Penitenţă în pâclă

zorile-s o beznă criptată
de ţărâna planetei agăţată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n obişnuinţă
pentru toţi pământenii
tot pământu-i o temniţă

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul planetei

toţi mecanicii
toate... mecanicele
cu liceu absolvit: ma
şini-utilaje
toţi mecanicii mici cu pampers de şpan foarte moale
toate
angrenajele de o mecanică evidentă (?!) intră
în textul de faţă
puţin p
e la spate e loc e mai mult
spaţiu pentru dinţii de o
ţel cariaţi -
toţi meteorii încă mai ţin
în spectacol
penibil cerul planetei
pământ deo
camdată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulberi de gânduri

soarele a căzut şi a plâns
ploaia a tăcut printre munţi
doar cuvântul a rămas răstignit într-un gând
ieşind din mine m-am adăpostit într-o picătură de apă
rămasă în căuşul unui cuvânt nerostit
nimeni nu m-a văzut
toţi erau ocupaţi cu nefirescul cotidian
eu rătăceam căutând zadarnic un eu
eram o stâncă rătăcită în valuri
cu fiecare pas mă îndepărtam de mine
dincolo de noapte zăceau
nişte puncte cardinale aruncate aiurea
munţii işi spijineau umerii pe focuri de stele
căutând cu paşii un ţărm
pe ţărm rătăceau mioare tăcute
eu căutam bezmetic turnul luminii
acolo dormea timpul
în tăcerea incoloră a lumii
păşeam printre râpele joase
mă înţepam în spini
lăsând la fiecare colţ o rugăciune
la final, mă întorc păşind printre secole frânte
din larg valuri vin
să spargă lumina în pulberi de gânduri

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O luptă e viaţa

o luptă e viaţa, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minţii,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinţii.

o luptă e viaţa, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.

o luptă e viaţa, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.

o luptă e viaţa, cu deşertăciunea,
o luptă în care ucidem emoţii,
o luptă în care nu ştim rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toţii.

o luptă e viaţa, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputinţa,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credinţa.

poezie de Ionuţ Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet – miez de dor de psalm

Suflet – miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran
Şi apele destinului tragic se zbat
Aproape în cercuri către Înalt!
În mine arde istoria iubirii nespuse
Spuma tristeţii, iluzii noi, cenuşe...
Suflet – miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran!
Să mă ierte astăzi toţi cei care
Mă mai văd aşa cum eu eram
Când vesel, tânăr, fără răbdare
Preţ fiind toate visele matinale
O, Suflet – miez de dor de psalm!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă de slujitor în serviciile secrete. A fost un bun ofiţer acoperit. Când i s-a dat jos capela, a devenit descoperit. Ştiind prea multe, i s-a asigurat capela şi o acoperire definitivă la 1,5 metri adâncime.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

obişnuinţă

Obişnuinţă. Cătuşe pentru cel liber.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac

era la început
se scurgeau stoluri de păsări
peste pleoape obosite
se scutura timpul rămas printre crengi
am prins în palme clipa
urmele au rămas la temelia lumii
pe drum treceau oameni, pe rând
pe buze cuvintele şterse
suspina şi vântul prin colburi
aşterneam gânduri pe scoarţa copacilor despuiaţi
fânul cădea sub coasa gândirii
era miros crud de iarbă
scriam pe diagonala inimii
uneori dormeam în subsolul materiei
cerul îşi aruncase poverile pe tâmple
rătăcit era sufletul meu
eram eternul pribeag pe un ciob de speranţă
era târziu şi porţile se închideau în gând
vâsleam printre torente
mă întorceam înapoi păşind printre secole frânte
din larg veneau valuri
să spargă lumina în pulberi de gânduri
eram viu între timpuri uscate
în zori, ecoul a ţipat
şi am fugit înăuntru
la poartă a rămas o inimă, atât

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima agăţată

Inimă agăţată de ochi
ochi agăţat de unghie
unghie de creier
creier agăţat de sfârcuri
sfârc agăţat de mamă
mamă agăţată de cruce
cruce agăţată de uşă
uşă agâţată de uşă
uşă agăţată de uşă
tată căutând cuie
cuie agăţate de mâini...
toate suspendând
de un păianjen cu cruce!
Mai jos viitorul încălzit
vânează trecutul.
Inima agăţată a tresărit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii luptă pentru lumină şi viaţă. Păsările, animalele şi oamenii, toţi luptă. Şi exact această luptă îi apropie tot mai mult de perfecţiune.

citat clasic din Zane Grey
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau realitate?

