El voia să sufere acum. Cu cât suferea mai mult, cu atât mai bine. Suferinţa era ce-i trebuia acum, îi justifica şi aţâţa ura şi furia, iar furia şi ura aţâţau la rândul lor suferinţa, căci îi aduceau sângele în clocote tot mai fierbinţi şi îi storceau valuri mereu noi de sudoare din pori.

Patrick Suskind în Porumbelul
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi poem din dinastia Qin

Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufletească îmbolnăvesc plămânii.

Mânia (furia) determină mişcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energetică,
Suferinţa sufletească şi tristeţea consumă energia,
Teama şi spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Mie îmi place să visez. Nu vreau să mă trezesc, aveţi ceva împotrivă? A. M: De ce te minţi pe tine însuţi? Oare nu cumva visul şi suferinţa sunt una? Nici măcar masochistului nu-i place să sufere, căci el îşi extrage chiar şi din suferinţă un înalt stoicism. Te joci cu cuvintele lăsându-te în voia lor "neprihănită", dar asta doar pentru că suferinţa încă nu te-a măturat suficient de mult, nu te-a maturizat, nu te-a ars suficient de mult ca flacăra ta să se recunoască ca Libertate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinonimul libertăţii

Eu spun să fiţi puţin mai moderaţi,
De ce vă tot schimbaţi mereu natura?
Nici fiii dintr-o mamă nu sunt fraţi
Că-n porii dilataţi se-mbibă ura.

De ce-i atât de cronic şi acut
Sindromul ce loveşte-n omenie?
De ce îţi sunt mereu necunoscut
Când inima mi-o dau bine să-ţi fie?

Eram cândva mai simpli, mai curaţi,
Ce clar vedeam în noi asemănare!
Iar azi au unii moft de împăraţi
Şi calcă sictiriţi totu-n picioare.

De ce nu renunţaţi voi la prostii?
Pământul nu-i pupitru cu butoane
Nici dragostea se-mparte în etnii,
Nici doamnele-n banale şi cucoane!

Vă dau acum doar tonul la salut
Şi nu mă dau deloc apoi în spate ;
Ce-i bine şi frumos, neabătut,
Vă fie sinonim la LIBERTATE!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel întuneric, ura creştea în mine, ura pentru cei responsabili de această înfrângere... criminali mizerabili şi degeneraţi! Cu cât încercam să înţeleg mai mult evenimentul acela monstruos, cu atât ruşinea indignării şi ocării îmi ardea mai tare ochii. Dar ce era durerea din ochii mei faţă de această mizerie?

citat din Adolf Hitler (15 octombrie 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când credinţa devine mai mare, mai puternică decât suferinţa, omul învinge furia şi neputinţa, permiţând ca şuvoaie de iubire să pătrundă în inima sa.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ne merităm

Acum putem să ne,, iubim", nu ne-a mai rămas nimic de împărţit,
Nici ani, nici clipe, nici ură, nici iubire şi nici... viaţă!
Şi nici nu e târziu, când aveam totul, părea prea devreme,
Acum nu mai avem ce poseda, nu mai poţi să-mi aduci nicio acuză,
Acum nu mă mai poţi acuza de prea multă posesivitate,
Acum a mai rămas prea puţin din... Noi, nici anotimpul nu ne mai vrea,
Acum ne bate toamna-'n tâmple, nu mai avem nevoie de... sărutări în noapte,
Acum ne cântă moartea-'n şoapte, degeaba încercăm să ne auzim,
Acum ne e strigătul prea departe, în curând se face noapte,
Acum iertarea pare venită prea târziu, nu ne mai e folositoare,
Acum... chiar şi speranţa se lasă ucisă printre strofe şi cuvinte,
Acum nici amintirea nu ne mai leagă sufletele şi aşa stinghere,
Acum putem să rătăcim la infinit, nu ne-am iubit când trebuia,
Acum degeaba lăcrimăm, lacrimile sunt prea seci, nu-şi mai au rostul,
Acum se-'ntorc timpurile să ne amintească de viaţa fără Noi,
Acum nici o ploaie nu va curăţa ura ce ne-am împărţit-o-'n suflet,
Acum poate să fie o secetă de nesfârşit, o merităm deplin!

