19?4 (o-mie-nouă-sute-cât-zeci-şi-patru)

Cad stele
din steagul înstelat
al viselor în care
s-ar spune
că ne-am putea vedea

E război civil
între gând şi putinţă
între vis şi realitate
Nicio scrisoare
nu se mai poate scrie
şi niciun telefon
nu se mai poate da

Cad stele din vise
stele ce nu mai au răbdare
să aştepte
să ajungem la ele
şi să le atingem...

poezie de Marius Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Şi întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură şi râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca nişte eroi înveşmântaţi
Cu zale de aur şi de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Şi călimara e goală.
Doar gândurile foşnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... şi frunze... şi ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a observat că stelele au şi mărimi diferite: cele mai mari stele sunt cele supergigante. Stelele supergiante sunt cele mai mari şi mai masive stele. Ele pot avea între 10 si 70 de mase solare şi între 30 şi 500 de diametre solare. Din cauza masei mari, supergigantele trăiesc puţin, între 10 şi 50 milioane de ani. Aceste stele se găsesc în roiuri stelare, braţele galaxiei sau în galaxiie tinere.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-ai pierdut printre himere,
Cap în lună, gând spre stele,
Acum doar visezi la ele,
Când nu-şi mai încap în piele;
Bătrâneţile ţi-s grele,
Versurile îţi dau putere
Să mai speli negrul din ele
Tot pierdută între himere...
Cap în lună, gând spre stele.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis păgân

Iubita mea, mă bate-un gând,
Să-ţi iau picioarele, pe rând,
Să le sărut, pe fiecare,
De la izvor pân' la vărsare,

Să afle buzele-mi setoase,
Că sunt din ce în ce mai groase,
Să simt apoi că-nnebunesc,
In locul unde se-ntâlnesc,

Că e strâmtoare între ele,
Ca la Bosfor şi Dardanele,
Păgân că-i locul, mai avan,
Ca Istanbulul musulman,

Şi să visez că-s un vizir,
Bătând în porţi cu-n trandafir,
Că, larg cad porţile deschise.
Ah! Vise, vise, vise, vise....

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stelei

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi ca aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi-a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnaţi un elan

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Fii ai munci aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alţi fac
Uni dorm alţi sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea
Şi nu se poate
Şi ruina si cetate,
Genii mari si frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce particulele de gaz se mişcă, aceastea se ciocnesc şi formează formaţiuni mai mari de gaz. Aceste formaţiuni cresc din ce în ce mai mult, pe măsură ce noi particule de gaz cad pe ele. În nebuloasă se formează mai multe asemenea nuclee, ce atrag din ce în ce mai multă masă de gaz. Astfel nebuloasa se fragmenează. Apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, în stele. Aşa iau naştere roiurile de stele, regiuni bogate în stele tinere, stele formate în acelaşi loc şi cam în acelaşi timp. Energia gravitaţională produsă se elimină, o parte, în radiaţie infraroşie, iar altă parte rămâne în nucleul formaţiunii de gaz, unde temperatura începe să crească. Deja, în acest caz, s-a format o protostea.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga Ta firavă

câteodată sunt haihui
şi mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viaţa şi timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeţi ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
şi o iau iar de la cap,
iar mă sui şi iară cad,
n-am cărare şi n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer şi-ntre pământ.

nu ştiu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt şi eu un biet proscris,
între iad şi paradis
şi sunt creanga Ta firavă
între tină şi-ntre slavă.

câteodată-mi dau târcoale
toate gândurile goale
şi-mbrac zeghea de omăt
căutând drumu-ndărăt,
printre paseri, printre stele,
rezemându-mă de ele.

