Rostire

Obosit de atâta infinire,
Se întoarce sinele în sinea lui,
În Eminescu, să se odihnească,
La noi, în storiştea strămoşească,
Unde rostul e rostit să rostuiască
Şi vremile să vremuiască.
E ceva firesc, ce stă în firea firii
Şi în molcoma paştere a gândirii,
În a lumii trecere,
Gândului petrecere,
Nomosul părinţilor,
Şi sfiala sfinţilor,
Dragostea Fârtatului,
Tainiţa cuvântului,
Slove pentru ne-smintire
Cale întru nemurire.

poezie de Dorel Bîrsan (18 februarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul Acesta este un tărâm fără gânduri, fără cuvinte şi deci implicit; FĂRĂ CĂI. Orice cale e doar o capcană care te trimite de aici un pic mai încolo, la Sfântul Aşteaptă al minţii şi devenirea lui înlănţuitoare. A crede că mai ai nevoie de ceva, pentru a fi Sinele e cerşetorie, nu evoluţie. Tu poţi fi doar Sinele, doar Sinele e real, mintea şi toate creaţiile ei, inclusiv persoana DE ZI, care crezi că o eşti, sunt ireale. Atâta timp cât cauţi sau urmezi o cale, cauţi devenirea şi nu Sinele.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia reală este o petrecere, o petrecere sălbatică, o petrecere la care s-ar putea întâmpla orice. O petrecere de la care niciodată nu te poţi întoarce acasă.

citat din Dorothea Lasky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără începuturi rostul cuvântului se pierde la marginea lumii unde infinitul e o rază sub care se ascunde Dumnezeu.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta veşnicie...

.. De haosuri eterne cu aştri murmurând
Nostalgic se loveşte frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veşnicie... De unde-n Eminescu...

De unde... dulce mama şi grelele scrisori
Şi codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin

De unde şi Cezarul şi plopii fără soţ
Şi greco-bulgărimea, Fanarul cu iloţi
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Şi vreme ce tot vine şi valuri ce tot trec?!

Suntem români şi punctum... zic aştrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veşnicie... Atâta Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Oamenii stinşi treceau strada.
Pe trecere! Petrecere!
Doar o ţigară aprinsă sărea lasciv
la urmă în trecere...
Am stins-o!
Am stins-o de oglinda retrovizoare!
Doamne! Câtă risipă de fum
trecător... trecătoare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţămintele pe care dragostea cea mai înflăcărată, cea mai duioasă, cea mai curată le poate trezi în sufletul unei femei, Armance le nutrea pentru el. Speranţa morţii, singura persepctivă a acestei dragoste, dădea limbajului ei ceva celest şi resemnat, întru totul potrivit cu firea lui Octave.

Stendhal în Armance
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi opri în orice secundă. Trebuie să îţi fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie să fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine şi pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar şi moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minţii. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât şi iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în aşteptare. Ele spun că tu nu eşti, dar tu eşti deja Sinele. Tot ceea ce trebuie să faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ţi le serveşte ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele eşti în eroare. Doar rămâi în Liniştea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că ştii", deja te-ai asociat gândului cunoaşterii. Rămâi Liniştea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniştea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, să alegi între tine şi Dumnezeu, pe cine ai alege?

Atmaji Maharaj în Te poţi opri în orice secundă - Discuţie cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la trecere

atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;

în atâta strigăt
suntem pierduţi;

de atâta însingurare
rămânem uitaţi;

încât ni se dă
dreptul la trecere.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eul este cunoscut ca sinele fals, sinele inferior, sinele ireal, persoana, judecătorul, limbutul sau sinele condiţionat. Instanţa mai înaltă este cunoscută ca Sinele Superior, sinele adevărat, sinele real, sinele creator, sinele necondiţionat, sinele desăvârşit, spiritul.

Ben Renshaw în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)

CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Spre culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Vreau să îţi sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viaţă,
pe acolo pe unde te doare
şi pe unde nu te doare,
la pliul ploilor şi la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieşite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare şi al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îţi cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.

poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ecuatorul gândirii

fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinaţii învăluitoare culeg de la stele
conştiinţa lucrează broderii, dantele.

dialectici îngereşti picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini şi extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.

scriu despre viaţă cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec şi slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.

apropierea de poeţi mod firesc al iubirii
prietenii îmbogăţind euatorul gândirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi aminteşti ocazii când ai exprimat, în sinea ta, dorinţa pentru un anumit lucru ori pentru a te întâlni cu o anumită persoană şi, de îndată ce acel lucru a devenit al tău sau acea persoană ţi-a ieşit în cale, ai exclamat, "Ce coincidenţă! Tocmai mă gândeam la tine dimineaţa asta!"? Nu e nicio coincidenţă. Nu e nimic ciudat. A fost rezultatul firesc al acţiunii unei legi precise.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învins !

De mult înstrainatul
De-abia ce ti-a sosit,
Asterne-i, mama, patul
Sa doarma dus baiatul
Bolnav si obosit!

Batu el multa cale
De când te-a parasit...
Învins de dor si jale
Pe prispa casei tale
Se culca obosit...

Ci nu-ntreba: pe unde
A fost si ce-a gasit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va sti raspunde
Decât: - Sunt obosit..

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violonistului Mircea Bîrsan

Arta sfântă când ne-adună
Pe noi toţi în jurul ei,
Unul scârţâie din strună,
Altul numai din condei!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâşma

Crâşma din sat, ce stă totdeauna lângă drumul ţării
este locul cel mai sigur unde se pune ţara la cale,
mai mult ca la biserică unde, deo vreme,
buletinul de vot stă ascuns la popă în sertare,
pe patrafir sunt însemnele vrajbei
cu promisiuni ferme de împăcare.
Crâşma satului,
după vorbe de dulce şi scărpinări pe spate, uneori,
alungă din pahar mânia
şi poarta cuvântului nu o închide vreodată,
nu este stavilă în a visului cale,
moara nimicului se zbate chiar dacă apele scad,
lupii turbeţi şi nebuni
nu se apucă de pulpana oamenilor buni...

Crâşma satului a familiilor ruinate ţine clar socoteala
şi zideşte milimetric a primarului cetate,
acel zeu local
ce crede că deţine cărarea şi rostul
şi a lumii plămăestăpânită zare...
Numai când boacterul sună şi dă de ştire,
lumea se opreşte şi nu mai scormone după lumină,
un zvon de uimire şi teamă
se-nvolbură peste a însingurării apă:
oare cine prin lume se-alungă
ca să intre în a necunoscutului scorbură
de unde vrea să culeagă
şi să lingă cu degete de mirare sălbatica miere
ce curge peste a lumii nestăpânită zare...

Mai încolo, la umbra unui pom nesfârşit
stă nepăsător un veşnic pedepsit drumeţ,
un cocor cu neodihna anotimpului în spinare.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea este zâmbetul sfinţilor în faţa părinţilor...

Valeria Mahok (16 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa petrecere e aceea în care nu simţi a timpului trecere pentru că eşti alături de cei pe care îi iubeşti.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!