Acum ne merităm...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai la om, furia se poate croniciza, generând ura.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îţi dai mai puţin şi cu cât aştepţi mai mult să primeşti din exterior, cu atât suferinţa ta va fi mai mare.

citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rudele apropiate ale grijilor sunt: frica, boala, furia, indiferenţa, amânarea, gelozia, invidia, ura, egoismul, judecata greşită, sărăcia, îmbătrânirea prematură şi descurajarea. Ce adunătură de nenorociri! Îngrijorările nu sunt nici pe jumătate atât de grave pe cât ni le imaginăm.

citat din Napoleon Hill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 36

Noi doi, mărturisesc, suntem două fiinţe
Chiar dacă în iubire formăm un singur tot,
Dar o să-ndur doar eu acele umilinţe
Făr' ajutorul tău, atât cât o să pot.
Iar ale noastre două iubiri au şi un rost,
Însă în viaţă ura pe noi ne-a dezbinat
Şi chiar dacă nu şterge iubirea care-a fost
Ea fură din dulceaţa amorului curat.
Şi n-o să-ţi pot permite mereu aşa ceva
Căci m-am căit de vină şi nu mai vreau scandal,
Iar tu nu eşti capabil să mă cinsteşti cumva
Că nu vrei să-ţi ştirbeşti prestigiul tău moral.

Dar eu atât de mult te îndrăgesc pe tine
Că simt că faima ta mă-nalţă şi pe mine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mireasmă nu era chip de ferire. Căci ea era geamăna respirării. Pătrundeau împreună în lăuntrul omului şi nimeni nu avea cum să se apere dacă voia să trăiască. Mireasma pătrundea direct în inimă, desluşind acolo definitiv înclinaţia de dispreţ, plăcerea de silă, dragostea de ură.

Patrick Suskind în Parfumul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îl urmează pe Dumnezeu doar atunci când suferinţa le bate la uşă, însă nu trebuie uitat că atât Dumnezeu cât şi suferinţa sunt parte din noi.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu iubeşti cu jumătate de inimă, să nu admiri cu jumătate de ochi, să nu rosteşti vorbe calde cu jumătate de gură, căci iubirea, frumuseţea şi blândeţea merită tot întregul, nu jumătăţi de măsură. Poţi diminua în schimb, ura, ranchiuna, slăbiciunea, orgoliul, furia sau laşitatea...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o relaţie profundă, nu mai există vreun hotar între tine şi cealaltă persoană. Tu eşti ea şi ea este tu. Suferinţa ta este suferinţa acesteia. Înţelegerea de către tine a propriei tale suferinţe ajută pe cel iubit să sufere mai puţin. Suferinţa şi fericirea nu mai sunt lucruri separate. Ceea ce i se întâmplă persoanei iubite ţi se întâmplă şi ţie. Ceea ce ţi se întâmplă ţie i se întâmplă şi celui iubit...

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre zambete si lacrime

Atena, tu, zeiţă a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete şi lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferinţa din gesturi de isteric?
Sub masca de cenuşă de care nu te saturi
Menit-ai suferinţa din zâmbete şi lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinşi a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete şi lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghiţit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete şi lacrimi îneacă-te odată!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa umană evitabilă, este cel mai adesea cauzată nu atât de mult din prostie cât din ignoranţă, în special de ignoranţa despre noi înşine.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu există, iar moartea este o stare de vis. Suferinţa a inventat atât pe una cât şi pe alta pentru a se justifica pe sine însăşi. Numai omul se poate chinui între o irealitate şi o închipuire.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut în mijlocul acelei lumi vrăjite

când te năşteai nu trebuia să ţipi pentru că aerul recelor siberii
îţi strângea plămânii în pumni de gheaţă odată cu ţipătul
şi-atunci mi-am zic că mai bine tac
şi am tăcut, indiferent câte palme am luat
dar dincoace de poarta viselor
se mânca miez de nucă cu sare şi pâine
se bea vin fiert şi se asculta teatru radiofonic
seară de seară. doar duminica ieşeam la cinema. toţi.
şi mai uitam de cărbunii mari ce trebuiau sparţi cu toporul
de lemnele tari ca piatra şi de şobolanii din magazie
noaptea se făcea covrig pe pragul camerei
şi ca să ajungi la baie trebuia să te afunzi în întuneric până la gât
suficient cât să nu ţipi. apoi fugeai repede în pat
şi strângeai pleoapele să nu se vadă
tremurul nopţii
afară era frig. tăcerea era rece
şi doar de unu mai lumea striga cu putere: ura. ura. ura
şi apoi ne întorceam la tăcerile noastre vinovate
afară era celula. înăuntru eram noi. o familie
şi ascultam teatru radiofonic
şi mâncam meji de nucă cu pâine
iar după ce am învăţat să citesc, mă ascundeam între paginile cărţilor
ştiu. pare o prostie. dar atunci era o lume vrăjită
în care mâncam meji de nucă cu pâine caldă
şi ascultam teatru radiofonic.
mai puţin duminica....

când nici măcar vrăjile nu au atâta putere...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!