Femeia de camfor
Când spui
că nu sunt destul de frumoasă pentru tine,
ai putea să-ți treci degetele prin pânza subțire ce mă împrejmuiește
cu gratii înalte ca o năframă a timpului.
Iubirea mea este neîncăpatoare în aceste sertărașe cu praful topit pe degetele tale, așa și inima mea, subțiată devreme s-a trezit brusc într-o casă nouă, cu ferestre tăioase, dar totuși, dincolo de ele, cerul este cald și blând. Chiar și păsările sunt blânde atunci când Dumnezeu le cheamă acasă.
Cât am sângele cald și o inimă măruntă în pumnul tău, ai putea să cazi în gândurile mele, ca între gândurile unei femei oarecare, cu trup de nedescifrat și invizibil, în timp ce eu continui să întind cerul pe sârmă, drept casnică a celestului. Îl scutur de îngeri și te ridc din locul unde umbrele s-au deschis.
Să-mi fii dacă nu dragoste, o lingură de supă caldă măcar, pentru un om, căruia foamea nu știe cum să moară sau să trăiască. Ai putea fi visul bun al omului împăturit în zăpadă, făcut cu mânuțele copilașilor ce n-au mai apucat să fie legănați în lumea aceasta. Dar eu te iubesc și dacă nu-ți sunt frumusețe, sau dragoste, sau căldură măcar.
Îți pot privi ochii și înțelege cum poți umbla pe nori, doar ținând de mână femeia pe care o iubești.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Lingvistul
Dacă am trăi într-o lume unde clopotele
spun într-adevăr "bang-bang" și unde "muu"
este mai degrabă ceva rostit
cu eficiență de o vacă,
eu aș putea crede că tu ai putea crede
că aceste sunete pe care le scot eu în aer
și aceste forme cu care înnegresc hârtia albă
sunt cumva conectate
cu gândurile din mintea mea
și cu sentimentele din gândurile mele.
După cum stau lucrurile,
dacă ar fi să te privesc în ochi și să spun
"ham-ham" sau "mac-mac", tu ai lua asta ca pe un fel de
disperată antologie de admirație,
o concentrare a tuturor conflictelor
provenind dintr-un gen de introvertire, ca pe o capsulă
conținând semnificația semnificației mele
pe care nu o pot scrie pe hârtie
mai mult decât aș putea silabisi sunetul suspinului
pe care l-aș scoate atunci, înainte ca
bangbang-ul și macmac-ul să-mi fi făcut drum
printre toate dicționarele și dialectele
impreciziei.
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre hârtie
- poezii despre viață
- poezii despre vaci
- poezii despre negru
- poezii despre lingvistică
- poezii despre gânduri
- poezii despre eficiență
- poezii despre dicționare
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Întru Necare
Sunt la sfârșit.
Acum, doar o poveste mă aduce aproape de tine, aproape că te strigă, din rămășitele unor cuvinte
care au făcut cearcăne de la atâta nesomn. Și nu numai că nu mai pot dormi, în mișcarea lor, ca niște planete nelocuite, dizolvă singurătatea din ținerețe, o face nemuritoare în biserica mea îngropată-n zăpadă. Unde clopotele mai bat, îți las rugăciunile mele drept curățire de îndoieli, căci, nu te mai pot aduce înapoi și nici nu mai pot să încetez a mă ruga când totul cade în tăcere, iar eu te respir, precum copacii respiră din duhul infinitului, apoi sunt tăiați și lăsați să ardă.
Iată, că mănânc ca și cum n-ar mai fi nicio urmă de foame-n mine și beau ca și cum setea s-ar fi lepădat de trupul meu. În mine, nu mai am loc. Prea multe sertare închise. Timpul s-a cusut înainte de vreme, nici să te plâng, nici să te uit nu pot. Pot doar să mă ghemuiesc la umbra a ceea ce mi-ai fost, ca într-o casă cu ziduri lungi, să poată decupa cerul larg după inima ta, cu o dragoste din care lipsești desăvârșit.
Tu ești zăpada ce a rămas neatinsă în vârful muntelui. Dacă ar fi să urc, aș cădea pe lacrimile mele și dimineața m-ar găsi topit, fără viitor
îmbrățișând moartea care mi te-a smuls.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Cum poți tu să îți asumi responsabilitatea pentru alții, când tu nu ți-o asumi complet pentru tine? Când nu îți asumi responsabilitatea 100% pentru viața pe care o ai, iubirea pe care o ai sau nu, banii pe care îi ai sau nu și pentru orice este sau nu în viața ta în acest moment. Cum ai putea să fii un exemplu și să fii sprijin pentru alții? Când ești o victimă a circumstanțelor, când îți petreci jumătate din viață dând mult din gură despre ce o să faci și cealaltă jumătate găsind scuze pentru că nu ai făcut, cum ai putea să faci ceva pentru semenii tăi? Nu e ușor să ajungi alfa, dar faci un pas foarte mare în direcția bună atunci când faci primul pas. Asumă-ți responsabilitatea și spune: întreaga mea viață este consecința și rezultatul acțiunilor mele din trecut. Îmi pot schimba întreaga viață, schimbându-mi acțiunile și comportamentele.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre schimbare, citate despre responsabilitate, citate despre iubire, citate despre gură sau citate despre bani
Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...
... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...
... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...
... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...
... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...
... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...
... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...
... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...
... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...
... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre căsătorie, poezii despre adevăr, poezii despre trup și suflet sau poezii despre adevăr și minciună
Solitarium
Dincolo de aceste drumuri
care se despart în vânt, în glasul
trist făcut din suflarea caldă
precum adăpostul pe timp de furtună
mintea mă trădează
mă strânge
din măruntaiele nopții.
E atât de liniște,
încât gândurile alunecă
într-o rană nouă
mai ușor
decât săgetarea unui neprihănit
în inima întunericului.
O liniște mă apasă,
așa cum sigur mi se întâmplă
când adorm iar cele mai
importante lucruri pândesc
din oglindă.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre trădare, poezii despre tristețe sau poezii despre superlative
Pasărea cameleon
mâinile tale miroseau a sfârșit,
un pustiu ce apasă resemnările zilei, care până ieri mângâiau tăcut
*
în casă
îngerul de lumină și-a pus lacătul deoparte să închidă alte lumi
alți ochi ferecați în stele
*
o să-ți adun cuvintele - și cele nespuse
semănate-n râuri tulburi
*
viața ta s-a scos la mal -
iar tu ai pășit desculț la capătul lumii fără să mai privești înapoi
cu inima subțire,
patul mușcând din singurătate,
fără să mai deschizi geamul-
să vezi cum afară s-au strâns deja toate păsările cameleon-
noi nu le putem vedea dar știm că sunt acolo
pe fundalul de sticlă smuls din capătul celuilalt cer
*
cât dorm pe jumătate de pernă
dragostea mea încetează să mai încapă-n mine
*
uneori moartea vine ca o pasăre cameleon
nu o vezi, dar o simți când se apropie și ai așa un gust de o despărțire sinceră
îți simți viața apăsând, mai aprinsă către sfârșit-
fitilul lunecând în visul de pe urmă
și brusc nu mai poți trece drept unul care măsoară limite,
brusc timpul te atinge pe dinlăuntru - ca o fiară ce dă să rănească cu blândețe -
dar rănile nu mai dor
căci nu mai au nici carne
nici pereți care să se dărâme
*
și te întinzi între lacrimi și începuturi
ca un martor tăcut cu
toate gândurile decapitate de sufletul lor
le lași întru totul
ochii îți cad mantie
peste lumină
ca ultima amintire caldă
dar tu nu mai ai nicio grijă
plânsul tău s-a făcut o ninsoare amestecată cu foc
cum așa vară n-ai mai pomenit
*
o bucată de hârtie peste care alții vor picura ceara din lumânări
că ai mai trăit o dată și dacă cumva va fi să te întorci
Dumnezeu te va pune la aceeași masă cu poeții
când te-ai privit dincoace de fereastră
ai privit acolo dar tu
în tot acest timp, nu te-ai văzut
fiindcă erai singur și nedesăvârșit
abia acum
toate temerile
ne-au devenit cărți inutile
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre început sau poezii despre trecut
Tinerețea ta e ca o cursă
și cu toate astea privesc în zare
gândurile stau înnodate acolo sus
unde norii zdrențuiți
se scaldă în lumină
aș putea să te iubesc să știi
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când încerci să-ți explici
cum o străină
de la capătul universului
poate să intre
cu pași repezi
în viața ta
îți aud strigătul
e o cursă
teribilă cursă
și cu toate astea
închid ochii
te văd rezemat de perete
aș putea să te ating
ești așa de tânăr
gândurile stau înnodate acolo sus
iar eu aș putea să te iubesc
măcar din când în când
în pauzele tale de cafea
când nu e altă femeie prin preajmă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre nori, poezii despre lumină sau poezii despre declarații de dragoste
Descoperă magia, mulțumește
primul lucru de care îți dai seama, dimineața, e că respiri
și nimeni nu e dispus să accepte miracolul, li se pare normal să respire
cu toate că moartea este parte la toată bucuria noastră
mi-am privit degetele, într-adevăr nu sunt magician și nu am învățat trucuri
dar degetele mele pot mângâia o frunză, un trup, o foaie
și la nevoie pot chiar citi dacă e nevoie
nu sunt Houdini, nu am abilități speciale și nici practică
dar nu mă sperii de o ploaie și nici de zăpadă
chiar dacă inundațiile și avanlanșele pândesc la tot pasul
când spui mulțumesc sau te iubesc sau iartă-mă
sufletul de lângă tine înflorește
și asta este cea mai mare magie cu care mă pot juca
sper, chiar îmi doresc să respirăm mâine dimineață
e atât de frumos să simți răsuflarea celuilalt
și să saluți zâmbind printre gene această nouă zi
vă mulțumesc
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre dimineață, poezii despre învățătură sau poezii despre sperieturi
Nu pot să-ți povestesc dorul
cine se pricepe să traducă
fiecare literă a sa
e ca și cum te-aș iubi
într-o limbă de jale
dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
așa că nu te-aștepta să-ți desenez
urmele trecerii
prin muzica vieții
nu iubito
nu-ți pot desface trupul cu dalta
nu te curăț de ideal
cu nicio dimineață
