leagăn de copii –
căldura casei iese
alene pe horn

haiku de Cristina Anghelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eclipsă -
aventura de-o noapte
privită cu alţi ochi

haiku de Cristina Anghelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra incognita -
o singură luntre
în drum spre apus

haiku de Cristina Anghelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn

Leagăn de dor - leagăn uşor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.

Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn uşor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...

Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.

Toate-s în noi... Paşii greoi
Trec risipiţi... Noi oropsiţi,
Răstigniţi şi mizeri
Ai apuselor seri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncesc de-mi iese untul din mine, dar iese şi laptele casei, pâinea, ţigările...

calambur celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

colindele-n sat -
horn lângă horn casele
sprijinind cerul

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunelele
îşi construiesc cuiburile
sub streaşina casei
ca să audă cântecul de leagăn
al mamelor noastre.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pe un cântec de leagăn
o cloşcă cu pui
ascultă lângă sobă
cum ard lemnele
în cuptorul casei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Tihna casei, bucuria
Glasurilor de copii
Îmi întreabă poezia:
Despre noi de ce nu scrii?

Bucuria, tihna casei,
Vocea pruncilor zglobie
Îşi răspund că "mofturoasei"
Despre ce-i place nu scrie.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (28 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să mă leagăn

(poetei Monica Rohan)

monica monica lasă-mă să mă leagăn
în leagănul tău monica
sunt ţeapăn
lasă-mă să mă leagăn îi spune
copacul de om de un an
lasă-mă-n leagăn
totuşi nu-s ţeapă (?!) îi spune poetei
monica în simulare de leagănare plopiul rohan
copacul de
om de un an îi tot spune monica
lasă-mă să mă leagăn monica
sunt ţeavă
prea fixă prin care cu resemnare
-n subţire
umorile soarelui nostru iar curg

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii: sporul casei.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Afară e frig şi vezi, caloria,
Începe alene, alene, să crească,
Dar noi nu ne temem, căci România,
Se pregăteşte refugiaţi să primească.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peştele în borş la foc. Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi pereţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare

De când a-nceput căldura
Nu-i mai place-agricultura;
Iar când este mort de foame
Iese la cules de '' poame''...

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dor

Mi se făcuse dor de cei patru pereţi
Ai casei noastre aşezate-n drum,
Încercam să-i zidesc înapoi din nisip
Şi din mari rotocoale de fum.

Un picior al nu ştiu cui îi surpa
Şi auzeam în urmă râsul zglobiu
Ieşit chiar printre degetele groase
Care călcau alene prin pustiu.

Era un râs fioros de fiară,
Era râsul râsului şi eu mă rugam
Să nu se zguduie sub el pământul
Pe care înălţam

Din nou pentru a nu ştiu câta oară
Cu multă-ncrâncenare şi cu teamă
Pereţii casei noastre prăbuşite
Din lene şi din nebăgare de seamă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieţii (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specialistul trebuie să fie dublat de omul de cultură.

citat din Eugen Anghelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem leagăn

Am să mă lungesc
cu braţele până la curcubeu
să-ţi legăn iubirea
pe inima mea
leagăn pentru
roua ta

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om de ştiinţă trebuie să fie un om de caracter, pen­tru a se realiza pe deplin.

citat din Eugen Anghelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie despre copii

Ar fi făcut cu soaţa trei
Şi-a insistat, ea n-a dorit;
Ar încerca cu-alte femei
Dar argumentul... "i-a murit"!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu din O epigramistă printre... floretişti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşiţa din perete

Nu s-au sfârşit dar au trecut în goană
acei ani frumoşi şi fermecaţi
când doi copii se bucurau în tihnă seara
de pita neagră cu untură,
cu dungile subţiri şi arse de pe grătarul de metal.
Ei ascultau glasuri suave
ce-ntr-una îşi şopteau alene
şi-aşa s-au trezit brusc la viaţă
în camera cu teracota verde...
deodată au simţit şi gerul
iar prin uşiţa fermecată
descoperită de copii
în zidul gros de cărămidă,
căldura năvălea în valuri.
Afară era frig şi-întunecat
şi-în casă nu mai ardea focul;
era mult jar mocnind în teracotă
căruia nu îi venise tăcut sorocul
să-l stingă timpul din clepsidră,
să îl transforme în cenuşă pe care să o vânture furtuna
în timp ce ei, micuţii fără vină
se încălzeau şi se hrăneau
cu pită arsă şi untură de pe grătarul de metal.
Iară cei mari cu ochii-n lacrimi
vedeau speranţe noi însă incerte
a lumii vii şi nepătrunse
pe care nu le-înţelegeau
şi mâncau numai pită arsă cu untură.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!