Metastazele tăcerii

misterului din celulă n-am să-i cos tighel de arginţi iubite
nu cumpăr ce mă vinde în secunda mută
absenţele
sunt gratii pentru cel ce-şi frânge umbra îmi revelează îngerul pleoapei înainte de cină
nu te străbate nimeni fără procură de sânge
scufundarea în tine lipsit de golgota dizolvată în sete orbire canibală
se iscăleşte

ar trebui să ştii
călăii amintirilor nu au niciodată satârele ascuţite
şi o moarte
nu te goleşte de toate regretele

să nu-mi scrumească spaţiul dintre orbite decantez dansurile Salomeii
eviscerate de patimi ispitele mustesc de păsări
hoţ de ceruri tu ai îngropat cânturile
sub lespezi anonime

sunt fericită urlă pielea mea saturată de lume
putrezesc ninsorile în ulcioarele primăverii tu încă n-ai curaj s-o bei întreagă
iubirea nu se consumă ca o pastramă pietrificată
la misterioasa cină nefiinţa nu este o garnitură opţional-consumabilă
iubite cu vulturi captivi între coastele calpe

de când i-am descuiat pupilei astmatice
cămările solare
însetările mi s-au subţiat
limba mea de minotaur sfredeleşte tuneluri în ziua aceasta
colorează sau nu sângele meu fila pe care te scriu
n-am nevoie iubite
de niciun măr să dau validare raiului

sticla ferestrei spre tine explodează de zboruri

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fagure uranic

(impregnări cosmice)

am ocupat suprafaţa unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfinţit

oricât te-aş durea nu-mi face spânzurătoare din artere

ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spaţiu decât s-a lipit pe braţele vieţilor mele fluide
arhimede e depăşit
respiraţia şi-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne

pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greşit ritmul pământul e prea greu
în pielea subţiată de gravitaţie
dansul rotitor al sângelui şi-a absorbit toate reflexiile
când ne-am numărat atingerilor de spirit

cartilajul de spaţiu pe care respir semănat printre maci
înfăşurat în golul unui zero absolut
îmi colorează chipul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cuie

[golgota harului]

merg nevăzut pe strada principală a poeziei
mă-mbrac uneori în păduri
pentru a compensa deficienţa acută de verde din universuri palpabile
pentru acces la graiul nevăzutelor
în trei cuie am bătut limba

în avalanşă respiraţii binare decantează împărăţiile din celulă

chiar fără de cină dar cu taine în buricele
scormonitoarelor degete
tai cu apă lunatică otgoanele gravitaţiei
înghit fructele focului ca pe cuminecătură şi mă schimb
în cuvinte
de toate îngheţurile

după ce-am contabilizat judicios toate răstignirile ochiului
lumea se botează în sângele meu ca aerul
fără procură

zei sub hipnoză calcă apa neatinsă
a verbului

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, iubite

E ziua ta, iubite, e-nnorat...
Şi cerul plânge-amarnic, câteodată!...
Tu ai rămas în ani înamorat
Şi eu... Doar fata ce eram odată!
Prin anii care-au scris povestea noastră,
Noi n-am încremenit, nicicând, iubirea,
Am pus un arc de timp în noaptea-albastră
Şi am cules din umbre fericirea.

E ziua ta, iubite, şi-ţi urez,
Să fii o pasăre ce-şi poartă zborul
În zarea mea senină şi-ntr-un crez,
Că împreună definim fiorul.
Noi n-am golit de sensuri nici dorinţa
Şi-am desenat în mângâieri asceză,
Cu ruga mea, noi scriem biruinţa,
Punând trădarea-n altă ipoteză.

E ziua ta, iubite, şi-ţi doresc
Să-ţi poarte vântu-n braţe bucuria,
Că, după ani, acelaşi te iubesc
I-aduce clipei sfinte nebunia.
Privind din depărtare-ntinsa mare,
De gânduri noi, eu simt că sunt atrasă
Şi scriu extazu-n semnul exclamării...
Ce bine-ar fi şi dacă-ai fi acasă!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iliada şi Odiseea

nu pot să stau departe de tine iubite
tu ai fost mereu fericirea mea pură
cu tine toate visele mi-au fost împlinite
viaţa mea fără iubire nu are anvergură.

fiorii mângâierii coboară spre glezne
milioane de săruturi în nopţi de poveste
am trăit extaze ce-au destrămat bezne
iubite eşti minunea care mă locuieşte.

nu ştiu să trăiesc iubite fără tine
tu eşti iliada eu sunt o odisee
soarele meu drag îmi dai clipe senine
descriu fericirea deplină epopee.