bolovanul mi-e prea greu
ca să-l urc singur doar eu,
aş chema pe nu ştiu cine,
dar n-aude şi nu vine,
parca-aş fi un temnicer
ce face scară la cer,
printre fulgere şi ploi,
printre zloată şi noroi,
când ajung în vârf de munte
pletele îmi sunt cărunte,
bolovanul se prăvale
şi o ia din nou la vale
şi-uitea aşa o duc mereu,
blestem de la Dumnezeu.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O galaxie este alcătuită din gaz şi praf de stele – miliarde şi miliarde de stele. Fiecare stea ar putea fi un soare pentru cineva. Într-o galaxie se află stele şi lumi şi poate, o abundenţă de lucruri vii, fiinţe inteligente şi civilizaţii ce călătoresc în spaţiu. Dar din depărtare, o galaxie îmi aminteşte mai mult de o colecţie de obiecte strânse cu dragoste: scoici, poate, sau corali, producţii ale naturii ce lucrează de atâţia eoni în oceanul cosmic.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ de stele

De pe cerul rece, înstelat,
am furat un pumn de stele
şi pe- un ţărm îndepărtat,
am început a mă juca cu ele...

Sta Luna paznic peste boltă,
îşi număra turma de astre...
Când mă vede, se revoltă,
aruncând fulgere albastre.

Spăşit, în noapte mă-ntorc,
scot din buzunar câteva stele,
mintea insistent mi-o storc...
Ce-aş fi vrut să fac cu ele?

N-aş fi vrut să fac nimic cu ele,
am vrut numai să le ating
şi am devenit un hoţ de stele,
să le fur... cât nu se sting.

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Iubire

Valuri de vise vrăjite
Ne leagănă lin
In Oceanul de Iubire
Facandu-ne sa uitam o clipă
Să privim
Spre Ţărmurile Realitatii.
Trăim în vis
Sau Realitatea ne oferă
Răgazul unui Vis de Iubire?
Există trezire sau
Rămânem în scufundarea eternă
A darului primit... in vis
Sau realitate?
Buchetul celor trei stele
Topite în Oceanul de Vise,
Doi ochi şi o inima fierbinte..
Aşteaptă un răspuns
Poate în vis
sau realitate?

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Iubire

Valuri de vise vrăjite
Ne leagănă lin
In Oceanul de Iubire
Facandu-ne sa uitam o clipă
Să privim
Spre Ţărmurile Realitatii.
Trăim în vis
Sau Realitatea ne oferă
Răgazul unui Vis de Iubire?
Există trezire sau
Rămânem în scufundarea eternă
A darului primit... in vis
Sau realitate?
Buchetul celor trei stele
Topite în Oceanul de Vise,
Doi ochi şi o inima fierbinte..
Aşteaptă un răspuns
Poate în vis
sau realitate?

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua polară

respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart şi timpul plecat
o masă, un om şi o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad şi ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înţeles ce este murirea
atâtea stele azi şi toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin şi nu mai vin
tu ieşi în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe uşa unui vis trecut şi destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece şi de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag şi gol în humă şi nămol
şi te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat uşor
sunt eu sau totul este ireal şi trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârşit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut şi gol
un visător în cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agaţă coliere de alge
de paşii rătăciţi pe un ţărm
pe valuri o plută pluteşte uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aştern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viaţă mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În galaxia noastră se află între 200 şi 300 de miliarde de stele. Majoritatea dintre acestea sunt stele stinse sau stele ce nu au avut masa îndeajuns de mare pentru a se aprinde. O altă fracţiune cuprinde stele normale, asemănătoare cu Soarele. Printre aceste sute de miliarde de stele obişnuite găsim câţiva adevăraţi monştri în spaţiu.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă căzută din stele

Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde beţivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.

Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Şi priveşte cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.

Învinovăţesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin braţele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vis şi realitate

Nu regret c-am fost un an
În Guvernul Stolojan
Dar visam să fiu ministru
De la Tisa pân' la Nistru.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad şi doliurile-n coasă
şi ziua nu se mai crapă

Floarea-i din satin albastru
umezeşte lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte

Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad şi nopţile şiroaie
dintr-o veche semilună

Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soţ
numai frunza se ridică
şi arbustul cade mort

Teii încă mai aşteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii şi-i-ndreaptă
în petale fără umbră.

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!