Când iubita tună şi fulgeră iubitul se face că plouă.

aforism de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De neînţeles

Şi tună de se sparg pleoapele şi fulgeră
de se văd decenii şi nu plouă
nu plouă când josul zboară în păsări
nu şi nu
ţipă copacii ca nişte copii alintaţi
de părinţii din frunze
şi tună cu o şoaptă
şi-n ropotul paşilor
te aud cum alergi cum alergi
de neînţeles. Înţelegi???

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, plouă, plouă...

S-a dus la naiba vremea bună,
Pe litoral, în toiul verii
Şi-amarnic fulgeră şi tună...
Turiştii şi hotelierii.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punerea în drepturi a fulgerului: De ce se spune "Tună şi fulgeră", când de fapt fulgerul este primul? Sună mai bine: "E o vreme nebună; fulgeră şi tună."

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tempestei...

Pe când la Cornul Caprei tună
Şi fulgeră întâiaşi oară
Se-ndoaie bradul în furtună
Ca un arcuş pe o vioară.

Mulţi şerpi de foc pe cer se-adună
Şi sufletul mi se-nfioară
Pe când la Cornul Caprei tună
Şi fulgeră iară şi iară.

După un ceas de ploaie bună,
Copiii ies în ulicioară,
Iar glasul lor voios răsună
De parc-ar trece o fanfară...

La Cornul Caprei nu mai tună.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă iar, plouă metodic, plouă lung şi plouă des,
Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares.
Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, şi azi,
Plouă şi la ţărm de mare, şi la munte, peste brazi.
Plouă-n gară la Suceava, în Galaţi şi în Bacău,
Plouă ca şi cum chiar ploaia a murit... şi-i pare rău.
Plouă-n răpăit de tobe boleroul lui Ravel,
Plouă cu mitraliera, plouă într-un mare fel.
Plouă, fulgeră şi tună, plouă ca la Început,
Plouă într-o veselie, plouă cinic, absolut.
Plouă mult, şi greu, şi tare, plouă halucinogen,
Plouă cu neruşinare, plouă sadic, patogen.
Plouă ca la-nmormântare, ca la ultimul Sfârşit,
Plouă straşnic, plouă-ntruna, fără milă, prăbuşit.
Plouă cu nemiluita, plouă gotic, plouă crunt,
Plouă-n valuri, în averse, deşănţat, în amănunt.
Plouă grav, plouă despotic, plouă iarăşi, plouă crud,
Plouă fără încetare, plouă de la nord la sud.
Plouă ca o-njurătură, plouă ca un recviem,
Plouă ca o întrebare: cine-am fost, cine suntem?

poezie de Eduard Lupascu (19 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului

Din senin când îi căşună
Vine c-o măsură nouă:
Atunci fulgeră şi tună
Însă eu mă fac că plouă.

epigramă de Gheorghe Dragu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine furtuna!
Fulgeră, tună, plouă,
Sfântul Ilie.

haiku de Felix Firică
Adăugat de Felix Firică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toţi bărbaţii

Vreţi o căsnicie bună?
Am un "pont", vi-l vând şi vouă
Când ea "fulgeră şi tună"
Tu tăcut,"te faci că plouă"

epigramă de Titi Vlaicu
Adăugat de Titi Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul profeţiei

Bazându-se pe profeţie,
Nevasta fulgeră şi tună,
Îi dau dovezi de bărbăţie
Prin câte-n stele, câte-n lună.

În faţa ei n-am amnistie
Şi teamă mi-e că se răzbună,
Bazându-se pe profeţie,
Nevasta fulgeră şi tună.

Încerc să-i fac o bucurie
Cerându-i pentru-o noapte-arvună,
Începe-a face gălăgie
Şi-mi dă iar ceai de mătrăgună

Bazându-se pe profeţie.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de an cu an

Plouă, tună fulgeră,
Pe un fum de iederă
Coboară un hoţoman
Lângă mine, sub tavan.

Sfinţi nu suntem, amândoi,
Suntem de precepte goi,
Mă sărută şi-l sărut
Chiar de are păr cărunt.

Nu ştiţi voi ce poate el,
Este visul meu rebel,
Îl adun când plouă des,
Îi fac din fulgere fes.

Îi pun aripi pentru zbor
Şi paznic îl pun la dor,
Să aducă prin tavan
Iubirea-i de an cu an!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Vremea asta nu-i prea bună,
Rău mă chinuie artrita,
Plouă, fulgeră şi tună,
Eu, în casă... cu trăsnita.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul meu e iarăşi furtună,
Plouă într-una, fulgeră, tună...
Norii tristeţii mi-i poţi alunga
Cu zâmbetul tău şi dragostea ta.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu păcate şi tristeţe

Plouă cu blesteme şi prigoană,
Fulgeră şi tună dinspre munţi,
Sufletul... îmi este ca o rană
Ne-nţeleas-a paşilor mărunţi.

Clipa-i risipită... în dezastre,
Aripile-s frânte de destin,
Departările-s tot mai albastre
Şi norocu-atâta de puţin.

Este-o noapte-adâncă şi nebună,
Vântul bântuie printre năluci,
Mlădioasă... luna-i o stăpână
Care stie... unde-o să te duci.

Plouă cu păcate şi tristeţe,
Îmi tresar în inimă... dureri,
Timpul însă, vrea să mă inveţe,
A uita de tot ce a fost ieri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie pluvială

De tună, fulgeră nevasta,
Soluţia atunci nu-i nouă:
De vrei ca să alungi năpasta,
Să te prefaci, pe loc, că plouă.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea-i ca un luceafăr

Ţi-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea eu mă închin
te mângâi dulce cu putere

Buricul fulgeră cu miere
pe buze se aprind văpăi
îţi dau şi viaţa de ai cere
să mă înalţ din ochii tăi

Pe buze se aprind văpăi
iubita mea când mă închin
se văd icoane dulci în tei
ţi-atârnă stelele de sâni

Buricul fulgeră cu miere
luceafăr tandru în cădere

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea! azi fulgeră şi plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Şi-n dimineaţa clipelor de rouă,
Peniţa-mi împleteşte... poezii.

Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste şi har.

Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Şi-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.

Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... şi a seduce
Trupul ferit de patimi şi noroc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă,
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă -
Bate vântul, bate...
A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână... Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce -
Fulgeră şi tună.
Dar a norilor năframă
Se sfâşie... Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
– Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.
Bolta parcă-i spartă-n două...
Cu mânuţele-amândouă
El de gâtul ei s-agaţă:
– Plouă, mamă, plouă!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge cerul

Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună şi fulgeră
parcă blestemând vremea.
şi curg, curg mereu
mii şi mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i loveşte.
Natura dezlănţuită
trimite fiori reci
oricărei fiinţe.
Şi plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă nelinişteşte;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvăşită.
Continuă să plouă,
deşi cerul îşi luminează faţa.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârşească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniştea îmbracă natura,
iar seara se-aşterne încet
ca o pătură pufoasă.

poezie de Carmen Munteniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteorologică (2)

Când în cuplu e furtună,
Vei vedea că, nu o odată,
Dânsul fulgeră şi tună,
Pe când dânsa stă... plouată.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!