Mă plimb încet, pe pasarelă
Gânditor, în densa beznă,
Cobor pe trepte, mă-ndrept spre casă
Liniştea din jur mă apasă.

Mă loveşte-un junghi, nu e de bine
Aleargă coşmare furioase după mine,
Dar îmi revin, mă calmez
Şi încep să reflectez.

Ajung acasă, sunt liniştit,
Am ajuns într-un sfârşit,
Beau din ceai, şi mă gândesc
Să adorm, sau să mă trezesc?

poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni se cred Dumnezei uitând că din ţărâna sunt făcuţi şi-n ţărâna se vor întoarce!

Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

De la Geneză
glasul Domnului
tunet peste veacuri
toţi munţii
au încremenit
definitiv în lanţuri
de frica Lui
vântul s-a spulberat
iar apa mărilor
mai tremură în valuri
la nesfârşit
numai aştrii
clipesc veşnic
în extaz.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul aleargă desculţ

Vezi tu noaptea asta?
E a ta, când ninge fară fulgi
Ochii mei tot aleargă
Luna coboară ca o urmă de lup
Nu intra în stropii de ploaie
Timpul aleargă desculţ
Anii ca zăpezile se vor întoarce tot mai albi
Şi atunci şi acum iubirea.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful aşteptării

Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!
El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,
În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate şi... trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmaşa lumii ură
Întunece viaţa în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...
El simte cum îi creşte în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.

Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naşte un izvor?
De mii de ani în piatră loveşte răbdător,
Strop după strop s-o spargă...
Drum greu a fost... Dar iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vesteşte:
Triumful aştepării!

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eli, Eli Psalm 22

Ca apa ce se scurge am ajuns
Şi oasele mi se despart şi iară
Aştept să-mi dai din ceruri un răspuns
Şi inima Mi s-a făcut de ceară.
Mi se topeşte înlăuntrul Meu
Puterea ca şi lutul se usucă
Ţărâna morţii Mă apasă greu...
Dar cine este crucea să mi-o ducă.

Când Mă-nconjoară haitele de câini -
Nelegiuiţi ce dau şi dau târcoale -
Piroanele Mi s-au înfipt în mâini
Şi parcă şi orbitele Mi-s goale...

Ei însă Mă pândesc şi Mă privesc
Cu zâmbet rău şi inimă trufaşă
Şi hainele-ntre ei le împărţesc
Şi trag acum la sorti pentru cămaşă.

Dar, Doamne, Tu, Tu nu Te-ndepărta
Şi vino-n ajutorul Meu degrabă,
Tu, Doamne, care eşti tăria Mea,
Îndură-Te, ca Mi-e făptura slabă.

Nu Mă lăsa de hrană pentru lei,
De ghearele acestor câini Mă scapă
Doar va veni o zi şi pentru ei
Când o să bea oţet în loc de apă.

Eu despre Tine spune-voi la fraţi,
Te-oi lauda în mijloc de-adunare,
Uitaţi-vă şi vă cutremuraţi
Că nimeni nu mai este-atât de mare.

Iar cei săraci vor fi atunci sătui,
Vor lăuda şi vor slăvi pe Domnul
Şi Îţi vor spune Numele oricui
Uitând pentru vecie ce e somnul.

Toţi cei puternici vor mărturisi
Despre dreptatea Ta, despre lumină
Şi despre Tine, Doamne vor vesti
La cei ce după dânşii au să vină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!