Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O tu, celălaltule...

Țigară de pământ
țigară de bere
și multă tăcere
expir
suflu cu fum către un sentiment chircit de durere zâmbitoare
agățat cu unghiile de stânca cu valuri de piatră
voal cu picioarele goale lipite de piatră
aproximație
resemnare murmurând "Nu mă doare, nu mă doare..."
absurd pășind pe vârfuri
hipnoză bâjbâind după un verb
fascinație a ermeticului dus
unde dus?
pe dealuri în sus...

Privesc cu ochi de șomer spre Homer
și apoi, prin fum,
spre ceasul placat cu aur de 18 k pe care îl port la mână
se deschide,
se mărește brusc, înspăimântător,
mă cuprinde, paralizat, sub cupola lui,
devin doar unul din cele 23 de rubine
ale acestui ceas uriaș, automatic,
care trebuie întors de 15 ori în fiecare seară
dacă nu miști încheietura minții...
și strig cu ecou de sub această cupolă:

O tu, celălaltule sex al meu
semenul meu...
semănătoarea mea cu peronul pe partea dreaptă,
nedreaptă,
o tu, inconștientă punte dintre Pe ici
și Pe colo,
și anume prin părțile esențiale,
tu, mosc de zibetă,
nucleu dur al atomului Chanel No 5.

Oh, tu, Eu-le al meu
de sex diametral opus
și sedus
de sex pantocrator
revoltat și revoltător

ascultă-mă când îți zic
că neputând cuprinde cu mintea tot ceea ce locuiește ființele,
am încercat să le simplific
să le privesc ca pe niște recipiente de carne ambulante,
ca pe niște rufe ude care refuză odihna la soare,
foșnete înlăcrimate
fluturări apăsate de oboseală
amurguri în miniatură...

am încercat să le privesc așa
însă curând nu am mai putut cuprinde cu mintea
nici măcar spaima aceea ubicuă
care le face să se miște mereu, să foșnească,
să privească cu ochi de gheață peste umăr
la mine, urmăritorul lor

curând am înțeles că voi plânge de dorul lor
al semenilor mei,
al ființelor umede,
simplificate până la sânge
de ce trebuie să știm cine suntem?
care este piesa lipsă fără de care,
în absența acestui răspuns,
nu ne putem trăi viața?
cum ar trebui să fim ca să suntem?
Domnul respirațiilor?
Re Stau?

Iată, Pământul e deschis,
marea e deschisă,
cerul e deschis,
Soarele s-a deschis și el.
Intră! Aruncă-te!
Și rămân.
Stau.
Re Stau!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scrisori dintr-o piramida" de Șerban Georgescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Detașare absolută

Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cutremure

un mal departe de celălalt. o zonă de deraiere
în care alunecăm zi de zi cu piepturile încinse
de heets-urile pe care le-am încălzit

în loc de fumul de țigară / aburul tutunului încălzit.

pe bulevarde o liniște totală. doar ceasul ticăie
anunțănd sfârșitul iminent al timpului.

pauză de țigară

// nu sunt acea păpușă care cere un foc în mijlocul bulevardului pentru a fi băgată în seamă.
nu sunt acea femeie care are pieptul puternic plin de zale și iluzii.
port iluziile în altă parte / în pantece acolo unde nu poate ajunge nimeni.
nici tu //

pe primul mal stau părinții mei într-o casuță mică cu geamuri galbene.
stau în prag / îmi fac cu mâna / dar mâinile lor sunt însângerate.

mi se pare că-s morți / dar ei se uită la mine și-mi zâmbesc.
zâmbetele lor mă sperie.

pe celălalt mal sunt eu și cu tine / în camera noastră luminoasă și lustruită.
eu stau pe parchet și număr clipele până cand respirația mea se va opri.
expir ioni de argint. ioni de argint din trupul meu supus atât de mult
promisiunilor de evadare.
tu stai și te uiți la mine. e atât de bine.

