În România nu am proprietăţi, iar la casa din Ungaria nu ştiu dacă am curaj să renunţ.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orban de România şi Orban de Ungaria

Eu cred că n-ar fi de mirare,
Acum, cu tizii ăştia doi,
Să facem România Mare...
Lipind Ungaria la noi.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

în exilul de buzunar
din ungaria trec
si(n)gur mai des decât mai rar şi mai rar
îmi număram altădată iluzii atinse
de nulitate acasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

când îmi voi face curaj
voi scrie poezia curajoasă des
pre curaj (?!) -
fructele înteţite ar fi, sau n
ar fi, deocamdată oprite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portbagaju

nu mai plec în ungaria
se pleacă ungaria-n mine
(?!) – la vamă-n cenad e pe vine:
o pun să deschidă gravidă
portbagaju lui orban

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec în ungaria

tre
buie doar să deschid port
bagajul: e
alcătuit dintr-un pet
cu apă chioară de schengen portabilă
plus lenjeria de corp
a şoferului de poet -
de
ronţăit nu mi-am pus la bagajul
de cunoştinţe
...
de
ce să îmi stric
dinţii cu care nu muşc
decât ungurii
prieteni?!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomişorii

săracii pomişori
săracii nuci
crescuţi ca biscuiţii umflaţi monstruos
în buzunare precare, să
racii pomişori plantaţi
săracii
cu ambalaj cu tot (?!) cu sentimente
precare de acei emigranţi
care nu
adoră ungaria, patria, ma
mă, şi nu
vor prinde maturitatea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţând la mine

Renunţ la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunţ la limba mea.
Renunţ la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.

Renunţ la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunţ la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunţ la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunţ la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunţ la mâinile mele care-s zece dorinţe.

Renunţ la braţele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunţ la picioarele mele care numai noaptea-s amanţi.
Renunţ la bucile mele care-s jumătăţile de lună ale copilăriei.
Renunţ la scula mea care-n şoaptă încurajează coapsele.

Renunţ la hainele mele care-s uşi bălăgănindu-se-n vânt
şi renunţ la stafia care trăieşte-n ele.
Renunţ. Renunţ.

Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăşi fără nimic.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în România

Chiar dacă meserii sunt varii
Susţin cu foarte mult curaj
Că siguri pot fi doar groparii
De neintrarea în şomaj.

epigramă de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

nu te vor plânge
cu lacrimi de sânge nu vor
murdări dosul palmei pe care
ţi-au dat-o
spre folosinţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România: patinoarul

să spui că nu e bine
în românia... uite, mă dau
presimţind centenarul
pe coji de nucă din gorunucu lui şora
înfipte în şlapi
pe faţa unei gresii de bucă
tărie... asemeni mie
poporul patinează în pieţe
pe vechi insigne de partid şi
de stat (?!) comunist la putere
mai mult
liberal şi sălbatic
dezmorţind patinoarul...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că nu aş fi întreg la cap ştiu, dar nu ştiam că am cap.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar...
Traian: Să mergem; aşa am zis! Sus! Curaj, Luci! Nu dispera! În final, va fi bine. N-am să te abandonez. Nu ştiu cum, dar nu voi permite să păţeşti nimic! Anularea misiunii, destituirea ta din funcţie, eliminarea din echipaj? Cei ce au asemenea gânduri, îşi pot lua adio de la ele! Hai! Curaj, domnule comandant! Nu da înapoi la prima piedică ivită în cale! Luptă! Demonstrează că eşti tare, capabil! Că meriţi, că ţi se cuvine ceea ce ai primit!
Lucian: Am să încerc, domnule!
Traian: Luci, ce-i cu tine? Nu-mi place să te văd aşa. Adună-te, te rog! rostea blând directorul. Curaj, băiete! Fruntea sus, comandante! Se va rezolva cu bine totul, vei vedea! Vei reuşi! Hai, să mergem! Ţi-am spus, te duc eu acasă.
Lucian: Dar, dom' director, sunteţi obosit şi foarte ocupat, protesta tâ-nărul, abia şoptit. În plus, e târziu...
Traian: Ce oboseală?! Luci, ţi-am mai spus de nu ştiu câte ori: Pentru mine, tu eşti mult mai important decât orice altă ocupaţie! Haide...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai curaj

nu plânge
nu-ţi fie frică
mergi la doamnedoamnedoamne
el te ridică
până la înălţimea privirii
(?!)
îţi şi spune
ce ar mai fi de văzut
de umblat
în excursia
infinită. nu
plânge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exoscheletul

dacă nu vrei să ne întâlnim
să ne iubim să
ne iubim sâmbătă seara plec în ungaria
mă aşteaptă
o pisică moartă în curte
lateral, pe ciment
umflată cu gazele de
eveniment (?!) – ce
amestec poate avea exoscheletul
nostru politic aici? este
doar o graniţă de trecut
şi atât! şi
atât se întinde şi
câmpia panonică, ce a fost
cândva
parte din leagănul nostru. în care
copilă nebună
urcai peste mine voioasă
ca şi cum
n-ar fi fost nimeni acasă, nu ar fi fost
şi nu
te-aş fi respins ca un prost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie şi una de roţi

nu ştiu nici acum
după o mie şi una de nopţi
dacă ea
mi-e soră sau frate.

părţile bune din ea
sau din el (?!)
îmi vin ca tu(r)nate
şi cultiv o dilemă:

nu ştiu nici acum
cum se scrie cu sânge
de cauciuc pe şosea
pentru soră sau frate.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleoapele

de ce să iubeşti o femeie
din spania când românia e atât de aproape
de ce
să mişti aiurea din pleoape
când poţi să urmezi un program?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

cum se stinge un om
ştiu cum se stinge un prieten
ştiu cum te stingi şi tu, o, prea
frumoaso – am ob
servat că ai vrea că ai vrea că ai v
rea să te caut în întuneric
în sec
venţe mai lungi tu ai vrea!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să mă împrietenesc
cu toţi beţivii apoi
să scriu poeziile nimănui
bun curaj pictore
am
auzit uneori
în plus
cum se taie urechile
fără să
fi avut cineva o ruletă
des
făşurată cu alt
cineva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii minerali

nu ştiu să spun de ce n-o iubesc ştiu
numai să spun de ce o trăiesc -
limbă (?!) - mai mult
decât mă dau cu cremă de ghete pe mine
pe pielea de aur a mineralelor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!