Parinti

Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.

Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.

Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.

Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.

Ai fost in Siberii, aproape-ai murit
Tu, tata ce viata mereu te-ancercat
Ar fi buna clipa sa stai linistit,
Dar nu poti sa-ti lasi locul ce l-ai pastrat.

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca viata ar fi

Daca viata ar fi ca un minut,
as vrea sa-l traiesc cu tine,
sa ne iubim pierduti in infinit
sa ma iubesti cum stii straine.

As vrea sa-l traiesc fara regrete,
eu stiu ca nimeni nu-i perfect,
sa ne dorim ca doi nebuni, baiete
sa uitam definitiv de intelect.

Daca viata ar fi ca un minut,
o sa ti-o dedic toata in poeme
si-as vrea ca tu sa simti acut,
cum sufletul in tacere geme.

Daca viata ar fi ca un minut,
minutul meu l-as vrea cu tine,
as vrea iubite sa te ascult,
cum spui ca ma iubesti maine.

Daca viata ar fi ca un minut,
nu mi-ar ajunge sa iti spun
ce clipe minunate as fi vrut
sa-ti ofer la inceput de drum.

Daca viata a fi ca un minut,
chiar de ne-am certat un pic
nu da uitarii ce a fost placut
fiindca minutul asta-i, tare mic.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?

Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?

Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?

Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?

Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.

De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.

E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Ma rog sa ai viata pe care ti-o doresti
Si ce-ti doresti mai tare ma rog sa si primesti.
Ce vrei mai mult in viata? Avere vrei cumva?
Ma rog atunci ca Domnul avere sa iti dea.

Poate mai mult vrei faima, renume si putere?
Ma rog atunci, din suflet, sa ai parte de ele.
Ori poate vrei distractii, placeri, mese bogate?
Petreceri cu prieteni? Ma rog sa le ai toate.

Dar dintre toate astea, oricat ti le-ai dori,
Nimic nu-mi sta-n putere sa-ti pot eu oferi.
Un singur dar ti-as face si-as vrea sa il primesti:
Iubirea mea. Dar oare e asta ce-ti doresti?

Daca mai mult pe lume iubire iti doresti
Si daca poti pe mine, pe veci, sa ma iubesti,
De vrei ca fericirea sa-nsemne TU si EU,
Atunci acesta este, iubite, darul meu.

Mă rog acum, din suflet, la fericirea ta
Şi sper, o particica din ea, sa-ti pot eu da.
Aş vrea sa-ti fiu amanta, dar oare ma doresti?
Aş vrea sa-ti fiu sotie, dar oare ma iubesti?
Aş vrea sa nu existe nicicand un TU si-un EU,
Aş vrea doar NOI sa fie, la bine si la greu.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sau minciuna

Am trimis o stea sa te gaseasca,
C-am fost un cer in viata ta
Sa-ti aminteasca,
Mi-a spus ca a-ntalnit tristetea,
Ca esti langa o alta,
Ca ti-este bine langa ea.

Am trimis si luna sa-ti vorbeasca
Si mii de sarutari sa-ti dea
Din rosul buzelor florii din glastra,
Dar tu o sarutai pe ea...
Pierduta-n zori in marea cea albastra
Nici luna nu a mai fost a mea.

Am trimis vantul sa mi te aduca
Si printr-un cantec agatat de al sau zbor,
Sa-ti spuna dorul de de tine ma apuca,
Cata durere simt cand plange-un nor...
Dar mi-a spus ca-n pieptul tau, ca o naluca
S-a cuibarit alt dor.

Am trimis o lacrima sa-ti spele gandul,
Sa nu mai pui pe esafod iubiri,
Din ochii tai sa-ti spele si pamantul
Care-a-ngropat atatea amintiri...
Tu n-ai vazut-o si ma rog la Sfantul
Sa mi-o topeasca din albe pustiiri.

Am trimis iubirea sa te intrebe daca vreodat'
La tine a fost iubire sau numai un joc,
De m-ai iubit cu-adevarat,
Ori poate mi-a fost soarta fara de noroc,
Insa din visul tau m-ai aruncat
Si-n suflet mi-ai lasat doar rani de foc.

Nu cred ca am sa mai trimit, nicicand,
Nici lacrimi de iubire si nici stele,
Nici curcubeul ce-mi zambea de pe o stanca stand,
A fost doar o minciuna
In pieptul vietii mele
Ce mi-a facut din suflet, o ruina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Femeii

Ca soarele de primavara,
Sa-ti fie inima si sufletul mereu,
Sa-ti fie glasul, sunet dulce de vioara,
Sa ai o viata fericita si usoara,
Si sa-ti zambeasca zilnic Dumnezeu.

Ca ghiocelul plin de gingasie,
Sa-ti fie ‘mbratisarea neincetat,
In dimineti, sa stralucesti cu bucurie,
Sa fii in lume-o marturie, vie,
A dragostei, cu care Dumnezeu te-a inzestrat.

