Ninsori
În clopote de bronz încet mă ning
Si-n tânguiri de aprig vânt descresc...
Să mor de alb îmi pare-așa firesc
Și ochii-n țurțuri de cristal mi-i sting,
În aburi calzi de șoapte mă înalț
Apoi sub pleoapa-ti caldă mă afund,
Agonizez în pumnul tău rotund
De aripi încercând să mă descalț.
Ca pe-o aromă zâmbetu-ți inspir
Lăsându-mă de gânduri cotropit,
De-atâta Rai în tine regăsit
Mă plec în rugă și tăcut mă mir
Și-n vreme ce înfiorat te-ating
În clopote de bronz încet mă ning...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bat clopote, frate
Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.
poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sensuri
Eu ning și mă ning
iubire rece...
și-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzești
ochii cei triști,
și frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai ști cum dor
clipele fără tine,
aș fi zburător
în raiu-ți din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning și mă ning
iubire rece și-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu, iubite...
Că iernile ne ning cu-arginți pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieții,
Recolte strânse-n anii tinereții
Din lucruri zămislite-n vise simple.
Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Și le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.
Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning și port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngăduie-mi
Îngăduie-mi, iubito, să te ning,
Când dormi îngăduie-mi să te ating,
Cu șoapte și cu degete fugare,
Să fac din pleoape iască și amnare.
Îngăduie-mi, iubito, să te sorb,
Îngăduie-mi o noapte să fiu orb,
Să îți frământ în palma rece lutul,
Să nu-ți găsesc vreodată începutul.
Îngăduie-mi în zori să te inspir,
Pe umeri sărutări să îți înșir,
Să-ți fie-mbrățișarea mea cătușa,
Să fii un rug, eu să îți fiu cenușa.
Îngăduie-mi, femeie, să te rog
Să fii Betesdă, eu să fiu olog,
Când te atinge îngerul cu-aripa
Să transformăm în veșnicie clipa.
Și aș mai vrea, iubito, aș mai vrea
Pe deget să mă lași să-ți pun o stea,
Să scriu un vers pe dosul palmei tale,
Să-ți împletesc brățară din vocale.
Să-ți cer să-ngădui cred că e firesc
Un singur lucru doar: să te iubesc.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotele învierii
Clopotele învierii
Pumni de bronz
Și de aramă
Sparg cătușele tăcerii
Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creștineasca bucurie
În cortegii triumfale
Și-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, țipă:
Sunați, clopote...
Sunați...
Și-n cetăți însămânțați
Viața vesnică, cu care
Fratele nostru mai mare,
Când a fost crucificat,
Și-a călcat moartea-n picioare
Și din morți a înviat!...
Sunați, clopote...
Sunați...
Și pe Domnul lăudați,
Dând de știre tuturor
Că-ntr-o noapte veți suna
Și-nvierea morților
Din cetatea mea!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mă caută iubire prin ninsori
Mă caută iubire!... prin ninsori,
Ce viscolesc atâta de rotund,
Când visele se-ncurcă uneori
Si-n dimineți tăcute, se-ascund.
Apoi m-atinge cu o sărutare,
Mă vindecă de dor și amintiri,
Uitărilor... ridică-le altare
Și mă sfințește cu nemărginiri.
Pe trupul meu omătu-i închinare
Târzie... și scăldată-n răsărit,
Când ning luceferii a sărbătoare
Și sufletul rebel... a tresărit.
Mă caută iubire!... prin zăpezi,
Când zorii ning a dragoste nebună
Și fulgii tot aleargă-nspre livezi
De crezi că veșnicia se răzbună.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de bronz
lăsat lângă statuie
un mărunțiș care dă farmec
bustului
sublim vis țesut despre mărire
câte șoapte a stârnit
câte poeme câte ode
s-au scris (?!) pentru capul
de
bronz lăsat alături de postament
seamănă cu un general sud
american intrat în legen
dă un aer de oroare
porumbeii din piață se a
dună de bronz în amurg roz
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgită
M-am lăsat amăgită, de-a ta privire care-mi scapă,
Mai tristă și mai obosită, rămân cu luna, neîmpăcată,
Mereu a fost cu noi și între noi, tot timpul,
Ne-a despărțit cu ploi, furându-ne tot chipul.