// pauză de țigară. //

cutemur și dintr-o dată nu mai știu în ce parte să mă duc.
cerul isi târâie picioarele lungi lângă mine/ norii lui sunt
perne care mă sufocă.
adevărul este acesta. oriunde aș fi trebuie să te iau și pe tine.

orinunde aș fi trebuie sa îi iau și pe ai așa cu tot cu măinile lor însângerate,
zâmbetele lor lugrube & senzația sunt morți.

dar din nou spun. spun. e atât de bine. dacă n-aș avea amintirile acestea aș muri.
aș fi o pasăre fără control
fără busola internă a magnetismului care o leagă de pământ.
tu lea-gă-mă de patul acesta cu aceasta sfoară neagră / și lasă-mă să rămân aici.
pe bulevarde o liniște totală.

// pauză de țigară //

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.E. Cummings

Îți port inima cu mine

îți port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde duc ești și tu, draga mea; și ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

de destin (tu ești destinul meu, iubito) nu vreau altă
lume (tu ești lumea mea frumoasă, partea mea bună)
și tu ești ceea ce luna a încercat mereu să ne cânte
și ceea ce soarele a vrut întotdeauna să ne spună

aici se află secretul cel mare de nimeni știut
(aici se află rădăcina rădăcinii și bobocul bobocilor
și cerul cerurilor acelui copac numit viață care printr-un sărut
crește mai presus decât poate sufletul spera sau mintea cuprinde)
și-aceasta-i minunea care păstrează distanța-între stele
eu îți port inima (o port în adâncul inimii mele).

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Afectează cu adevărat Viața felul în care mintea mea vede viața și felul în care mintea mea prescrie rețeta despre viață? Și viața, domn'le, nu, nu vrea meargă după ea, pur și simplu, viața asta e o răzvrătită, nu vrea să se ducă după minte! Dar dacă este exact invers și mintea ar trebui să curgă odată cu fluxul Vieții și nu viața să trudească la minte? Ar putea mintea ta precizeze care este locul potrivit al Aceluia care este Incomensurabil prin El Însuși? Unde anume va găsi El un loc potrivit? Care este locul potrivit al Infinitului? Dacă El este Totul din Întreg, are El o micuță parte care să spună: "Ăsta e locul meu potrivit!?" Este doar realizarea faptului lucrurile curg în Existență într-un mod desăvârșit! Ești chiar în locul care trebuie, în minutul care trebuie, în spațiul care trebuie, nu e nimic altceva de adăugat acestui moment. Toate lucrurile pe care noi le reușim sunt efemere. Ce anume este Absolut în tot ceea ce este efemer?

în EL te așteaptă AICI din Veșnicia Veșniciei!
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viața mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Și cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum aflu la zenit,
Dar în curând am să cobor,
Și-n drumul meu spre asfințit,
Încet, încet, sting și mor.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Garabet Ibrăileanu

(...) această viață a ținut puțină vreme, și la o vârstă aproape inconștientă. După aceea, am trăit fără familie, așa că m-am dezvoltat anarhic, ca un produs al multor și variate împrejurări ale societății. Cu alte cuvinte, am rămas aproape fără creștere -- afară de exemplul lui tatăl meu (când am început stau cu el), care era un om de treabă și, el însuși, un produs al vechii vieți de familie. Neavând "creștere", a trebuit s[...]nlocuiesc, mai târziu, cu mintea: judec ce trebuie și ce nu trebuie să fac. Dar mintea e o călăuză nesigură și nu întotdeauna la slujba ei. Creșterea îți dă deprinderea, așa că te porți cum trebuie în chipul cel mai natural, fără sforțare, și în fiecare moment. Mintea însă, uneori te părăsește: nu poți fi atent la infinit. Apoi sforțarea conștientă te obosește.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.
Ileana Nana Filip

Poezia ta, cale spre desăvârșire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta și poezia ta există
Nu pot exista fără această creație... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineață
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetați de dragoste
Suntem niște frunze peste grădina bunicii
Sau poate niște imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu așteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conștienți de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer și pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pic de absurd

drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi pornești

în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas de sânge către un țesut la mare depărtare

astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt și soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
dar cartea m-a deschis pe mine și vânturi solare
au pornit la o plimbare întâmplătoare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme
peste o risipă dezordonată de umbre, lumini și penumbre
sculptate cu mare migală de cea mai fină depărtare
de aer pe care o respiri cu răbdare

