E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele fără lună) și brațele îmi cad în jos de neputință, de tristețe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul și foarte atent, ar muri de disperare și umilință. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; ne înspăimântă, ne înnebunește, ne sfâșie.
citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tristețe
- citate despre viață
- citate de Eugene Ionesco despre viață
- citate despre timp
- citate de Eugene Ionesco despre timp
- citate despre stele
- citate despre spaimă
- citate despre noapte
- citate despre moarte
- citate de Eugene Ionesco despre moarte
Citate similare
De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârșit, de ce înțelegem că este minune abia când pierim, de ce o întunecăm cu neghiobiile, cu dușmăniile, cu nădejdile stupide, de ce oamenii se caută unii pe alții în noapte și nu se regăsesc decât ca să nu se recunoască și să se lovească, de ce ne agățăm cu disperare de o semnificație inexistentă și ce crimă trebuie să ispășim pentru a putea trăi în acest vid?
citat clasic din piesa de teatru Cântăreața cheală de Eugene Ionesco
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îmi spune luna, noapte bună!
voi adormi strâns de brațele mele
și luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristețe, când cerne ea mister
și pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopții haină, surdă
îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr blond
Îmi spune luna, noapte bună!
Voi adormi strânsă-n brațele mele
Și luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristețe când cerne ea mister
Și pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopții haină surdă.
Îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
Zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
Mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
Apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire
Nu apărem pe pământ pentru a trăi. Apărem pentru a pieri și a muri. Trăiești copil, crești și foarte repede începi să îmbătrânești. Cu toate acestea, este greu să-ți imaginezi o lume fără Dumnezeu. Este totuși mai simplu să ți-o imaginezi cu Dumnezeu.
Eugene Ionesco în Testament
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Eugene Ionesco despre religie, citate despre imaginație, citate despre creștere, citate despre copilărie, citate de Eugene Ionesco despre copilărie, citate despre Dumnezeu sau citate de Eugene Ionesco despre Dumnezeu
Am încetat să mai privesc Pământul de sus din momentul în care am putut privi Cerul de jos.
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre Pământ
Iubire-n noapte
Privesc în noapte la cerul înnorat,
A ta iubire mi-o închipui privindu-l
Și parcă timpul trece mai treptat,
Că norii albi pe lângă lună trec singuri.
Privesc cum inima mea e tăcută
Și caută un strop de vis pierdut,
Iar eu îmi închipui că sunt iar cu tine,
Ținându-mă la pieptul tău tăcut
Și parcă universul se oprește
Și-apoi o ia din nou de la-nceput,
Iar cerul parcă râde și-mi vorbește tandru,
Norii și vântul au dispărut
Și tu-mi zâmbești și-mi dai un sărut.
poezie de Eugenia Calancea (22 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre nori, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
PRIVESC ÎN NOAPTE STELELE ȘI CERUL(Rubaiat)
Privesc în noapte stelele și cerul
Ca singur, eu să pot vedea misterul
Acelui loc ce mintea nu-l cuprinde,
Că totu-i volatil precum eterul.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
din curtea bunicilor
brațele liniștii se încolăcesc
peste chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
și nicio dorință
doar iedera
de pe streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre icoane, poezii despre dorințe, poezii despre bătrânețe sau poezii despre amintiri
Noapte înstelată
Sub lumina lunii
Vegheată de stele
Îmi fac mii de iluzii
Privind atent la ele.
Pe cerul negru al nopții
Ele parcă îmi scriu
Povești uluitoare
Pe care nu le știu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (6 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre negru, poezii despre lumina lunii sau poezii despre Lună
Vălul des mi-ascundea disperarea
Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinți...
C-o tristețe, imensă ca marea,
Am sfârșit prin a-l scoate din minți.
Și s-a dus, într-o noapte cu lună
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,
Și-am strigat: "Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!"
Mi-a răspuns cu o voce străină:
"Bate vântul. Te du în pridvor."
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre umor, poezii despre sfârșit sau poezii despre ochi
Viața căprioarei
Căprioară cu ochi umezi și priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-așterne-n calea mea?
Poți să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simțire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorțire?
Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viața-nseamnă a trăi fără vreun rost
și-mpărțită-ntre tristețe, și necaz, și disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.
Se năștea ispititoare bucuria de-a muri,
promițând că scap de toate și sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei liniște-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viață chinuită.
Dar acum m-am răzgândit și trăiesc cu dor de mine
și-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi și suspine!
Îi voi mulțumi Luminii că îmi dăruiește zorii
și, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.
Căprioară cu ochi umezi și priviri de catifea,
Cerul mi-a trimis răspunsul cu... toată IUBIREA Sa!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre prezent sau poezii despre mulțumire
* * *
Stelele nu cad pe jos
Să fie strânse într-o poală.
Nu sunt nici ciobul cel sticlos
Ce fuge de la sticla plină/goală.
Nu sunt frământul prea lutos
Să strice robustețea la o oală.
Stelele nu cad pe jos
Să fie strânse într-o poală.
Sunt spicul plin în lanul cel mănos
Pe zariștea senină și ovală.
Sunt diamant pe cerul preanoros
Și sunt lumina cea astrală -
Stelele nu cad pe jos...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre diamante sau poezii despre astre
Liber, foarte liber
Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.
Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.
Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.
Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.
Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.
Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.
Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre foc, poezii despre învățătură, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Să pot
Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,
Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închiși,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninși,
Să pot cuprinde lumea
Cu brațele închise,
Să pot ploua deșertul
Și să răsară vise,
Să pot muri o clipă
Și-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,
Să pot găsi speranță
În tot ce nu există
Și oare atunci iubirea-mi
Va fi la fel de tristă?
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Sunete în noapte
Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.
Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.
Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.
Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă lovește ca o armă.
Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.
Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.
poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sunet, poezii despre muzică sau poezii despre gânduri
Mai scrie-mi și tu ceva...
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...
poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre zăpadă, poezii despre suflet sau poezii despre dimineață
Albastru de Australia
sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
și visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...
numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
și nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertății...
și zi și noapte, și noapte și zi...
suflet de vis împlinit voi fi mereu!
albastru de Australia...
curat, rostind iubire de oameni!
secret universal, țesut misterios
de un păianjen creator,
unind viață cu viață...
într-o carapace infinită...
poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre albastru, poezii despre secrete, poezii despre sculptură sau poezii despre păianjeni
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre Soare
Sărută-mi visul
Mă străbate clipa
dintr-un gând
în altul
liniștea mă-ndemnă
către veșnicii
îmi cresc aripi
astăzi
să brăzdez înaltul
maine
de mă cauti
nu mă vei găsi
Cerul
se despică
aducând furtuna
plopii își agată
crengile de vânt
îmi cresc aripi
astăzi
pentru totdeauna
să mă-ntorc spre stele
renăscând pământ
Va ploua o vară
doar să stingă focul
florile vor naște floare
după floare
imi cresc aripi
astăzi
hai
iubește-mi jocul
si sărută-mi visul
gata de plecare
Noapte
după noapte
va fi lună plină
vor urla în mine
și în tine
câini
îmi cresc aripi...
dacă
cerul se înclină
voi pleca
spre ziuă -
prinde-mă de mâini
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Dacă putem trăi fără să știm unde suntem, nu putem muri fără să știm unde am fost.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Alexandra Haret
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emil Cioran despre viață sau citate de Emil Cioran despre moarte