Ce tot îmi spui de Ana?
amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile
neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
și pe care le văruim
cu oase
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ornamentală
dacă în zilele de Marți
bei cafea
să îți aduci aminte că undeva
într-un secol trecut
nu foarte departe
cineva se golea de ziuă de noapte
apoi aștepta
sperând că va veni altcineva și îl spală
de urmele de smoală
care se potriveau foarte bine
cu zidurile acelei uzine
în care intrai pentru pâine și sare
din care ieșeai pe alte picioare
și sperai la
o candelă ornamentală
sau măcar la o schimbare totală
care să nu degenereze treizeci de ani mai târziu
într-o boală mentală
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de diligenție
gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
să nu care cumva
să-mi amintești de filosof
el și-a găsit odihna
în cartierul meu limitrof
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria celor care au așteptat alte trasee
noi
când plecăm pe lună
încercăm trasee neobișnuite
de multe ori alegem
ochii iubitei pe moarte
sau mâinile bunicului
care răsfoiesc o carte
trimitem într-o vizită lineară
gustul de toamnă amară
și așteptăm călătorii
să ne bată în cuie
un candelabru din oase
când plecăm pe lună
alegem la întâmplare
o diagonală terestră care plonjează în mare
și ne obișnuim cu adevăruri
cât nuca de cocos
pe care-o găurești la început de iunie
apoi îi dai drumul pe funie
și speri să se oprească la timp
cam la fel cum se-ntâmplă cu rugina
care, din ordinul călăului,
se-mperechează pe furiș cu ghilotina
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se poate susține că muzica noastră populară are un caracter bine definit național. Însăși doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, rusești și ungurești... S-a întâmplat cu muzica noastră națională ceea ce s-a întâmplat și cu ființa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri, care au trecut prin această parte a Europei, tot așa și muzica noastră națională a păstrat accente, răsunete, influențe din cântecele acelor popoare. De aceea cântecele noastre naționale au o bază orientală.
George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei românești, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Preludiu si fuga" de George Enescu este disponibilă pentru comandă online la 26.00 lei.Lampa stinge amorțeala
"Iubito, atinge-ți obrazul,
Să simți cum din palmele mele
Topesc dinăuntru-ți necazul,
Punându-l în bolul cu stele.
Nu-mi ești niciodată departe,
Te-aș țese-ntr-o mie de flamuri
Și simt cum din mine faci parte,
Cu trunchi, și cu frunze, și ramuri.
Preumblă-te veșnic prin casă,
Privește-n oglindă, privește
Cum iarna din tine se lasă,
Cum vara din mine te crește...
Te rog să deschizi și cămara
În care-am păstrat necuvinte,
Și-acum, potrivește-ți brățara
Iubirii și-aducerii-aminte."
Din vis mă trezesc în vâltoare,
Cu pasul smerit și firesc,
Pe buze-mi sărutu-i mă doare
"Mai e puțin...", îmi șoptesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fruntea conducerii se schimbă
masacrul celor o sută de porumbei
din piața albastră
a îngreunat conștiința generației biblice
vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
și a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
își fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piața albastră și sângerie
netedă ca o coală de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramatic
știi cum e să calci
pe bumbi de tăceri
în tandem cu morții
care bat
în tavanul pământului?
știu
cum să nu știu
tocmai de aceea
ne îngropăm sistematic
de la stânga
la dreapta
când n-ai ce face
scrii
și când n-ai ce spune?
mori
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spuneai relaxat să te uit conștient
palmele care-au lăsat urme pe uși
au fost cândva cărăbuși
pe care îi coloram cu guașe diluate
și așa, pe nerăsuflate,
îi trimiteam pe acele poduri de gheață
din Atlantida
și nu făceau față
alunecau ca proștii la intrare-n oraș
iar cactușii îi luau pe făraș
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit
și ar fi revenit
pe ușile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume
ci de la palmele care
s-au întâmplat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcăne de sticlă
cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toți sfinții
și părinții
care se țin de mână
și rânjesc dinții
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hrană pentru rana copiilor noștri
cioburile mâinii tale
învelesc în căuș
bobul de grâu
din care hrănești copiii
trimiși pe front
ei pun deoparte
întuneric în ranițe
și câte-o felie de moarte
pe care o înmoaie
seară de seară
la popas
în apă grea
și cuțitul acesta
pe care îl primești la prima strigare
va unge fruntea ultimei mame
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden reprobat cu bucurie
pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
ori a ninsori ca o chemare ancestrală
spre muchia unde
singură și goală
îmi stă la căpătâi o siluetă care
mă-nvață despre zborul de egretă
ce dacă-mbătrânesc
îmi spune-o piatră
am timpul necesar pentru a desprinde
copilul de o mamă ce se vinde
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O întâmplare soră cu mama
când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toți trecătorii
m-am apropiat cu buzele
de ciutură
două narcise agonizau pe apa sfințită
mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiții
și vrabia din mână
erai ochioasă
ca mătușa mea
care te blagoslovește în bibliile satanice
pe care nu le mai înțeleg
de la o vreme
acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopții?
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inefabulă
să nu generalizăm
infinitul
pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creștetul lui
și-a găsit
odihna
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva anume
e nevoie de fiecare om
pentru ceva anume
de exemplu
cineva care să știe
cum se ridică din spume
avatarul nefericiților
de cineva care mormăie
nu numai în somn
de cineva care bâiguie
despre orbită
cum că ar fi fost construită
din amalgamuri de cuarț și pirită
e nevoie să fim indulgenți cu aceia
care slăvesc femeia
degeaba, aș zice
ea știe să se ridice
din păcura morților
bărbatul îi întinde o mână
așa se face
ea se încăpățânează și zace
ani la rând pe ascuns
într-un carusel neuns
e nevoie de oameni
pentru ceva anume care
ne trage înapoi
oricât de sarcastic ar fi anotimpul
ziguratelor inundate de ploi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a existat decât o ființă care înțelegea pictura mea. Picturile pe care le voi face de acum încolo vor confirma acest punct de vedere. Și zidurile acestui infern vor fi, astfel, tot mai ferecate.
Ernesto Sabato în Tunelul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Eseuri Vol. 2" de Ernesto Sabato este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Custodele care aduce premoniții de sus
am crezut că amărăciunea
se transmite genetic
într-o zi am spart oglinzile
cu oglinzile trecutului
și am așteptat roadele amărăciunii
câteva povești trăite pe margini
câteva tangaje ori turnuri de turnir
cam la fel de meticulos îți decorezi camera
în care nu inviți
pe nimeni
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafia demenței
s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greață
de viață
de tine, de mine
copil idiot
când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece
pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corespondențe
cei care se cred genii
s-ar putea chiar să fie
pentru că sunt nebuni
și nu au noțiunea de modestie
nu se deosebesc de ceilalți
pentru că nici măcar nu-i vezi
trebuie doar să crezi
că undeva
într-un film care se derulează
de-a-ndoaselea
cărțile se deșiră în picturi de Goya
și geniile se vindecă
de paranoia
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o zi
i-am spus așa:
în secunda premergătoare
morții tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat
din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face
mi-a spus așa:
el este capul crucii mele
de metal
să-nchin un pahar
pentru asta
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!