Epoca felicitării

Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spiţa eşafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde îngheţată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronţăie şobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările şi osanalele...
Cu un cuţit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginaţie.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriţă nanistă îşi mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furaţi de la o poştă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă îşi chelesc admiratorii
ce le strâng în braţe
şi le pupă pe maţe!
Inerţia e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiaţi şi roşi şi arată boţiţi de albastru
blugii mei
Plec! În flăcări! O femeie cu barbă recită o moarte la
videochat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de femeile cu barbă şi de bărbaţii fără barbă.

proverbe basce
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica unui avocat cu barbă

După cum puteţi vedea,
Eu o barbă port.
Rog instanţa să ia act:
Două... nu suport.

epigramă de Teodor Maricaru din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunătoarea

Stăteam frumos la zid aşteptându-mi credinţa.
Ce linişte frunzărea prin cazmale.
La un război de ţesut
graurii deşirau fiinţa
şi îşi lăsău din Lună bale.
Stăteam pe vine
sau nu vine
plutonul angajat de stat
într-un scaiet să îşi încarce
duhoarea noastră ce-am lăsat.
Şi-am zis atunci!
Rămâi cu bine
dimineaţă
fiindcă venim să-ţi facem dar
ce-n suflet buze cu dulceaţă
sărută-n taină un altar.
Stăteam frumos şi m-aşteptam să vin
Să vin...
din suflet un pahar de suflet
să mi-l ridic
şi să-l închin
să trag în mine cu un cuget!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân avea o barbă;
Spuse: "Veni ziua oarbă! ‒
Două buhe şi-o găină,
Trei scatii şi-un cuc, deplină
Cuibăreală-ntr-a mea barbă!"

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de roată

Trăgeam de steaua aceea cu toate mâinile
cu toate mâinile mâinilor
până am răsucit o şină de cale solară.
El stătea între două boţuri de stânci
încurcat
cu două vagonete
unul la apus altul la răsărit. Scurgea!
Scurgea cercul. Şerpii pe roată
trăgeau alţi şerpi
cu o roată în spirale
deraiată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei Sori şi o barbă

Privit-am cerul
şi un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori şi o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă şi iubire
se revarsă-n sânul meu de om
şi-mi scaldă viaţa-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori şi o barbă albă
legate prin oceanul infinit al preţuri vieţii
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori şi o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape şi lumi
visez turcuazul din nori
şi lava ce curge-n cascade
din blocuri fără de mansarde
privesc dormind potopul glasului
de om ce risipeşte armonia divină
şi o aruncă-n puţul gol şi mort
cu apa pierdută-n destin
adorm din nou cu trei Sori şi o barbă albă
realizez în vis că am trăit
cândva pe pămînt!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singura femeie ce şi-a înfipt cuţitul în piept

nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce şi-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
aşteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să îşi arunce inima în ţărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să îşi pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă
şi a promis că se vindecă
nu
nici pe departe
că doar asta au făcut toate femeile
ce te-au privit
măcar o secundă
până în adâncul durerii tale

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări

în noapte asta plâng şi norii
mai ţipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale şi luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură şi cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale şi rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereţi cu cele lumeşti
în barbă port albul trecutelor clipe
mai ninge iarăşi pe câmpuri târzii
e frig în goala cămară
focul s-a stins iar în sobă
iar fumul se scurge încet pe pereţi
mai susură uşor o boare
se stinge gândul în amurg
în taina cuvântului sfânt
sub cerul închis s-a stins pasul
păşesc dintr-un vis în alt vis
desculţ de gânduri, de timp şi de toate
ard azi în flăcări ultimul vis

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae, moş cu barbă

Nicolae, moş cu barbă
Vine noaptea şi se-ntreabă
Unde stau pruncii cuminţi?
Ce-i ascultă pe părinţi!
Ghetele le-au lustruit?
Că de mine au stăruit
Cu scrisori şi rugăminte
Multe, multe legăminte,
Le-am citit şi-am obosit
De atâta fandosit
Ca de ziua ce-aşteptată
Haina mea cea mult purtată
Strălucească mai o dată!