cu nicio mângâiere
nu te aștepta să-ți scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să-ți scriu adâncul
cum să cuprindă cuvintele
patima buzelor
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse
dintre inimii
cum aș putea să-ți scriu
ceea ce nicio lume nu poate
cine sunt eu să te iubesc în cuvinte
printre fraze cu subînțelesuri
ori mirări interpretabile
chiar așa
cum aș putea să-mi scriu iubirea
decât în limba dorului
știe cineva un translator de dor?
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre muzică, poezii despre idealuri sau poezii despre desen
Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre început, citate despre sinceritate, citate despre secrete, citate despre prostie, citate despre prietenie sau citate despre mulțumire
* * *
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
aș putea să îți scriu
cum e să mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
să îți povestesc draga mea
cum e să te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
să primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
aș putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre existență sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găsești jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre spionaj, citate despre somn, citate despre păr blond sau citate despre posibilitate
Scrisoarea
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
aș putea să îți scriu
cum e să mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
să îți povestesc draga mea
cum e să te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
să primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
aș putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România există, fiindcă eu o iubesc
România există și e locul
unde eu am primit dreptul la viață!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine și să te iubesc!
Rămânia ești tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi și mă strângi la piept!
România ești tu, prieten drag
și tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greșesc,
fiindcă îți pasă de mine dar totuși,
mă accepți așa cum sunt, fiindcă mă iubești!
România ești tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
ești în inma mea și, știu sigur,
că și eu contez pentru tine!
România ești tu, pruncuțule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor și bun,
căci surâsul și gânguritul tău
îmi definesc existența,
nădejdea continuității
și voința divină!
România sunt eu, când mă îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare și o port
dincolo de mare și dincolo de hotar:
în inimă, în gând și pe buze!
Fiindcă o iubesc, România există!
poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre sărbători, poezii despre protecție, poezii despre prietenie sau poezii despre ocrotire
Blestem
Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Și amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!
Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai știi ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!
Iubirea mea să nu-ți dea pace,
În nopțile când îmi lipsești...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericești!
Iubirea mea să te consume,
Să poți cunoaște ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi și cu Dumnezeu!
Iubirea mea să te învețe,
Să poți și tu ca să iubești...
Să-ți dea imbolduri și povețe,
Să știi ce-ți sunt, să-ți amintești!
Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Și dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă și menită!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sfaturi, poezii despre picioare sau poezii despre pace
Însă în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată
[imn cu păsări]
Joaca cu inima este
un pumn de grăunțe de porumb cu care îți hrănești păsările sunt foarte flămânde
pe acolo au nevoie de oameni
așa cum oamenii
nu au nevoie decât de mătase
poate ești o prințesă și hainele de mătase te-au plictisit foarte tare
poate deasupra sunt o lună și cu soarele în nuntă este noapte este și ziuă
și pentru ei pictezi câteodată
bambusul retezat
este rost
pentru cea mai frumoasă hârtie
duhuri haìne nu te sperie
le alungi cu un pic de mătase
și așa trec zilele, cu zăpadă în ele,
și cu Samirahami marea perfectă,
prințesă a apelor străvezii, care să te iubească, și a peștilor de zăpadă, cu prințesele nopților și ale apelor,
frumusețea îți pare redundantă și albă soarele prea alb redundant și perfect,
cum spunea Platon
și dorești un alt timp și o altă eră
este o animație a pendulei
care bate
perfect
și un suflet al timpului
undeva scrâșnește moara și porumbul e bun
te plictisesc toate
unde nu se întâmplă nimic și nu este durere
cine știe cine îți este vecinul și țara și viața, pe unde foșnești cu mătase în suflet,
și de ce...
apoi amesteci culorile
cel mai frumos îți pare portocaliul și desigur bărbatul cu pielea înnegrită de soare
care poartă în spate sacul cu grâne
îl iubești pentru că nu știe să mintă cum nici tu nu o să înveți niciodată
dar
de undeva te cheamă ierburile, se pornește duhul și dumnezeu să te cheme
cum sufletele sunt chemate
și vin.
îndemni păsările către est, mereu către est și departe de tine,
și să lași treburile cu moara, cu morarul în pace,
să cazi
să îți întâlnești sufletul
și să cazi
să tot cazi...
pentru că trebuie, și cuiva îți dai sufletul,
începe să plângă din pântec să ieși afară să te audă cerul și pământul cel nou
nu bănuiai niciodată
ai o mamă un tată nou și un cireș are nevoie de tine
apoi fabrica
îți pui șorțul faci ce trebuie ești plină de cenușă desigur cuptoarele trebuiesc îngrijite
dar și sufletul
te-ai îndrăgostit deja
și îți aduci aminte de moară de porumbeii pe care în altă viață i-ai hrănit cu porumb și zăpadă
(dacă zăpada este mai frumoasă ca apa
și dacă zăpada seamănă cu mătasea)
și
stai
sub un soare de trestie moale
că de ce ai plecat
că de ce ai plecat
și pe unde...
cireșul te alege pe aici cu frunzele însă nu îți mai aduci aminte de casă
cântările de madrigal sunt totul
și cu
vinul din strugurii graurilor și al celor pe care ei îi sperie
graurii sunt alungați poate de pasărea de pâine
de ce taci
de ce nu mai spui de unde se mai culeg astăzi rubinele
fluturii
trec prin biserici se deschid ferestruicile pictate vitraliile sunt pe aici frumoase și ireale
sunt mansarda poeților nebuni mult greșesc cu inima
Îl caută își nu Îl găsesc niciodată sau poate sufletele lor sunt grele de păsări
ne ating
vindecările mătasea și dragostea
este doar o iluzie și doar un dar de poveste
oare de ce au îngerii aripi
oare o să îi vedem așa înaripați vreodată, după ce trecem, departe
oare cine mai calcă rubinul
cineva te prinde cu o cană de apă în mână,
e bună, izvorul este bun și apa este proaspătă
ia din ea!
... dar în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre vestimentație
Cine sunt eu să te iubesc în cuvinte
oricum dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
așa că nu te-aștepta să-ți pictez
urmele trecerii prin muzica vieții
nu iubito
nu-ți pot desface trupul cu dalta
nu te pot curăța de ideal cu nicio mângâiere
așa că nu te aștepta să-ți scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să scriu adâncul
cum să cuprind patima
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse dintre inimii
cum aș putea să-ți scriu
ceea ce nicio lume nu poate citi
decât într-o oarbă limbă de jale
cum aș putea să scriu iubirea altfel
decât în limba dorului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură sau poezii despre lectură
Du-te după ea! La naiba, nu mai sta acolo așteptând ca ea să te sune. Du-te după ea pentru că asta ar trebui să faci când iubești pe cineva, nu să aștepți să-ți dea ea un semn care ar putea să nu vină niciodată. Nu lăsa oamenii să fie o simplă întâmplare pentru tine. Ea nu este o nenorocită de emisiune TV sau o tornadă care ți se întâmplă. Sunt oameni pe care poate i-aș fi iubit dacă s-ar fi urcat într-un avion sau ar fi alergat pe stradă după mine sau m-ar fi sunat beți la 4 noaptea pentru că trebuia să-mi vorbească chiar atunci și pentru că nu vroiau să regrete asta. Chiar dacă sunt poate singura persoană care face lucruri nebunești pentru alții ce nu ar da doi bani pe asta sau nu s-ar comporta ca niște idioți sau să fie complet vulnerabili și onești. Să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine este ușor și nu poți să stai acolo speriat, respirând în telefon. Nu este idea tuturor despre ce este dragostea, dar este ceea ce cred eu că ar trebui să fie, pentru că eu așa fac. Așa că du-te strigă-i dragostea ta, și fii cu ea în moduri în care contează pentru că asta este frumos și este generos și asta înseamnă să iubești pe cineva. Este nepoliticos și nesigur, dar nu contează.
citat din Harvey Milk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre tornade, citate despre telefon, citate despre sperieturi, citate despre noapte, citate despre generozitate sau citate despre frumusețe
Ce ți-aș putea dărui?
Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aș uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre munți, poezii despre imagine sau poezii despre cunoaștere