Cafea în martie

de obicei aştept ploile
să cureţe clădirile de mâzgă,
obrazul vechi al oraşului
şi frustrările acumulate
peste iarnă,

mi-aduc aminte,
o dimineaţă mohorâtă de martie,
tu erai un şarpe încolăcit
pe sub pături,
eu cântam ceva,
pe deasupra unui ibric de cafea
îţi măsuram extensia picioarelor
incomensurabile,
sculptate în marmura
dintre mit şi realitate
pe harta imaginară din aşternuturi,

un ceas de perete
aştepta un fel de apocalipsă,

tu stăteai aşa,
încolăcită ca un constrictor
pe tocul uşii,
nehotărâtă între tentaţii şi neprevăzut,
o coapsă ar fi vrut parcă să plece,
goală prin ploaie,
una să rămână
cu mine,
la o cafea.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda

stăteai aşa, ca Gioconda
cu mâinile încrucişate
pe marginea lumii
aveai şi zâmbetul acela
jumătate de zână, jumătate de drac
parcă nu aveai nimic de pe pământ
nici un loc al tău
nici inimă
nici ţară
nici dragoste
nici copaci

fiindcă erai ca un abur
de seară
o închipuire barocă
o enigmă biblică
un început de renaştere

toţi te-ar fi vrut
ca pe un trofeu
ca pe un vitraliu
ca pe un obelisc

tu stăteai în tabloul tău
cu braţele în cruciş
ca într-o fereastră sculptată
ca în mintea pătrată
a unui artist
aşteptând să fii a nimănui
sau a tuturor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi întârziaţi

stăteai aşezată cuminte
între miazăzi şi miazănoapte
deasupra unui rug
eu te aşteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziaţi
unul de toamnă şi unul de amintire

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Prefă-te într-o dimineaţă şi tu că mă iubeşti,
Prefă-te doar puţin, cum te prefaci demult
Şi-n dimineaţa ceea, când torni cafea în ceşti,
Priveşte-mă în ochi şi-apoi am să te-ascult...

Priveşte-mă în suflet şi minte-mă frumos,
Aşa cum m-ai minţit de multe ori probabil,
Sau spune-mi adevărul chiar dacă-i dureros,
Chinuitor şi cinic şi crud şi lamentabil.

Şi-ai să mă minţi frumos în dimineaţa grea,
Şi-am să te strâng la piept pentru ultima dată,
Cu ochii tăi frumoşi, prin aburi de cafea,
Priveşte-mă în suflet cum n-ai privit vreodată...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
şi pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu eşti vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simţurile
într-un colţ întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
şi ne scoate unghiile din carne,

care ne trezeşte între două coşmaruri.

când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
şi o umbră se lăsase peste
toată inocenţa dintre
limanuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine pe buze

purtai o brăţară de nisip
pe o gleznă
pe cealaltă un sărut
rătăcit
la gât purtai legământul nostru
încuiat într-o pasăre

uneori voiai să te contopeşti cu frunzele
alteori cu lupii
eu îţi urmăream dansul
prin ceaţa neînţeleasă
şi cum te îndreptai spre frig
fără a-mi mai putea recunoaşte
umbra privindu-mă în ochi
peste umăr

şi atunci când îţi mai deschideai
pleoapele albastre să vezi
cum se apropie nordul
de marginea patului
eu îmi ridicam genunchii la gură
tremurând de spaimă
să nu-ţi fie frig la toamnă
goală în aşternuturi
fără mine
pe buze

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţe

nu existau diferenţe vizibile între noi
tu dormeai de obicei goală cu faţa la perete
eu în diagonală
la capătul celălalt al nisipului
oricum
destinaţia noastră avea acelaşi număr
de acoperiş

camera ta era de vitralii
când apusul spărgea fereastra roşie
în cioburi pătrate
la mine noaptea căpăta volum
când se apropia prea mult
de intensitate

uneori ne asemănam atât de tare
încât eram aceeaşi
pasăre pe sârmă
echilibrând orizonturi concrete
doar penele păreau în zbor
de alte nuanţe
din dinastii desuete

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie anapoda

ziua căzuse pieziş
de pe partea ta
a patului
cu un colţ mai sus
şi cu unul mai efemer
zgomotele de afară
se auzeau neastâmpărate
ca nişte paşi cadenţaţi
de bocanci
zgâriind pe perete

ploaia picura anapoda
din jos în susul
odăilor
atemporal suprapuse
peste noi
spre acoperişuri de metal
spre norii de sticlă

eu priveam de jos în sus
nemărginirea picioarelor
tale pe cerul
de cretă
tu mă tăceai nesfârşit
din susul în josul acelor
de ceasornic.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi în echilibru

