar când timpul tuturor
Se sfârșește dintr-odată,
Nimic nu e mișcător.
Planeta e înghețată.
El și atunci continuă,
Chiar fără Tera, știm bine.
Viața se perpetuă
Pe planetele vecine.
Timpul Universului
Nu are a se sfârși.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.
Cum vașnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Știm că ar fi infinită.
poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre Olimp, poezii despre vecini sau poezii despre gheață
Unui strop de ploaie
S-a strecurat încet, în zori,
La rădăcina unei flori...
E scris aevea undeva
Să piară el, să crească ea!
epigramă de Gheorghe Steriade din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ploaie, epigrame despre flori sau epigrame despre creștere
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre turism sau poezii despre semafor
Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puțin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neștire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.
e setea poate aspră pentru revedere
și dorul mult prea crud, zvâcnește-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopții, tic-tac ul prea târziu.
îmbrățișări îți simt, căldura-n răsuflare
și-un vânt pe-a mele buze din șoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.
apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ți fiu eu, tu timpul meu de-amurg.
curg ploi, ne-ademenesc, din cupe bem iubire
ți-am fost femeie ieri, azi încă mă dorești,
arzi flacără nestinsă, boboc spre înflorire
îmbată-mă cu tine, parfum de-amurg îmi ești.
să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
oprită-n pumnul tău cu stele ce le-ai strâns
în palma ta să-ți fiu, sărut și două șoapte
că-mi ești iubire azi, eternul foc aprins.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre sărut sau poezii despre secunde
Nu totul se uită. Timpul nu este neapărat sinonim de inamic al memoriei. Sunt amintiri pe care timpul le șterge, după cum sunt amintiri pe care timpul le conservă cu o precizie uimitoare.
Juliana Mallart în Despre arta de-a nu avea regrete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Juliana Mallart despre timp sau citate despre amintiri