Vocaţia unui cercetat

Să fie scriitor, n-a vrut nicicând,
Căci pentru asta nu avea chemare;
Dar a dormit cu D. N. A. în gând
Şi s-a trezit scriind... la închisoare.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arivista

De când se ştie-a vrut doar să parvină,
Să promoveze în organigramă,
Dar nimeni n-a băgat o vreme-n seamă
Prezenţa ei atât de feminină.

Era cam toantă, dar n-a fost o dramă,
Căci unui şef, odată, pe retină
I s-a fixat alura ei divină
Şi a aflat îndată cum o cheamă...

Iar de atunci nu ne mai miră felul
În care duduiţa cea tenace
S-a dovedit a fi,-n final, dibace,
Căci, cu talent, ca să-şi atingă ţelul,
Şi-a pus în evidenţa mijlocelul,
Deşi părea că n-ar avea mijloace!

poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atuul unui concurent

De-a lungul nu ştiu câtor ani,
Scriind cuvinte potrivite,
Primise diplome şi bani,
Pe complimente gratuite.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grossomodo

Productivul scriitor,
Drept să spun, perplex te lasă:
Are (uneori) umor,
Însă niciodată - clasă.

epigramă de Ica Ungureanu (iunie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea orgoliului: un scriitor român n-a luat premiul Nobel pentru literatură pentru că n-a vrut să permită nimănui să-l propună.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din umbră

Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te ştiam: frumoasă;
Erai la uşa mea, sunând,
Şi te-am poftit în casă.

-De ce eşti trist? – m-ai întrebat –
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu eşti doar o umbră.

-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în braţe să mă iei,
A vrut să-ţi fie bine.

-Greşeala ei, greşeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.

Acum şi-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ţi fiu
Decât o amintire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magna cum laude

Domneşti - comună unicat,
Azi cu mândrie te declar,
Căci doar aici s-a promovat
Turismul agro-literar.

epigramă de Ica Ungureanu din Concursul naţional "Pe aripi de măr domnesc" -Domneşti 2012 (iulie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păţania omului generos

El, amicul şi-l cinsteşte
Până când îl face "full"
Dar ingratul cârcoteşte,
Că n-a fost cinstit destul.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

He, he...

Tare fuse faza
Ce s-a derulat,
Pentru dânsa raza
E (la cap) pătrat

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie

Prin contul meu, cum bate vântul,
(Căci s-a gătat depozitul),
M-am hotărât, îmi vând pământul-
Să pot plăti impozitul.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi timpul!

Din viaţa, câtă mi-a rămas,
De-ar fi să calculez corect,
Aş mai avea un singur ceas...
Dar şi acela e defect.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vox viaticus

Pentru toţi aceia care
Azi o duc dumnezeieşte,
Nu vă fie cu mirare,
Ochiul dracului vorbeşte.

epigramă de Ica Ungureanu (aprilie 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Din viaţa asta, scurt popas,
În altă lume ai plecat
Dar epigramele-au rămas...
În cărţi, la anticariat.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat de ciulini

În aşternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniştită
... cioburi
din frumuseţea dimineţii
în care a-nţeles
că tu erai
singurătatea ei

niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
şi braţe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare

pasiv a cântat sufletul
in aceleaşi tonuri

... şi viaţa are poteca ei.

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă

Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viaţa
Să ne iubim.

A mea a fost întâia oară...
Şi dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.

Duminică am aşteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Şi n-am dormit.

La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.

Azi noapte i-am bătut în uşă,
Şi mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n braţe;
Nimic n-am zis.

De piept am luat-o, ca o fiară,
Şi am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altrenativă la pomul lăudat

La premierul-copăcel
Ce n-a rodit săracul,
Să nu te duci, că vine el
Ca să-ţi golească sacul.

epigramă de Ica Ungureanu (2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox educaţional

În conjuctura actuală,
S-a constatat c-avem în şcoală
Elevi de-a dreptul eminenţi...
Dar şi profesori corigenţi.

paradox epigramatic de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Se-aştern de parcă-s clipe dintr-o viaţă
pe care o pictează-n ruginiu,
acoperind tot ceea ce răsfaţă
un codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.

Era de-un verde crud, iar timpul - stâncă
nesfărâmată-n fire de nisip,
se îmbrăcase-n mantia ce, încă,
avea puterea de a-i da un chip.

Pe chipul lui, un verde ne-mblânzit
s-a menţinut o vreme, dar apoi,
a dispărut, căci timpul, plictisit,
s-a vrut, iar, nevăzut, trecând prin noi.

Şi tot ce-a fost atât de verde-odată
a devenit, treptat, de-un galbel-pal,
în clipe ce se-aştern pe viaţa toată
ca frunze ce-o acoperă, brutal.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul cozii

Ieri ni s-a promis reformă,
Astăzi ne-o aduce-n dar,
Alt partid, sub altă formă:
Punct... şi de la capăt iar.

epigramă de Ica Ungureanu (2007)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce e veşnic, adică n-a avut nicicând naştere, nu va avea nicicând sfârşit.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!