Solomnia... Vântul solar... Eterna Sfânta Vineri...

Sublimă, născută dîn explozia solară,
Agil călătoreşte plasma spre pământ
Şi-n zborul secular vântu-i declară
Pe undele serafice eternul legământ.

În pletele de foc se frige atmosfera,
Fotonii luxurioşi devin actori solari,
Frisoane colorate înnoadă legătura
Pe fruntea obosită a munţilor polari.

Şi inima uimită anunţă un spectacol:
''Valsează-n patimi aurora boreală!''
Incognito devine dragostea miracol,
Izvorul minţii susură plăcerea ireală.

Femeie, Lumină şi Căldură, Solomia!
Eşti amalgamul unui neam de regi,
În tine curg izvoarele din Lombardia,
Din Pomul Dăruirii Cugetul culegi.

Baletul curcubeului în anotimpuri
Vibrează pe spirala vântului solar...
Numai în tine, freamătă aceste ritmuri,
Ecoul lor trezeşte şi sângele-n gheţar!

Tu eşti Regina clipelor fermecătoare!
Te simţi în valul mării ca mugurul emers.
Iubirea ta trimite energiile spre Soare
Cu ele scriu poeţii Adevăratul Vers.

Femeie, Mamă, Bunică, Floare...
O, dulcea mea Lumina-n Univers!

(dedicaţie specială cântată cu sufletul pentru Buna mea!)

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Femeie, eşti o lacrimă pe geana zării,
În sufletul copiilor eşti o scânteie;
Tu ai în inimă luminile visării,
Când tot asculţi o-ncântătoare melopee.

Eşti raza lucitoare ce ne luminează
Şi inima şi sufletul arzând de dor...
Când versurile toate-n mintea ta vibrează,
Spre tine se îndreaptă scumpul tău odor.

Eşti mamă bună şi soţie iubitoare,
Tu te îndrepţi întotdeauna spre credinţă,
Alături de familia ta eşti răbdătoare
Şi inima ţi-e plină de bunăvoinţă.

Femeie, eşti născută din iubire mare
Şi ai tăi dragi părinţi în braţe te-au purtat,
Iar sufletul ţi-e plin de binecuvântare,
Că şi copiii de speranţă n-au uitat.

Eşti floare simţitoare şi înmiresmată,
Te mlădiezi în adierea vântului
Şi te înalţi spre soare ca o nestemată,
Când vezi verdeaţa ierbii şi-a pământului.

Tu te îmbraci, mereu, în haina-nţelepciunii...
Eşti minunată-n colţul tău de verde rai;
Când te apleci spre frumuseţea rugăciunii,
În suflet dragostea pentru copii o ai.

Femeie, în această viaţă eşti Lumină
Iar inima de binecuvântare-i plină...

poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie eşti suspin
Eşti şi dor pentru o mie.

Zilele devin poveşti
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarţi mereu
De e greu sau de e bine.

Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluţe, viorele
Izvorăsc privind la ele.

Mâinile sunt preţioase
Crinii albi miros a bine
Braţele îţi sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuţi.

Eşti soţie eşti şi mamă,
Raze de slipiri pe ramuri
Bogăţii de bunătate
Pentru toţi ce nu au parte.

Scriu poeţii despre tine
File-ntregi de simfonie
Tu femeie eşti în toate
Eşti şi viaţă, eşti şi moarte!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, Tu...

Dedicaţie pentru toate prietenele mele de pretutindeni

Femeie, răsărit de soare,
Femeie, fir de busuioc,
Privirile-ţi fermecătoare,
Opresc planetele în loc.
Femeie, eşti o Dumnezee,
Căci Dumnezeu e tatăl tău
Şi mândru-ţi corp de orhidee,
Emană dragoste mereu.
Femeia pentru toţi o taină,
Femeia-i vers înălţător,
Femeia-i mână angelină
Pe fruntea unui visător.
Tu ştii descântec despre noapte,
Ai alt descântec pentru zi,
Tu pruncii îi hrăneşti cu lapte
Şi-i ocroteşti pân' s-or trezi.
Te-admiră codrul şi izvorul
Şi orice adieri de vânt -
Femeie, tu eşti viitorul
Şi întreaga viaţă pe pământ.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, tu...

Dedicaţie pentru toate prietenele mele de pretutindeni

Femeie, răsărit de soare,
Femeie, fir de busuioc,
Privirile-ţi fermecătoare,
Opresc planetele în loc.
Femeie, eşti o Dumnezee,
Căci Dumnezeu e tatăl tău
Şi mândru-ţi corp de orhidee,
Emană dragoste mereu.
Femeia pentru toţi o taină,
Femeia-i vers înălţător,
Femeia-i mână angelină
Pe fruntea unui visător.
Tu ştii descântec despre noapte,
Ai alt descântec pentru zi,
Tu pruncii îi hrăneşti cu lapte
Şi-i ocroteşti pân' s-or trezi.
Te-admiră codrul şi izvorul
Şi orice adieri de vânt -
Femeie, tu eşti viitorul
Şi întreaga viaţă pe pământ.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn cărţii

CARTEA – Inimă de Mamă,
CARTEA – Soare-n răsărit,
CARTEA – Foc ce încălzeşte inimi tinere
Şi Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Şi vine la-mpărat
Cu veste bună şi cu inimă de foc.