Sania cu zurgălăi
Zboară lin peste văi
Renii mândrii, iscusiţi
Trag de zori neobosiţi
Ca s-ajungem şi la tine
Chiar de nu mai crezi în mine
Nu fii dragule-ncruntat
Aici e darul meritat!
Eu de tine n-am uitat!

poezie pentru copii de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debra Barone: Ce vrei să spui, copiii mei arată ca nişte vagabonzi?
Marie Barone: Nu, nu fi prostuţă! Vagabonzii au barbă.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul îndărătnic

Măgarul se îmbolnăvise de gripă,
De când simţise mirosul de pipă
Şi fiindcă nu i-a mai zis *dragă*,
Începuse să ragă!
După ce l-a mângâiat Păcală cu băţul
Şi a simţit mişcându-se hăţul,
Îşi zise în barbă...
- Degeaba mai rag!
Samarul tot mie îmi revine să-l trag,
Şi porni la primul pocnet de bici...
(Murdărind şi scara de servici'!)

fabulă de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spargerea trupurilor goale

te-am visat, iubite
într-o noapte viitoare
mă împăcasem în vis cu tine.
tu erai un trup imaginat.
pictorii desenau pe oglinzi
trupurile noastre goale.
spargerea trupurilor întârziase
plata fusului orar.
în acelaşi moment
în care tu ai intrat pe uşă,
trupurile noastre
s-au spart în oglinzile pictorilor.
transformarea se făcuse într-un spaţiu închiriat,
locuit de un bărbat
care-şi pierduse fluturii.
de fiecare dată când acesta întâlnea o femeie,
căuta în pielea ei fluturii magici pierduţi.
uneori, pielea răspândea mirosul
de carne de femeie trezită
după o noapte de pierzanie.
şi, atunci, bărbatul uita
că atinsese pielea de catifea,
în care fluturii magici se năşteau a doua zi.
bărbatul era frumos
acoperit în frigul împrumutat.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

Dormea cu ancora pe umăr
şi cu un vis pietrificat
într-o margine a răsuflării.
Păsările din sonde
exploatau
plantaţia de suflete.
Calul îşi potcovea umbra.
Albinele duhneau a imaginaţie
şi da!
cotrobăiam într-un cadavru
ultima lui clipă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi mărţişorul

Femeile mătură curţile
femeile dau cu aspiratorul
femeile fac dragoste
femeile repară acoperişurile
femeile fac copii
femeile vopsesc gardurile
femeile vin de la munca câmpului
femeile calcă
femeile spală
femeile vin de la supermarketuri
cu poalele pline
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
barbaţii
o întâmpină cu un zâmbet empiric
şi-i pune în piept un suvenir
minuscul numit mărţisor
care face minuni
înduplecând-o astfel
să-i gătească
să-i spele
să-i
să-i
să-i...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori lăutăreşti

Pe un sâmbure de sân
buze late, buze moi
buze cu miros de fân
ba pe unu
ba pe doi
ba pe oale
trupuri goi.
Se aud surcelele
cum se flacără în fân
se aud cum sforăie
între sâni
deochi
cu stăpână la
stăpân
şi cu sfântă la păgân...
Se vinos din vin cu vişin
se aude
cum se ruşin
doi fiori
sub dud
bujori
lăutarii printre flori
de te viaţă să nu mori
de te moarte să nu zbori...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu o actriţă stând pe iarbă,
Rămase Iorga fără glas,
Fiincă ea i-a râs în nas
Şi el dorea să-i râdă-n barbă.

epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Adăugat de Alexandru Borza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii maturi din punct de vedere emoţional vor aprecia femeile autonome, care nu se agaţă disperate de ei, femeile care nu şi-au pierdut feminitatea, femeile care ştiu să trăiască cu ei cu respect şi apreciere faţă de aceştia. Orice bărbat, ca şi orice femeie, îşi doreşte să fie apreciat, valorizat.

Daniela Dragne-Macarie în ziarul "Adevărul" (noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul căţărat pe umerii deşteptului îşi râde în barbă de bucurie că va atinge cerul.

aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna gri ...

Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Ţes noi covoare policrome.

Umbrele-au înghiţit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Şi amorţite sub pământ,
Din seva lui îşi trag puterea.

Stafii de ceaţă-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă

Cu braţe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un ţânc.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!