dinspre tine tăcere
dinspre mine tăcere
dinspre noi suferintă
doar egoism
şi raţiune!

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre tine

Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...

Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...

Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...

Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin
ce-l vom bea în apus de vreme
ca pe-un tonic verde vin...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Inalt

Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lţat prin Cuvânt.

Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulţi:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre albastru picură a ploaie

Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Şi curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.

Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Şi c-o ispită veşnic... fantezistă.

Provocator... te-nvaţă menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Şi-n aşternutul ca un madrigal.

Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profilul Pietrei Craiului se schimbă după locul de unde privim: dinspre Dragoslavele e o piramidă, dinspre Păpuşa şi Făgăraş - un zid lung din pietre lucind în soare, dinspre Dealul Sasului - o creastă lungă cu pădure ridicată aproape de coama muchiată.

citat din Ion Simionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trupul dinspre mama
sufletul dinspre tata
înspre tine moartea
cu nebănuitele lumii rude

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privit dinspre oamenii simpli se numeşte jaf, iar dinspre politicieni,'tun.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se aud paşi dinspre
marginea cealaltă
a pământului
tăcere
nu le stricaţi echilibrul!

poezie de Teodor Dume (22 octombrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vii

dinspre mare să vii
grăitor călător pe vapoare
pur sânge
albastru să vii dinspre mare
nu plânge
e doar o glumă... maritimă - vino
oricum nu
sunt astăzi neapărat împărat
peste
acest nume uscat
oricum nu
ne-am înecat încă
în saliva cunoaşterii
celuilalt continent

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul metaforic

Adun dinspre întinderi... epitete,
Redecorând metafore-n târziu
Cu pasiuni rebele şi cochete
Cum nu o face... orice ageamiu.

Desfac cuvinte-n visele discrete
Şi-ntr-un amurg de vară... sidefiu
Adun dinspre întinderi.... epitete,
Redecorând metafore-n târziu.

Sunt prinse, iată, clipele-n perete
Şi în poeme plouă... argintiu,
Cu lacrimele ultimei egrete
Când zborul e o zbatere-n pustiu,

Adun dinspre întinderi... epitete.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumb nou

În trecere – anii, dincolo de memorie.
Solemnă – nemişcarea-însorită a acestei dimineţi.
Mă voi îmbrăca în haine uşoare de primăvară
Şi voi colinda colinele delurilor dinspre răsărit,
Unde o ceaţă străvezie pluteşte peste izvoarele muntelui...
Pluteşte un moment, apoi se pierde.
Mai adie şi-un vânticel dinspre sud,
Înfiorând frunzele lanurilor tinere de porumb.

NB. In poezia chineză sudul semnifică moartea – astfel că " vânticelul dinspre sud înfiorând frunzele" ar putea fi un poet vârstnic scriind sau recitând poezii unor copii.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere

Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.

Şi stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă şi zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.

poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul mării

Străvechiul suflu dinspre mare:
boarea mării înnoptate
pe nimeni nu are.
De cel ce veghează
vei fi înfruntată
în cumpănă trează.
Străvechiul suflu dinspre mare
adie,
lărmuind în zare.
Doar străvechi pietre-l îmbie..

Ai înfiorat nespus
un smochin înmugurit,
sub văpaia lunii, sus.
Cum a tresărit!

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Capri. Piccola Marina), traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii pentru când ţi-e foame

"Mă iubeşti?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărţile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
şi s-a aşezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls ţigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerşit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubeşti?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
Ce tăcere e asta?
Şi eu ce tot o frec pe aici,
încercând să ghicesc ce spune tăcerea lui?

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icre de mancurtia

nu am succes! spuse
poetul trădător cu sine –
se duse
la supermarket: să întoarcă pe os
raftul cu icre reduse
la jumătatea stricată (?!)
a feţei lui dinspre mamă
a cefei lui dinspre tată –
se duse
cum s-ar prelinge o rană
dintr-o pungă vidată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul dinspre miazănoapte

Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
şi, cercetându-mi cu atenţie conturul, te vedeam pe tine,
şi mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toţi şi toate
şi ne vedeam pe amândoi trosnind –
ascunşi în fiecare colţ al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Şi mă vedeai pe mine,
şi te vedeai pe tine,
şi mă vedeam pe mine,
şi te vedeam pe tine.
Şi stăteam cu ochii înfipţi în oglindă şi nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Şi noaptea, şi ziua, şi clipa, şi viaţa,
şi toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis şi le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai şi zâmbeai,
când mă priveam pe mine şi te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curând

rece şi umedă
lumina bate
pe învelişul lumii

dinspre păduri
vin zile
în care ne pierdem
paşii voit

ansele rupte din ol
din ol deşirate
trândăvesc pe margini de lut
născute absurd
în pântecul ploii

şi fi-vom martorul mut
al adevărului
ce se dezice pe sine

dinspre nord
un alt început
fragil şi crud
va naşte mesteceni

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre cuvinte numai de bine

dinspre cuvinte numai de bine
au gust şi miros se cheamă că-s vii
iscă râd circulă (mie îmi mi)
fiecare e (altfel spus) despre mine

mă mir şi lumea trece mai departe
cu zgomot (deci superficial)
desluşesc un eşec social
ca o frică (prostească) de moarte

am ieşit din dimensiunea a treia
totul e simplu capătă sens
în punct (unde traiul e dens)
dar aici lipseşte femeia

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre viitor

Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...

Eu nu îi aud foşnetul,
e ca şi cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...

Dacă te uiţi în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...

Şi când ora este o urmă
devii conştient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!