CARTEA – raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu eşti steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu eşti Cerul, eşti Poveste,
Eşti Soare din Univers,
Tu eşti floarea ce-nfloreşte,
Fericire eşti şi vers!

Tu eşti cântec şi Lumină,
Eşti IZVOR vindecător,
Eşti o floare în grădina
Înţelepciunii şi eşti dor,
Dor de cântec şi visare,
Pace, zâmbete şi vers,
Eşti lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!

Când deschid filă cu filă
Şi cuvintele se-nşiră,
Pline de intelepciune –
Se-umple casa de LUMINĂ.

poezie de Valentina Moroşanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, femeie

Nicicând nu am fost autor de scenarii,
Aşa că, direct, îţi voi spune: Femeie:
Eşti farul spre care tânjesc marinarii,
Big-bangul ce dă omenirii scânteie;

Poeţii te-admiră şi te-nalţă în vers,
Fără tine, femeie, iubire n-ar fi,
Când apari în lumină tristeţea s-a şters -
Eşti minunea ce-aduce pe lume copii.

Pentru noi eşti cetatea ce-ascunde comori,
Pentru noi, idealul pe lume, tu eşti,
Trupul tău l-aş scălda într-o mare de flori,
Fără tine femeie, n-ar fi nici poveşti.

Eşti alături de mine oriunde, oricând,
Amândoi împărţim bucurii şi restrişti,
Îmi dai zilnic putere şi-n faptă şi-n gând,
De-aceea, femeie, mulţumesc că exişti.

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoza

Eşti marea mea psihoză,
Eşti frumoasă.
Eşti femeie fermectoare
Oricând.
Eşti o brunetă,
Eşti amărăciune de dragoste
În fecare noapte.
Eşti psihoza mea.
Eşti regina mea.

Eşti amarăciune,
Eşti dulceaţă,
Îmi eşti dragostea înlănţuită..
Dar, de asemenea, Eşti asceza mea,
Eşti regina mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Vorbeşte, cântă ori... taci,
Femeie cu coastă de drac!
Şi-n rând, şi-n faţă şi spate,
Tu eşti stăpâna mea.
Dansează, priveşte ori... stai,
Femeie cu miresme alese!
Şi-n clipă, şi-n ceas de iubire,
Tu eşti în inima mea.
Porneşte, aleargă ori... veghează,
Femeie cu credinţă aleasă!
În dimineaţă, seară şi noapte,
Vorbe în rugă tu spui.
Întuneric, lumină ori... ceaţă,
Femeie, eşti o dulceaţă!
În doliu, mireasă ori... goală,
Tu-mi eşti licoare de viaţă.

poezie de Adelina Cojocaru (11 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii... I

Cald luminează stropii mugurul de viaţă,
Şi cheamă disperaţi tristeţea să-l admire,
Crud adormită-n grota inimii-ngheţătă
O lacrimă sculptează-un vers cu pătimire.

Feeric se descântă cuvintele în rime,
Scânteile reflectă durerea din frământ,
O linişte din chin, ce-apasă cu asprime,
Se unduieşte-n ploaia căzută pe pamânt.

Speranţa se alină-n privirea de fecioară,
Lumina pentru Cer aşteaptă-un legământ,
Sufletul strigă trist cu glasul de vioară,
Zâmbindu-i raţiunii cu ochi de diamant.

Înte Pământ şi Cer există scara Lumii,
Când urci în amintiriea gândului divin,
Pe trepte simţi piosul foc al rugăciunii,
Ecoul Paraclisului te-nvăluie blajin...

- În vasele de lut am poruncit Iubire!
Păstrează-i focul viu, ce poate alina,
Cu nesfârşita milă, clădit-am a ta fire,
Reflecţia credinţei în veci va lumina.

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii...

- Reflecţia credinţei în veci va lumina.
Cu nesfârşita milă, clădit-am a ta fire,
Păstrează-i focul viu, ce poate alina,
În vasele de lut am poruncit Iubire!

Ecoul Paraclisului te-nvăluie blajin...
Pe trepte simţi piosul foc al rugăciunii,
Când urci în amintiriea gândului divin,
Înte Pământ şi Cer există scara Lumii.

Zâmbindu-i raţiunii cu ochi de diamant,
Sufletul strigă trist cu glasul de vioară,
Lumina pentru Cer aşteaptă-un legământ,
Speranţa se alină-n privirea de fecioară.

Se unduieşte-n ploaia căzută pe pamânt,
O linişte din chin, ce-apasă cu asprime,
Scânteile reflectă durerea din frământ,
Feeric se descântă cuvintele în rime.

