Microbezne

galopul încetinea înspre eternitate
nu ne era frică de mere
nici de mormântul dedesubt
ştii bine că astăzi ori mâine-i cufund
în sincerul ieri, năpădit
de iarbă şi lacrimă-n prund
de fiinţă...

vădit,
nu ne e timp de ştiinţă,
parcă toate-s cu dracii în sus
şi-n pom de-ntuneric, sădit...

miezuri nu-s
în lumină de mit
şi în poame

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frică

ieri şi mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viaţa

ci totuşi este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuşi este trecut,
năruirea nisipului dedesubt şi cântec de lebădă

pe tine te ştiu din locuirea în frunză...
o, ce linişte-mi tace
în cauterizarea şoaptelor ce nu se poate face...!

nu mă lumeşte nimic
de miezul din ou stă să iasă
un ţărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă

tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte aşteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi şi va muri dintre oameni
tu îţi cauţi de întrebări
în spinarea lor l-ai aşezat pe Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi
de parcă nici n-a fost vreun ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun mâine
— ci-i numai Astăzi-de-dureri
sau numai Astăzi-de-plăcere
de încântare şi belşug —
— uităm de Ieri cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug...

Uităm de Ieri, uităm de Mâine
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.

Uităm, uităm... Dar şi-Astăzi trece
ca alte zile mii şi mii
ce pierdem azi, sau credem veşnic
sunt — mâini — păreri de rău târzii.

... O, nu fi prea robit de Astăzi
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut şi neaşteptat.
Ci pleacă-ţi inima, mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu
că-n El e liniştea deplină
dincolo de uşor sau greu.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

Astăzi sunt dar mâine nu-s
Maine nu-s dar tot voi fi
Pe pământ sunt cu Isus
Mâine-n cer mă va primi.
Astăzi plâng dar mâine cânt
Astăzi îmi mai este greu
Astăzi plâng, sunt pe pământ
Mâine-i cânt lui Dumnezeu.

Astăzi mor, dar mâine vin
Vin spre soarele de sus
Şi de sunt aici străin
Mâine-n cer stau cu Isus.

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin...

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri..

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă

cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
şi ieri era pitit în aur uşii
pe unde-n diamant spre veci supuşii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenuşii
dar ploi îl sting şi-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o ţigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu duşii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
şi cald,
care sfarmă asfinţitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici fiinţă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
şi nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi şi înainte,
mângâiate şi cuminţi,
fără fraţi, fără părinţi...

Iar eu cred...
Şi cred în ele...
Şi trăiesc
Fără fiinţă
Din credinţă...

poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,
da' zic şi eu, să-ţi aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurt metraj ideatic

în interiorul serii sunt trandafiri purpurii de speranţă
orice amurg e o aducere aminte a dimineţii,
uneori a o dimineaţă eternă,
de asta nu te sărut niciodată înainte de lumină,
nunta de întuneric a nopţii
e pentru sângele văduv de piatră
fără putinţă-n tăcere a cântări-n cumpănă de fiinţă
nici cât o convalescenţă a ploii

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fasole în untură de om

îţi erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoşteai dintr-o existenţă oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronaţi şi curgea apă de moarte...
îţi era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceaţa vorbelor fără vicleşug de fiinţă
frica era o simplă notaţie a întunericului

&

licenţiat la "Şcoala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecţia dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri a clădit Sminteala zilei de-Azi;
Mâine-i Triumf sau Plâns, când Creşti sau Scazi.
Bea! Ca nu ştii când o să pleci, de ce;
Bea! Ca nu ştii cum ai venit, pe ce talaz!

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărăţire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de şoapte-mi dai în sânge-orbire
şi-n văzul de lumină-mi eşti genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veşniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc ca şi ieri...

să stăm cu mâinile sub cap in iarbă
să ne pictăm pe cer dorinţi
iar tu,
iubito să-mi ceri!
să ne pierdem prin iarbă cuminţi
căutând veşnicia de ieri...

să inventăm cuvinte de rouă
care apoi, să le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puţin două!

te iubesc, toate gesturile mele o ştiu,
mi-e martor salcâmul de sus, ştii bine
vreau să uit cine sunt,
cine eşti
şi ce-am vrut să mai fiu...
te iubesc ca şi ieri,
ca şi cum azi e mâine!

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de ploaie

Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi rugineşte-a toamnă.

Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de linişte condamnă...
În poezia nefiinţei, Doamnă
eu nupţial duc lutu-n a ta Coasă.

Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereţi,
pătat de Om cu rugăciuni... Şireţi
se-adună Şerpi cu Mere în sigiliu...

Ci tu, femeie ce-n păcat exişti,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, trişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alte cuvinte

(sonetul de timp)

renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.

şi-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări şi moi, lascive
la uşi erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.

aceleaşi vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.

îmi amintesc sonetul monolit
şi clar şi verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fustele vremii

locuieşti într-o clipă de ieri
ploaia amintirii şi-a ridicat fustele şi plouă cu bucăţele de timp
mâine îşi va aduce aminte de azi

fântâna sânului tău rosteşte alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate

spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puţin,
între tine şi mine aerul e ţesut cu şoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită eşti, eşti icoană

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Jedi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge surd

zaharul nopţii interogând surd de sânge
spre tine nu ştiu pe unde a mai scoate cămaşa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preţ jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăţi

în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am aşezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se şteargă la gură de cuvânt

moartea naşte

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!