îmi place cum mă atingi pe frunte
cu cearcănele tale de singurătate,
frumuseţea ta e adevărată,
îţi spuneam eu printr-un pahar
de sticlă,
femeile sunt ape înşelătoare,
răspundeai tu,
desenând ceva cu picioarele pe aer,

cine suntem noi de fapt,
unul pentru altul?
întrebam privind Luna
dintre cearceafurile tale
de hârtie creponată,
două tristeţi ţinându-se în echilibru?
doi nebuni la o masa de piatră?
sângele rămas după arderea
pe rug a tăcerii?

tu îmi spuneai calmă
de deasupra oraşului vechi,
că suntem nişte nori care se întrepătrund,
fără întoarcere,
în liniştea celor patru pereţi
dintre braţele tale.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătase suavă

azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă
dormeai în colţul perfect
al ideii de pat

genele-ţi lăsau un vis dezvelit
o noapte prelungă
şi o coapsă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie bizar

ştiai să improvizezi,
prin camere jucai prinselea
cu o pisică de hârtie,
uneori desenai
unicorni pe perete,
pe o uşă imaginară
o ploaie de april,

nu ai ştiut,
la plecare
purtai încă puful de zână
pe braţe,
ferestrele se prefăceau tot mai mici,
bătute fatidic în cuie de sticlă
ca ochii în zare,
acoperişurile mi se păreau planete roşii
pe atunci,
iubirea nu mai avea identitate,
ţiglele parcă se amestecau înspre mine,
fierbinţi,
rotindu-se în pătrate,
plopii în aprilie păreau
uriaşe ferigi,
înclinând o balanţă în drumul
spre tine.

undeva oraşul începea să mă strângă
în spate,
prin orbite mi se vedea inima
pe care
nu o lăsai să se frângă,
o umbră bizară avea mânecile rupte
spre nord,
copacii îmi păreau mai buimaci decât mine,
când încercam din răsputeri
să mă împac cu
orizontul.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinox

numele tău mai poate schimba,
ordinea dezordonată a firii,
doar tu mai rosteşti cuvinte de îngeri
pe orizont,
numai tu mai poţi porni orologii tăcute,
surâzând răsăritului
de dorinţi purpurii,
renăscute.

mă mai tem, cum să nu,
de neninsa zăpadă,
de cireşii amari, căzuţi peste tine,
îmi curge deja echinocţiul prin sânge,
a primăverii virgine,
a inocenţei fragile,
mi-e frică să cadă mieii din cer
să-mi caute prin lume
solstiţii pierdute,
pierdute-n zadar,

mă mai tem de sfiala unui martie rece,
de zimbrii albi care tresar
prea devreme,
îţi mai joacă şi-acum
începutul lumii în pupile,
căutam amândoi verdele crud
al iubirii,
prin liniştea firavă a ierbii,
de april,
aşteptam să culegem din aer
magnolii timpurii,
mai ţii minte ceva,
din tot ce-ţi
cântam,
fără cuvinte?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

erai de atâta vreme a mea
încât
parcă şi pietrele
îşi pierdeau uneori
veşnicia

erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistenţă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitate

clipele străbăteau distanţe lungi
între două propoziţii fierbinţi,
eu rătăceam cuvintele
între două emoţii,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îţi înconjura încă
Luna,
şi faţa ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agăţau disperat de o pendulă
în spaţiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
şi-aşa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deşert,
într-un crepuscul,
tu mă împuşcai din penumbră
cu gloanţe oarbe,
de ură.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Aştept să mă cauţi tu,
Tu aştepţi să te caut eu,
Ne bântuim unul pe altul,
Aşa, ca două animale de pradă,
Hăituite,
Care nu mai pot nici împreună,
Nici una fără cealaltă,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna.
Aştept să mă cauţi tu,
Tu aştepţi să te caut eu,
Ne vânăm senzual unul pe altul,
Aşa, ca două sălbăticiuni în rut,
Lacome,
Care plesnesc de dorinţe primordiale
Prin cavernele pustietăţilor,
Prin labirintul tăcerii dintre noi,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aş fi uitat
erai doar
tu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba înaltă până la sărut

doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean

mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuieşte noaptea
la geam
cu aripi subţiri

să nu plec
să nu pleci
cu toţi copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă

te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porţi
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculţă
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh

prin iarba înaltă
până la sărut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Difuz

dacă aş privi flacăra de deasupra orizontului
din poziţia comodă a unui fotoliu,
aş putea observa pe linia difuză
a dimineţii
aceeaşi cămaşă de rouă
nepurtată,
aceeaşi primăvară neîmplinită
de gustul cireşelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împleteşti cumva între
aripile tale de fluture,
ca nişte gene lungi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torente albastre

erai agilă ca o vidră
în noapte
despicând
oglinda lunii din râu
distanţa dintre visele noastre
o străbăteai
în torente albastre

dimineaţa ridicai orizontul
deasupra genunchilor de sare
la apus
prăvăleai un clocot dulce
ca siropul de arţar

ochii tăi erau ca apele
noaptea,
ziua
ca apele
plecai

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!