cerul luminos se coboară-n retine
inimile fredonează dulcea melopee.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştii că eşti

eu te îmbrăţişez, iubite
atât cât mă laşi să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrăţişez pe tine,
cel care nu ştii că eşti,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
şi nu de tine, iubite
-torţionarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care eşti imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudinea arderii

[pierderea identităţii]

lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)

numai hlamida de carne este zdrenţuită
de ciclonul timpului

apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii

palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrişează furioşi pădurile sângelui

îmi putrezeşte sub limbă
jăratecul
când mă rostesc în lume fără oglindă
strălucirea roşului ilegal fisurează scutul la încheietura înţelegerii

mă scuipă
îndărătul pleoapei
cel ce vede un măcel de lumină şi nu mă-neacă în lacrimă

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul focului rece

(zeul cald de sub gheţuri)

odată cu vânturile estului
intru în templul focului
cu ochii închişi număr paşii dintre mine şi mine
cei tăiaţi la mijloc se reciclează periodic după ce mai amputează
o galaxie de umbre
trag roata dintre pleoape
cât pot de bine o ascund pe Rocinanta în glezne
să bat potcoave de argint drumurilor fără frâie
n-ar trebui să-mi ia mai mult de-o
moarte suculentă

hergheliile duhului îmi tatuează pielea pe toate fusele orare
chiar şi când uit numele unul câte unul

mă pietruiesc încă ispite cu miros de busuioc
atâtea odăi fără vertebre cu număr cuantic şi duşumele de aripi
nu mai revin în insomnii
spăşită

niciodată fără mine n-am să-ţi fiu oglindă
iubite de-o seară prea lungă

cu un şoim pe umăr rotunjesc respiraţia spaţiului
invoc puterea artei dresajului
(nu vreau să mă-nghită neluminată prea răbdătoarea humă)
doar vânturile estului citesc meridianele corect
şi hărţile albe
pentru topirea ultimă

alfabete solare îmi transpiră în palme văzduhuri friabile şi scriu vieţii
poveşti transparente sub unghii

iluzie mioapă
libertatea sapă tranşee în primăveri
câte una pentru fiecare erou îngropat între coaste fără onoruri
stoarce de seve
travestitele toamne pentru un smoothy
hipnotic
prea multe eternităţi cuvintele mi-au dospit în vene
fără drojdia focului pâinea înţelepciunii
împănată cu vulturi

inelele timpului odată scoase de pe degete
bat piroane văzului sferic

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina se ascunde

Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
şi uit adeseori să-mi trăiesc prezentul

Mi-e teamă de clipa când paşii mei
se vor opri lângă uşa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate uşile, cheile, porţile
nopţile ce se vor topi în dimineţi fără tine

Nu vreau să ştiu când
aşteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruieşte-mi maieul tău, iubite
să-ţi simt mirosul în dimineţile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul roşu dinafara timpului

îmi vreau ochii înapoi
toate fiinţele şi lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile şotronului cu îngeri
şi-al pisicii meşteră în tors basme în poala bunicii

pământul a făcut electroşocuri cu padele de verde viselor

pentru a merge drept frământ deşerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine şi privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
şi hoţii de anotimpuri

corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări

în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
versanţii clipei mi-au înnodat halogramele chipului
gândurile
şi-au despărţit meridianele prin fulgere
necunoscuţii fără vertebre ţipă din pupile că nu le dau viză

ochii tatălui au căzut din cer printre gratii de ruguri
pântecul mamei
orb
nu i-a putut broda cu luceferi

naştere după naştere mai străvezii îmi sunt braţele
oglinzile
s-au disipat în sângele unui zeu fără contur

să-mi recuperez ochii iubirii râd şi las cereri pe orizonturi

îngrop toate privirile
care n-au extras curcubeiele ca pe aur din pământul făgăduinţei
şi trag cortina materiei

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe salbe de stele

Iubite,
copilul nenăscut din mine
opreşte convoiul

mă vrea ademenită în
noaptea furatului
de cai şi de mirese
iubită pe salbe
de stele
până la sânge
cu coapse biciuite
de plete neîmblânzite
robită de priviri
ce mă doresc
să mint şi să inşel
o lume întreagă
pentru tine

iubite,
trece convoiul
mai ştii că exist?

poezie de Iulia Olar
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

Aproape murisem iubite, să ştii
Şi-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ţi mii,
Pe neaşteptate şi deodată.

Mi-e atât de sete iubite, tu ştii?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme şi vii,
Cu ele, vino îndată.

Eu, n-am să te sec.
La rându-ţi, tu nu te seca!
Cu siguranţă n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.

Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Şi ştii?
Restul... rămână aşa.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire întemniţată

Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Şi fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jeleşte şi n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâşie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca şi cerul înnorat, ca şi marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjeşte să fie vindecată.
Iubite, te aştept şi azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ţi buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemniţată...

poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor sideral

dragostea mea e solidă şi fermă
încăpătoare ca un palat de cristal
diamante de simţuri sub epidermă
mă fac bogată în timp magistral.

hai spune-mi iubite că sunt frumoasă
că fără mine nu poţi să respiri
că mă iubeşti cu dragoste mănoasă
ca pe o floare rară printre trandafiri.

încălzeşte-mă iarăşi cu soarele tău
să nu-mi degere încrederea în tine
în mine e o iarnă şi îmi pare rău
că o lumina rece pâlpâie în retine.

strânge-mă iubite în braţele tale
soarbe-mi cu sete roua din petale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Jihadul" iubirii

iubite, fluviul roşu al sângelui meu
prevesteşte apocalipsa mereu
el este beirutul meu de fată
şi mi-aduce în amintire
câmpul de luptă de altă dată
dintre inimile noastre rubinii
răul are culoarea roşie, iubite
sau îngerul a vărsat potirul în râuri
şi în izvoarele apelor
şi apele s-au prefăcut în sânge?
apocalipsa noastră pare să se împlinească
planul stă scris pe un pergament
sigilat cu şapte sigilii
odată ce fiecare sigiliu este desfăcut
apare un nou dezastru în iubire
un nou semn care arată
că sfârşitul lumii ei se află aproape
am visat un cal alb, un cal roşu,
un cal negru şi unul gălbui
eu stăteam pe calul alb al păcii
şi cel care călărea calul gălbui
avea în mână o cumpănă şi un arc
tu pornisei biruitor jihadul
ca să birui vărsând pocalul
(cu sângele tău niciodată
vindecat de mine)
peste soarele femeii în galben
indiferenţa călărea calul negru
şi ucidea perfid, miseleşte, ca-n iad
pe la spate, fără un cuvânt
nici înainte, nici după,, jihad ".
eu sunt spiritul dragostei, iubite!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul chipului cioplit

Mă caută, iubite, de vrei să mă găseşti,
Dar nu pe altă lume-n lumea asta,
De dai de mine nu o să regreţi
De hotărât vei fi să-ţi fiu aleasa.
Voi rătăci atunci cu drag, iubite,
Lăsând doar glasul să mi se audă,
Să nu te sperii şi să te alung
Cu chipul meu de lut sau de nălucă.
Aş vrea, iubite, să mai ştii
Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege,
Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit
În mare grabă pentru-a nu te pierde.
Mă aşteptai tăcut la prima întâlnire,
Doreai să vin, credeam că n-am să pot,
Căci chipul meu neterminat şi hâd, iubite,
Zăcea în atelier pe-un calapod.
M-am pregătit atunci în mare grabă,
Iţindu-mă eu nu m-am arătat,
Căci sufletului îi era ruşine
Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat.
M-am ruşinat atunci la chip, iubite,
Şi am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească,
Ştiam, dar multumit-am fost c-ai să-ţi doreşti
Doar de departe să îţi fiu miresă.
Nu-s vinovată, eşti nevinovat,
Căci vălul depărtării ne-a ţinut departe
Nici pân-acum, iubite, tu încă n-ai aflat,
Ani nu mai sunt, ci clipe reci şi seci
Spre-a ne vedea sau pentru-a ne desparte.
Pe veci, iubite, eu nu am să te las,
Voi reveni din când în când la tine,
N-am să m-arăt, dar vlăguită-n glas
Am să te-ndemn să vii cu drag spre mine.
Drumul nu-i scurt, e lung şi-anevoios
Şi cumpeni multe-aşteptă să le-ntâmpini,
Te liniştesc, iubite, nu-i un chip frumos,
E ieftin şi e la-ndemână de vrei să îl răscumperi.
De dragul tău, iubite, eu nu o să m-arăt,
Cuminte te voi mângâia în juru-ţi
Să mă strecor uşor în viaţa ta
N-am să doresc aievea doar în gându-ţi.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Nu plânge iubite
Lacrima-i un păcat
Ce mângâie
Iar ochii ce acuză
Sunt şi mai frumoşi
Nu plânge iubite
Şi uită ce-a fost
Neştiind ce vom fi
O pereche
Sau numai atât
Ce-am putea
Recunoaşte
Nu plânge iubite
În vise de crezi
Şi în cerul
Ce stelele cerne
Dintre patimi
Şi dureri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!