Mi te-a furat în zori, lăsându-mă în soare,
Mai amețită, mai goală și fără de răcoare
Și-acum în mine ard cărbunii de iubire,
Încet, încet se sting, rămâne doar tăciune
Îmi urc privirea-n cer și caut un nor cu apă,
Să-i sorb încet, încet, răcoarea lăcrimată,
Și să mă sting de tot, furându-mă pământul,
Căci simt că nu mai pot... să-ți caut cu gândul, gândul.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre mine
Mi-au înmugurit rănile de-atâta ninsoare,
Fug înspre mine și cad în picioare,
Mi-a înghețat lumina pe-o pleoapă,
Pe cealaltă, întunericul e apă.
De-atâta floare, frunzele mă dor,
Durerea se-adâncește-n ochi de cal.
Sub clopote, copite, umbre mor,
Sfârșitul se apropie de mal.
A-nceput și timpul să miroasă a gutui,
Rugina visului s-a-ngroșat,
Pământul e ca zmeul, ca zmeul nimănui,
Venit din apele ce-n tâmplă îmi bat.
Din lacrimile pietrei, nuferi cad
Și-n ochiul verde-al iernii curge-o noapte,
În somnul ce îmi este rai și iad
Aș vrea să mă zidesc în mii de șoapte.
poezie de Cătălina Crețu
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 17 comentarii până acum.
Faustina: Doamne, ca semn de mulțumire, iată, ți-am zidit o nouă biserică! Hotel cu turle avântate și clopote de bronz! Ca să nu spui, Doamne preamilostiv, că n-ai primit și tu partea ta de pradă!
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori la Clopotiva
Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lacrimi plânse de poet
bat clopote la Clopotiva
în turla cerului încet.
Ding‐dong auzi‐le cum sună
prin noaptea veacului de fier
m‐aș cățăra până la ele
pe dalbe funii de eter.
M‐aș tot sui și m‐aș tot duce
au lume scoasă la mezat
mi‐aș da cămașa pe tarabă
pentru un fulg imaculat.
M‐aș tot sui și m‐aș tot pierde
lume fardată cu monezi
pe‐un fulg m‐aș vinde într‐o piață
la traficanții de zăpezi.
Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lebede murind încet
bat clopote la Clopotiva
trase în taină de‐un poet.
poezie de Ioan Evu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lanterna cu licurici" de Ioan Evu este disponibilă pentru comandă online la numai 15.75 lei.Replică: Lui I.L. Postolache autor al volumului de poezii "Fluturi de bronz"
Cum alt poet ca tine nu e
Mai plin de har, mai glorios,
Din BRONZ îți ridicăm statuie,
Cât despre FLUTURI... poartă-i sănătos!
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul 🖋
Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.
Pleoapele-s petale moarte
pentru poeții muritori..
Ei rămân prin poezie
veșnic.. calzi nemuritori.
Strașnic scârție stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi și fantezie
și de-o șoaptă întârziată.
Gânduri se aștern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, spune
De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nțelegi ca sunt Viața,
iubito cu ochii de ceața?
De ce nu ma lași sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
și nu ma saruți pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?
De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
și ma tot lași de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?
De ce șoldul ți-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca și norul;
și mă îmbăt în de tine
și sparg absolutul cu rime?
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ning tăceri
În ochii tăi eu simt nemărginirea
Când te revăd o simt de-atâtea ori...
Vai, cât de caldă-ți e privirea,
Și cât de-ncet tăcerile te dor!
Te întâlnesc pe somnoroase pante,
Prin tristul dimineților decor,
Cînd ning tăceri, cu ochii tăi andante,
În ceruri mai sacrific câte-un zbor.
În fața ta de gânduri fac risipă
Și-n ochii tăi senini le desfășor,
Frumoaso, căci, cu fiecare clipă
E parcă mai aprins albasrul lor.
poezie de Ion V. Nica
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apus
Orizontul se naște in ochii tăi
căprui pământul li se inchină la picioare
subțiri se-ntrevăd printre gene
delicate raze de lumină
ce descresc încet spre buze
trandafirii ușor se sting
iar atunci când sunt cu tine
iau apusul in brațe
și-l simt tremurând
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincială
La margine în prelungire
Într-un oraș provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal
Viața încă mai pulsează
Adiacent pe roți de fier
Locomotive defilează
Stau un minut și-n noapte pier
În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!