Visul românului cult

Dumniăzău m-o ajutat,
Ca să nu fiu om bogat...
Ştiu că bunu Dumniăzău,
Mă putea-ncurca mai rău:

Să putea uni cu-n Drac,
Să mă facă chiar sărac,
Da norocu m-o lovit,
Că un Drac nu o-ntâlnit,

Că tăţ Draci-s ocupaţ,
S-aibă grijă de bogaţ,
Să-i îndemne la păcate,
Şi pân faţă şi pân spate...

Şi aşa io am scăpat,
Am băut şi am mâncat,
Şi-am avut apartament,
Da nu mi-o fost suficent,

Că într-una am visat,
Ca să fiu şi eu bogat,
Pă vecini să-i bag în draci,
Că-s ca mine mai săraci...

Să mă uit la ei în jos,
Cu o moacă de fălos,
Şi statut de barosan,
Cocoţat pă un merţan...

Domniă io atâta-ţ cer,
Să-m dai cei mai bun pân Cer,
Dân prinosu Tău divin,
Că mă vez că-s bun creştin...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumintea

Din tot ce mi se-ntâmplă rău, gândesc,
Învăţ să fiu mai bun şi să iubesc.

Dar Dumnezeu m-o crede pe cuvânt
Când mă decid în minte să fiu sfânt

Sau s-o gândi că mintea-mi iarăşi minte
Şi-n suflet mi-o sufla că-s prea fierbinte?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fericirii

Doamne, nu ştiu cum să-ţi spun,
Chiar de nu-mi dai ceva bun,
Azi ca să mă fericeşti,
Pe vecini să-i oropseşti...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare?

Iertare-mi cer străinilor
Că nu i-am cunoscut pe toţi
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoţi.

Iertare-mi cer amicilor
Că nu le-am dat tot ce-am avut
Să fiu "eroul" clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.

Iertare-mi cer iubitelor
Că nu le-am fost pururi rezervă
Să le ţin contul clipelor
De înşelări; pus de conservă.

Iertare-mi cer copiilor
Că într-o zi o să-i las singuri
Să le fiu contul miilor
De plăţi; la nebunii, la friguri.

Iertare-mi cer părinţilor
-Că nu-i mai am şi m-au avut-
Să-i pun în lumea sfinţilor;
Cât au muncit, cât s-au zbătut.

Iertare-mi cer perechii mele
Că nu i-am fost amant mereu
Să fie mândră-n toate cele;
Să fiu doar fulg, bogat, Thezeu.

Iertare-mi cer c-am fost destin,
Că n-am făcut ce au vrut alţii
Şi nu sfârşesc umil, meschin,
Neisprăvit... în lamentaţii!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzui

Cad nucile de vânt
Şi greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.

Mă simt aşa de rău
Şi fac aşa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.

Purtat de gândul rece,
Căzui aşa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa asta...

În viaţa asta aspră, grea
plătit-am biruri de coşmar,
iar greutăţi de-oi mai avea
le sorb ca din pahar cu har!

Iar cel ce n-a plătit vreun bir
şi-n pofte s-a-nfruptat mereu,
poate-i bogat ca un emir,
dar e sărac în Dumnezeu.

Sunt mai bogat că-s chinuit,
în pază Domnul m-a avut,
mârşave biruri am plătit,
dar nicidecum n-am fost căzut.

În viaţa asta aspră, grea,
sunt mai bogat, dar chinuit,
iar greutăţi de-oi mai avea
le-oi depăşi că-s chibzuit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-o cătat

Sâmbătă de dimineaţă
M-o cătat moartea prin casă,
M-o cătat şi m-o aflat.
Eu de moarte m-am rugat
Să mă mai lase un ceas
Că mai am şi eu necaz.
Şi mai am vo tri copii
Şi-o mie de datorii.
Şi dacă le-oi împăca
Vino, moarte, şi mă ia.
Că eu lumea mi-am urât,
Mi-e dor numai de Mormânt.

folclor românesc, din Maramureş
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 20

Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existenţa,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esenţa.
Şi poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ţine-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneţ din fire
Şi fiind mic, aş vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alţii, chiar nu mă priveşte,
Ci ştiu că am avut vicii o mie
Şi-acum în mine floarea înfloreşte.

Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis păgân

Iubita mea, mă bate-un gând,
Să-ţi iau picioarele, pe rând,
Să le sărut, pe fiecare,
De la izvor pân' la vărsare,

Să afle buzele-mi setoase,
Că sunt din ce în ce mai groase,
Să simt apoi că-nnebunesc,
In locul unde se-ntâlnesc,

Că e strâmtoare între ele,
Ca la Bosfor şi Dardanele,
Păgân că-i locul, mai avan,
Ca Istanbulul musulman,

Şi să visez că-s un vizir,
Bătând în porţi cu-n trandafir,
Că, larg cad porţile deschise.
Ah! Vise, vise, vise, vise....

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea să fiu...

aş putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aş putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine

aş putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ţi-e dor
aş putea să fiu izvor cu apă rece
să-ţi fiu setea care trece

aş putea să fiu un cer senin
aş putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin

aş putea să fiu...