Ca stelele, pe bolta albastra... o scanteie,
Veghind asupra noastra zi de zi,
Muza iubirii, in milioane de condeie,
Sa fii intotdeauna, unica... FEMEIE
E cel mai sfant si minunat ce poti sa fii!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straina

Straina esti astazi in lume,
Si rupta esti din bratul meu,
Pribeaga ratacesti pe tarmul,
Unde mi-ai dat, primul sarut.

In maini tu strangi buchet de flori,
In timp ce valul marii te saruta,
Si-astepti s-apar de nicaieri,
Sa-mi lasi in piept, o floare alba.

Tu te-ai trezit in zori cu dor,
Cu dor de mine si-o iubire,
Ce mi-au fost mie streanguri reci,
In jurul inimii, o tinerete-amara.

Acum cand sunt albit si obosit,
De-atata asteptare si durere,
In tine infloresc dorinte si placeri,
Ce-au fost candva, flori inghetate.

Cu lacrimi si plina de regrete,
Doresti sa-ti recunosti gresala,
Si-mi cauti urmele si-astepti minunea,
Sa-ti aud glasul, si chemarea.

E prea tarziu sa-ti fiu aproape,
E prea tarziu pentru noi doi,
Eu am ramas doar amintirea vie,
Asemeni unui val, te-ating si-apoi dispar.

poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, mama, haide, tata

Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.

Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.

Cand mi-e jale, cand mi-e teama,
Ma gandesc la tine, mama,
Cand mi-e viata tulburata,
Ma gandesc la tine, tata.

Haide, mama, haide, tata,
Mai claditi-ma o data,
Fara nume si avere –
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste,
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Ca nici unul n-avem parte,
De la nastere la moarte
De o viata linistita –
Frunza-n plop mereu se- agita.

Inapoi la tine ia-ma,
Sa ma stergi de lacrimi, mama,
Lasa-ti mana sa ma bata,
Sa ma – nveti cu viata, tata.
Bune, rele-amestecate,
V-ati obisnuit cu toate.
Creste noapte, creste iasca
Pe iubirea pamanteasca.

Bate vantul dinspre viata,
Si eu lacrimi simt pe fata,
Dinspre moarte bate vantul,
Lacrimeaza si cuvantul.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa timpul sa treaca

Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.

Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...

Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...

M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...

N-am inteles nimic atunci, nu inteleg acum,
Si daca-ti sunt doar prieten tot nu voi intelege,
Mereu vei fi iubirea uitata peste drum,
Mereu voi fi nebunul sortit sa te alerge...

Nu pot ramane-o viata un prieten de nadejde,
Si trebuie sa rup aceasta stransa legatura,
Prea mult visez sa fii iubirea mea eterna,
Si n-as vrea din refuzuri sa ma indrept spre ura...

Cu timpul ai sa cresti, cu el vei intelege,
De ce nu-ti pot fi prieten, desi as vrea sa-ti fiu,
Iubirea nu-i o joaca, iubirea e o lege,
Si-odata incalcata, sa schimbi ceva e prea tarziu...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce va fi

Un zgomot, un tipat si-apoi,
Ma pierd in tristete, nu voi
Sa cad in genunchi langa tine
Sa-ti spun ca te vreau si maine

De ce sa ma pierzi din greseala?
Doar stii si tu ca indata
O mana pe alta spala
Si-o sa o spun inc-o data

De ce sa ma lasi in tristete
De ce sa nu ma mai vrei?
Adu-ti aminte, iubito,
Adu-ti aminte de noi

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet Pierdut

Suflet pierdut prin infinit
Numai la tine s-a gandit
Si zici ca nu mai are rost
Ca tot ce-a fost s-a terminat
De parca nici nu te-am iubit
De parca eu te-as fi mintit...

E vina mea
Si nu stiu ce sa fac
Ma intreb de m-as putea schimba
Sa pot sa-ti fac pe plac...

Plang si suspin
Asa din senin
Incerc sa cred
Ca nu te pierd
Dar realitatea e prea dura
Ca dragostea mea pura...

E prima oara
Cand mi-e frica
Ca te pot pierde
Si nu mai am putere...

Incerc din rasputeri
Sa iti explic
Ca nu te-am dat uitarii
Dar nu ma lasi sa-ti zic
Si totusi spui ca ma iubesti.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si, ce-a fost odata?

Da-mi voie sa-ti spun,
Eu nu sunt nebun,
Dar tot ce-ai facut se explica.
Cand eu te mai sun,
Raspunsuri adun,
Adevaruri ce altii refuza sa-mi zica.

Da-mi voie sa-ti zic,
Eu stiu ca sunt mic,
Dar ieri nu parea sa conteze.
De ce nu-mi explic,
Ma lasi? Ma ridic!
Si ochii cu lacrimi pe ura semneze.

Da-mi voie sa-ti spun,
Succes si drum bun!
Sa nu te intorci niciodata!
Puteam sa adun,
Acum pierd pe drum,
Amintiri. Si, ce-a fost odata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Pune-ti aripi si zboara iubire,
Si-atinge cerul cu zambet de stele,
Vorbeste cu luna plina jumatate,
Sa-ti spuna de mine.... si viata.
Intra in carul mare de stele,
Sa-ti spuna visele traite cu tine,
Hraneste fiecare pasare-n zbor,
Ele sunt mesagerul meu.
Si vreau doua maini in noapte,
Sa-mi sprijin capul, ganduri, sperante,
Pana-n rasarit de soare.