O lacrimă sculptează-un vers cu pătimire,
Crud adormită-n grota inimii-ngheţătă,
Îşi cheamă disperaţi tristeţea să-l admire,
Cald luminează stropii mugurul de viaţă...

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti!

Eşti dimineaţa mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conştientă respiraţie,
De la primul gând trimis la tine, cu adoraţie.

Eşti hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.

Eşti fiecare clipă în care cu ochii deschişi
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.

Eşti ceaiul verde de după-amiază,
Care forţă îmi infuzează,
Eşti lungimea de undă, care pe frecvenţa mea vibrează,
Eşti bucuria, ce viaţa îmi alimentează.

Eşti seara liniştită, de versuri acoperită,
Eşti inspiraţia binevenită,
Eşti Luna multaşteptată,
Să-mi încălzească inima toată.

Eşti Îngerul ce somnul îmi veghează
Şi visele frumoase le administrează,
Eşti zborul meu temerar spre stele,
Eşti fericirea mea de a dărui minuni din ele!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine, femeie...

Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viaţa pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.

Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise şi prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îţi văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?

Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îţi vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară şi spre noapte alerg
Mi te caut în pernă şi durerea mi-o şterg.

Nu-mi dau pace vreodată să te ştiu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aş putea de cumva te-aş răni,
Eşti seninul din nori, eşti ce am şi-aş iubi!...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Închin un pahar
pentru tine,
Scriu un vers pentru
Soare
Să-i mulţumesc
c-a făcut lumină,
A răsărit,
şi te-am văzut.
Mai scriu un vers
pentru Lună,
Maica noastră
Nocturnă.
Ea m-a făcut să simt
Atingerea ta;
Şi mai scriu
O mie de versuri
În care te cânt pe tine:
Tu îmi eşti mântuire
Tu îmi eşti păcat,
Cu tine mă-nalţ
şi cobor
spre stele- din stele,
Din cer- înspre cer.
Ca albatroşii
Zburăm,
Şi lacrima se face
mică, dispare,
se transformă în rouă,
se face floare,
Buze purpurii-
Îmi vii
Mănuşă
Pe mâna înfrigurată
Vibraţie-n suflet
Răsuflare în piept
Apă
În gura uscată!
Şi ploaie îmi eşti,
De păcate mă cureţi,
Mireasmă de briză
Şi murmur
De şoapte;
Te cânt,
Şi îţi cânt
Ca să dormi,
Şi dormi
Că e noapte.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din Din lumea trecerii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...

Scumpa mea soţie,
tu eşti prietena meu eternă,
şi-ţi dăruiesc inima
împreună cu viaţa mea.

Salvează-mă din mocirla singurătăţi,
pe care o trăiesc singur şi plictisit
în cele două universuri.
Primeşte-mă şi fă din mine
un îndrăgostit adevărat.

Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.

Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păşi în afara timpului
... trăind acum şi aici...

De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiţionat de tine,
căci şi eu doresc
să te iubesc necondiţionat.

Căci nimeni nu ştie
de ce eu dau atâta importanţă dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.

Dar, fără să o cunosc bine,
nu poţ nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Domnul meu

Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.

Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Eu, pilonul sculptat
de tine
în umbră;
apus de soare
în peisajul leagănului tău,
sunt.

Eu, aleea paşilor întorşi
spre nostalgia ierbii călcate
în urma ta,
steaua de regrete,
popasul tău
fără de plecare,
sunt.

Tu, cunoaşterea mea
născută în mine,
secunda din zborul meu
şi aripa mea spre Rai,
eşti.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti, femeie!

Frumoasă eşti, femeie,
Flacăra-ţi arde-n privire,
Eşti muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.

Frumoasă eşti ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi creşti fără a ţine seamă
De sacrificii şi de răscruci.

Frumoasă eşti ca bunică
Când nepoţilor le citeşti poveşti,
Îi răsfeţi în fiecare ziulică
Ce ţi-a rămas din cele lumeşti.

Frumoasă eşti ca iubită
Când pe bărbat îl răscoleşti,
Cu patima-ţi într-o clipită
În necunoscut îl ademeneşti.

Frumoasă eşti, femeie,
Tulburi inimi şi minţi,
Cu tine începe şi se-ncheie
Viaţa-ntr-o lume de sfinţi.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă ca o floare

Pe o pajişte înflorită, între prânz şi asfinţit
orizontul era aproape, când pe tine te-am zărit.
Frumoasă ca o floare, tu păşeşti fermecătoare
aplecându-te cu grijă, să culegi din câmp o floare.

Ca o zână în soare culegeai florile frumoase,
flori de mac şi gălbenele, toate tu l-ai stâns în braţe.
Ţi-ai întors de-odată capul auzind ceva foşnind,
eram eu ce de departe te priveam şi urmărind.

Tu eşti totul pentru mine, eşti raza mea de soare,
îmi eşti aerul şi apa şi nimic nu mă mai doare.
Nu mai stau deloc pe gânduri, că te văd zâmbitoare,
vino-n viaţa mea iubit-o ca să pot să-i dau culoare.

poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!