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet virtuos

mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieţii lui prea înşelate

gându-i să ţin femeie de oraş
cochetă pân' la cuconoasă
şi-al naibii rău cât de frumoasă
că doar aşa o să mă-ngraş

şi o să fiu stimat în urbe
în viaţa asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe

fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu şi bărbatu-amantei, turtă

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Mă tem că nici popor n-ajunge
Să învingă şleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Şi care pot pe neam înfrânge!

Mă tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......

Mă tem şi de-alde ce-s pe stradă,
Că nu le ştiu hidosul gând,
Nu-i ştiu pe ce orgii îs stând
Şi când pot răbufni-n paradă!?

Mă tem, de ce-am ales, sau nu,
Că n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai ştii de "TU"!

Mă tem al dracului, de tot,
De ce mi s-a promis degeaba!
Mă tem, că încet devine graba
Şi, zâmbet poate fi netot!

Mă tem că drept, se minte strâmb
Şi, prostul trece de deştept...
Şi-s aşa mulţi, să-i iau în piept...
Şi ei în piept mi-nfig carâmb!

Mă tem că tot ce-am câştigat
Din toţi de-ai mei, ce au pierit,
Parcă n-a fost, s-a risipit...
Şi sânge n-am, l-am tot vărsat!

Mă tem pentru că eu n-am gură,
Şansa să ţipe, ce-au tot hoţii...
Şi mi-au luat vis şi, eu, nepoţii
N-o s-avem nici de bătătură!

Mă tem până şi de ai mei,
Că-s creduli rău, n-au vigilenţă,
Sau gaură-i inteligenţă...
Ori, sunt şi ei, tot derbedei?!

Mă tem, mă tem chiar şi de mine,
C-am tot crezut în tot ce fac,
Dar am greşit şi eu şi, tac...
Că oricum n-am glas, nici sânge-n vine!

Mă tem că Dumnezeu mă lasă
Singur şi, sunt cu mâna goală!
Dar, o să mă fac iad, cu smoală...
Şi Drac, să-i pescuiesc în plasă!...

Pân' n-or mai şti de ei, de casă!
Că oricum sunt morţi şi, groapa-i rasă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideal

Sunt cel mai minunat bărbat,

Îmi spun femeile de zor,

Jumate-n sus că-s bancomat,

Jumate-n jos... că-s vibrator...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Dedicată muzei inspiratoare Dudu Kalinderu)

Ochii tăi vioi de drac capul sec şi prost mi-l fac;
când nu-i văd, le-aş spune multe, când îi văd mă uit şi tac.
I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roş ca un rac
când am privit spre altul, am fost trist şi-am fost posac.
Sunt bogat, ştiu carte multă, dar, cu banii, ce-o să fac?
Fără ochii tăi, măi Dudu, sunt şi prost, sunt şi sărac!

madrigal de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să-i ajuţi pe cei săraci, demonstrează-le că poţi deveni bogat; arată-le asta devenind tu însuţi bogat.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ştii, ai avut dreptate...
Lucian: Am avut?! Bineînţeles că am avut; eu întotdeauna am dreptate! Însă... În legătură cu ce anume am avut dreptate, de data asta?
Lia: Cu Sid.
Lucian: Ah, Sid...
Lia: Chiar era îndrăgostit de mine. Ba încă mai este... Şi ştiu că m-ai avertizat că s-ar putea întâmpla astfel. Însă eu nu te-am luat în seamă, sub nici o formă. Nu credeam că mie mi s-ar putea întâmpla aşa ceva, credeam că deţin controlul absolut asupra situaţiei, însă m-am înşelat. Când l-am întrebat ce simte pentru mine, nu m-a putut minţi, a recunoscut totul, cu o sinceritate dezarmantă.
Lucian: Şi tu?!
Lia: Eu, ce?!
Lucian: I-ai răspuns sentimentelor lui, în vreun fel?
Lia: Nu, evident! Cum aş putea să-i fi răspuns?! Nu sunt îndrăgostită de el, absolut deloc. A trebuit să-i spun adevărul, oricât de dureros ar fi fost pentru el. Însă trebuia să fiu sinceră, nu l-aş fi putut minţi, n-ar fi fost corect faţă de el; nu puteam să-i dau speranţe false...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertarea păcatelor

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Ştiu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Şi nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Şi cu fapta,
Şi cu gândul,
Şi cu ochii,
Şi cu gura...

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...

Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu ştiu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăieşti în mine -
Şi cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALDE zgârâie brânză...

În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer
Noi avem de toate, sare şi piper
Cum ar zice ALDE cei nemuritori...

Bucurie mare e în eşicher
Şi ni se promite vom avea comori
În oraşul ăsta plin de negustori
Blocurile noastre-s 'nalte pân' la cer...

Pe cei de-ALDE care încerci să-i adori
Sunt şi ei se pare oamenii cu fler
Brânză zgârâiată colo in eter
Ce promit de toate dar rămân datori...

În oraşul ăsta plin de negustori!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!