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

Gandurile-mi bat in tample ciocane,
urlete se-aud in tacerea din carne.
Nebunia-mi zvacneste in vene,
toate fiinta mea geme
si plange.

Trecut-au ani de durere si tacere.
Apusul rosu ma priveste si-mi cere
tot ce-am trait, visat si dorit
sa i le dau si in golul cernit
sa ninga flori.

Iau din causul inimii bulgarele vietii
ridic mainile, privirea spre ochiul boltii
si-mi spun rugaciunea:

Tata, priveste-ti creatura ce mult a dorit
sa se imbete de viata spre care-a pornit.
Te uita cum zideste de-un veac
vise, dorinti, sperante ce se prefac
in scrum.

Sunt fiica-Ti Doamne, chiar nu vrei
s-asculti o tanguire ce cu temei
se-nalta sa te-ajunga, sa te cuprinda
si tot ce-a adunat sa-ti spuna
dintr-o dat’?

Priveste Tata creatura ce ai trimis
in lume si pe cer ai scris
numele ei ce printre stele
arde tacut si cere
iubire si mai putine mistere.

Ai impins-o-n lume dar nu i-ai dat
decat o traista cu neuroni si-un tratat
de legi naturale unde-i subliniat:
Nu cere ce nu-ti este dat!

Dar ai dreptul sa doresti, sa visezi si sa speri,
sa traiesti din plin si sa muncesti in sudori.
Poti s-astepti, sa crezi intr-un vis,
sa cladesti si sa lupti ti-e permis.
Sa ai tot ce crezi ca-i de-ajuns
ca apoi sa pasesti intre lumi, la apus.

Tacerea se-aseaza din nou peste lume,
in mintea mea zvacnesc in rime
ganduri, si cu drag zambete culeg,
caci in sfarsit pot sa-nteleg
ca unde sunt si cine sunt
e lucru sfant.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse, Dumnezeul meu

Ai lasat, Doamne, miliarde de suflete.
Ai lasat, Doamne, miliarde de iubiri.
Ne-ai lasat puterea de a face bine,
Dar cati dintre noi Iti implinesc vrerea?
Ne-ai lasat libertatea de a alege.
Dar cati dintre noi aleg binele?
Ne-ai daruit zborul spre inaltimi.
Dar noi coboram in adancuri.
Ne-ai dat lumina.
Dar n-o zarim de intunericul din noi.
Ne aperi mereu.
Dar noi cautam, parca inadins
Capcanele si raul.
Ne iubesti, Doamne,
Dar cati dintre noi Iti multumim?
Te-ai lasat batjocorit,
Te-ai lasat torturat,
Ti-au curs lacrimi de sange,
Dar noi, Te-am tradat!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e chiar atat de simplu?

Oare e chiar atat de simplu?

E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.

E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.

Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;

Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,
Cateodata, viata se joaca, se amuza
Te ingroapa, pentru a te reinvia,
Pentru a-ti reda sclipirea ulterioara;

Sti cum e sa simti maturitatea ca pe o nevoie?
Sa-ti doresti sa fi puternica,
Sa nu mai fie sensibilitatea o problema, o boala
Ceva ce trebuie ascuns?

Iar intr-o zi sa constati cu seninatate
Ca esti mai puternica, mai putin naiva,
Mai mult cum vrei sa fi...

Oare e bine asa?
Oare daca nu mai suferi la fel de mult
Inseamna ca esti fericit?

Toata lumea are ceva de spus...
Dar poate daca ar reusi sa pastreze o clipa tacerea,
Ar vorbi putin sentimentele;

Eu i-as aprecia mai mult...
Ador sinceritatea, ador sa traiesc inconjurata
De sentimente, de lucruri simple;

Dar oare e la fel de simplu sa le gasesc,
Sa le am, sa ma bucur de ele?
Oare?

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Când ma gândesc la tine
Imi fac mult rau
Dar parca-mi fac si bine
Mereu te regasesc in gândurile mele
Ma doare-n suflet ca niste chinuri grele...
Imi este asa de dor de prezenta ta
As vrea sa fii cu mine sa te pot privi si saruta
Dar in viata mea esti doar ca o himera
Apari in visul meu si pleci..
Si eu.. parca condamnata la suferinta ma simt...
Adio glas dulce.. adio fericire, adio alint
In jurul meu parca nu mai e nimik
Ma simt evitata de cei din jur
Dar cred ca totul e doar in mintea mea
Stiu doar ca asa nu mai pot continua..
Mi-e frica sa gresesc iubindu-te pe tine
Imi fac iluzii si sufar..
Si mereu alerg dupa tine
Mereu ma ranesc si sunt confuza când e vorba de tine
Apari mereu in viata mea si-n gândurile mele
Imi spun mereu ca la tine voi renunta
Poate ca de data asta va fi asa
As vrea sa nu mai sufar
Si fericita mereu sa fiu
Sa pot iubi pe altcineva
Sa fie ceva viu....

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!