tu stai cu o mână peste cealaltă mână și zici
ba nu zici, ci taci, iar tăcerea vorbește mai tare decât propria ta răsuflare
și un puls ascuns se arată în degetele mâinii stângi ca o icoană pe sticlă
iar eu te privesc din profil cum taci și profilul privește
spre muntele cu piept de bărbat, și încerc vorbesc, dar tu
stai cu o mână peste cealaltă mână și zici, taci mai precis
și-mi faci semn m-alătur copacilor tăi cu umbre de maci

cine se ascunde în cine mă'ntreb, oglinzile ăstea fără de sfere
au propriile lor emisfere, poate -i cerul, pământul, sau cosmologic vorbind
densul și absența lui cu misterioasele lor circumvoluțiuni ca un dans tremurând
fără de care nu am avea decât un singur sens și
asta-i desigur absurd, ca urmare îmi strâng părul
de la tâmpla stângă cu pumnul stâng ca pe o pensulă
înmuiată în sânge și gânduri

dar poate mâine da, n-o să fie soare
și atunci o să mă ridic în picioare și
o să-mi scutur haina și
aruncând-o pe umeri ca pe niște aripi nefolositoare
o să îmi vâr mâinile în buzunare ca în pământ
și o să îmi cresc rădăcini din vârful degetelor ca pe niște tulpini
către un cer adânc plin de mirare și
luându-mi rămas bun o să rămân în tine ca o frunză desprinsă de vânt
până când soarele sau orice alt petec de alb prins în floare
o să șteargă totul
blând
(ca pe-o uitare)

dar până atunci
citesc și ascult, pierdut
privind către drum
și drumul privește-napoi fără cuvânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemări uitate

E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint,
Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim.
Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai nechezând,
Ce vin alergând ducă în lume, o urmă de cer și un colț de pământ.

Sunt om plămădit din lut și din apă, din aer și duh și din Adevăr,
Cuvântul dintâi îl port și mi-e soartă, iar gândul răzleț îl țin căpătâi.
Deși îndrăznesc a pătrunde cu mintea spre rostul concret și pur omenesc,
Nu pot înțelege nici timpul, nici firea, acestui destin pe care îl trăiesc.

Îmi pun în speranță o parte din vină, căci însăși speranța îmi destramă chemări,
Să pot clădesc iar templul de piatră, cu sufletul meu încercat de așteptări.
Prezentul îmi este verdict și sentință, aș vrea mai ușor să îl pot depăși,
Căci văd doar o lume ce nu are culoare, cu tonuri de timp și tonuri de gri.

Cu fruntea lipită de geamul ce cată spre stradă, privesc cu uimire la ploaie visînd
Și-mi pare că viața e o feerie, un dar făcut nouă aici pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul meu

Suspină-n adâncul meu dorul
Și-mi cuprinde fiecare gând,
Nu știu cât de-nvins mi-e zborul
Că-n suflet mi-e urgie și vânt.

Îmi înalț ochii și privesc zarea
Nici norii parcă nu-s la locul lor,
Furtuna mea cuprinde marea
Și valurile poartă de zor.

Plutesc către larg în voia sorții
Încercând -înec dorul din mine,
Dar el răzbește și-n fața morții
Și mă readuce către mal cu bine.

Dorul înfuriat, urlând îmi spune:
Făr' de mine nu există iubire,
Soarele n-ar răsări, n-ar apune
Iar tu n-ai gusta a iubirii menire!

08.09.2020

poezie de (8 septembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Gnoză

poate îmi scrii și mie un poem, îți zic
ceva ca o sămânță
pe care să o sădești în mine pios
și din care să răsare ziua de joi
altfel riscăm rămână din noi
doar cenușă cenușă și puroi

mai degrabă îți cânt la pian
îmi zici și tu să bați toba
ca pe o tinichea
până când i se umflă
o gâlmă haioasă cu țâfnă în gât
apoi îți aprinzi o țigară
și tragi cu nesaț fum după fum

sufletul tău este o casă fără ferestre
în care cineva silește
dorm
și unde nu vine nimeni
-mi bată în perete
așa că îl întorc cu grijă
ori de câte ori oftezi
din ochi îți țâșnesc vrăbii
sticloase și verzi

sufletul meu un maidan bântuit
unde pasc două capre și o gâscă
știu sigur chiar are elice
și că în fiecare dimineață
se învârte atât cât să nu se usuce
și să pice trist pe asfalt

de atâta năucire îngerul meu
a început ticăie tic tac
apoi din el s-a înălțat
cu zgomot și lumină și praf
o mare uluială în ritm de jazz

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mă doare

doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
doare indiferența sufletelor lor de gheață.
doare când în loc manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem arătăm dispreț
doare judecata lor nedreaptă,
doare încât plec în lume,
doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
doare încrederea mea nejustificată în oameni,
doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.

poezie de din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împletituri de gânduri

Țes fum de țigară
Pe cerul argintiu
Și ploaia tristă cade
Și eu îngheț de frig.

Țes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăși stau și zac
Contemplând introspectiv.

Țes mii de dorințe
Dar dorul meu șters
Și starea mea de plumb
Încet le ucid.

Țes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veșmânt
Cu care să mă-ngrop.

Țes somnul meu
Pe propriul sicriu
Privesc în interior
Și e doar frig și vânt.

Răscolit de gânduri
Mă las pe pământ
Și cu fir de iluzii
Țes lacrimi râzând.

poezie de (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn GilcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel DancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndurare

Fratele meu cerșetor
tu, chip al singurătății cu trupul plin de bube!

Ce e cu aceste semne de cuie în palmele
în care ți-am pus bănuții de-aramă?

Și aceste subite surpări de tandrețe
această risipă de mir, această rană deschisă, acest soare
care pe amândoi ne cuprinde, egal, în dezmierdările sale?...

Vine iarna. Va veni în curând. Și tu vei avea trup de gheață
și eu trup de cleștar voi avea. Ori poate invers...

Deocamdată, cu o durere ascuțită în coastă
merg dezbrăcat prin mulțime
de parcă o clipă înainte niște brute de soldățoi
mi-au tras cămașa la sorți.

poezie de din Estuar (2008)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Apoi tăcere

Cine știe dacă mai ții minte
Vocea care ți-a ascultat viața
Și îți îmbracă în poezie
Paginile goale ale zilelor tale...
În timp ce vremea se scurge spre seară
Vântul a luat timpul ca un fum...
În apropierea tăcerilor mele
Eu voi fi cea pe care
O vei vedea cu adevărat.
Când vei fi gata să te uiți și
Ce vei răspunde timpului
Care încă întreabă?
Azi te-am putut auzi din nou
În ecourile cuvintelor care mă caută
În acele lucruri în care ai fost
Și-n care ai devenit zgomot
Și apoi tăcere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciune

Din singurătatea lor odioasă curcile imploră,
o istovitoare milă năpădește
"s-a dus finitul deplin, dragele mele pizme",
le zic,
"aveți dragoste prea mare de neant,
câinele s-a țicnit și se crede poet,
veți fi satisfăcute,
dezbărarea de Dumnezeu produce ilaritate,
voi faceți cum trebuie diferența
dintre "individ" și "personaj",
dintre râs și batjocură,
drept care,
această diplomație a geamătului,
din durere și nu din plăcere,
tăinuiește interjecțiile apoteotice
ale întronării dreptății sub cupola circului.
O curcă mai tăcută,
cam vineție la ochi,
dar cu penele văcsuite într-un verde papagal jenant, îmi zise:
"sunt sigură, domnul meu, aveți dreptate!",
după care se întoarse cu ifos,
lucru ce-mi prilejui observ,
nu cu prea multă mirare,
că pe o bucată de piele jumulită de fulgi,
avea tatuat, ca orice curcă iubitoare de Cioran:
"viața e o îndeletnicire de gânganie"...

poezie de din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.
Any Drăgoianu

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr -nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi plâng
fii femeie
sau cum vrei fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Și observ , el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!

poezie de (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice substanță, activitate sau persoană care ne va ajuta să ne liniștim mintea și măcar pentru o clipă să ne relaxăm în ceea ce suntem ca ființe umane, ne va face să fim dependenți pentru că nu știm altă cale și vom apela mai des, mai mult la acest "medicament." Calea prin care putem să obținem toate comorile noastre interioare și exterioare și care nu ne va duce la autodistrugere și dependență, este calea spiritului nostru. De aceea, cuvinte ca și acceptare, recunoștință, toleranță, iubire, empatie trebuie să devină la fel de folosite în vocabular ca și distracție, băut, fumat, sex, joc.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook