Falange cu ştaif

E naşpa să nu ai aripi!
Toţi au..
Unii au şi de rezervă cu oase cromate
cu deschidere patru D
eu am tot cinci degete
din generaţia omului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci picioare

Toate animalele cu cinci picioare
erau aduse la eşafodul
patrupedelor.
Şchiopătau. Pe steaguri fluturau
patru picioare
cu patru mersuri diferite
cu patru călcâie bătătorite.
Toate animalele cu cinci picioare
somnolente şi aburind
erau aduse la eşafod. Patru grauri păzeau
la intrare în scorbura
din cei patru
paltini cu patru intrări diferite
în scorbură. Atunci au leşinat
aracii...
*
Toate animalele cu cinci picioare
treceau printr-o despicătură de umăr
trasată orizontal pe verticală
în sensul
acelor de cusut oase.
În rest nu mai ştiu
fiindcă a venit leşinul
din unghiul scuturat de patrulaterul
patrupedelor.
**
În noaptea următoare am dormit în patru poduri
supraetajate
de frică inundaţiei
cu dinţi.
Se zvonea în patru megafoane
pe patru voci pe patru limbi
acelaşi sâsâit
în patru feluri. Luna era în pătrar
iar animalele cu cinci picioare
împleteau
din oasele lor un fular
de teracotă.
***
A doua noapte!
Un înger cu patru aripi
a căzut la patru cincimi
de sursa noastră de lumină.
Patru ore am rămas într-o beznă anonimă
în care ne imaginam
fără unul dintre cele cinci picioare.
Ne amorţeau picioarele.
Doamne! Să fi avut patru
sau trei sau două sau unul
sau cinci minus unul
sau cinci şi ceva cu patru la mijloc...
Am adormit pe patru paturi
de armă
cu patru perne sub picioare.
****
A treia noapte am plâns
patru lacrimi
*****
A patra noapte am desenat cu patru pensoane
pe gamba piciorului stâng
gamba piciorului drept.
Celelalte picioare construiau
o cangrenă.
******
În a cincea noapte
ne-am trezit amputaţi.
Pe steaguri fluturau patru picioare.
Ne-am ridicat şi am alergat
antrenaţi.
Ne-am înmormântat picioarele.
Nimeni nu a mers la înmormântare.
Patrupedele ne îmbrăţişau
şi ne ziceau de cinci ori
că le suntem confraţi.

Eşafodul se prelingea în duhoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osul apei

A îngheţat în zbor un fluture! Căzut a fost
şi în lovirea de ţurţure s-a desfăcut ca un pumn
cu cinci aripi
şi dus a fost...
dus pe apă printre sloiuri ca nişte palme
pe obrazul apei plânse
până-n vale
tocmai în vale
unde s-a scurs printre coturi de apă sălcie
sub care
împietrit de nerăbdare
aştepta un os viclean
să se-aşeze ca pe-o floare
pământie.
Ce rece eşti...
A murmurat osul!
Ce degete sunt..
A fluturat apa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme de oase şi dinţi

Căutătorii de oase
într-o inimă
şaitroc
zbat râurile din brâuri şi frunţile din ochii
deltelor-abdominale.
Oase peste oase
vin
şi mese cu spumă
din copaci se aud pietrele
cum sar din inel în inel.
Oamenii cu tije amanetate
şi dinţi cu coif
îşi caută oasele strămoşilor
să le schimbe
să se mândrească cu ele
pe gâtul blegit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifra cu flori

A avea un compas e o încercuire.
A avea două mâini e o îmbrăţişare.
A avea trei sau patru flori
e o viaţă sau o înmormântare
sau cinci clipe
lipsite de fericire.
A te avea.. e o iubire
îndeajuns..
Îndeajuns.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea căzătoare

Trecea moartea pe cer îmbrăcată într-o
pasăre căzătoare.
Urlau frunzele în copacii din sobă.
Ea tuşea în grădină vlăstare de vâsc.
Pe drum
se trasau gropi
în formă de case
în case se trasau paturi
în formă de oase
în oase
se trasau dimineţi.
Câinii se înjunghiau între ei cu pisici.
Moartea lătra.
Toţi lătram.
Mama scoatea din fântână morminte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să reuşeşti să îţi smulgi dinţii cu propriile degete, atunci şi Dumnezeu o să te hrănească cu lingura..

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul trăsnit

Fulgerul în prun îşi făcuse cuib.
Oamenii treceau şi aruncau cu degete în el
dar el clocea o lumină
şi săpa o scorbură în frunză
şi săruta pământul
plin de fructe pietrificate.
Fulgerul din prun
era în durerile des-facerii
de sine
Eu nu mai aveam degete
şi prunele se scuturau de pe mine
pe spate...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul

Incendiasem totul însă el bătea
mai tare ca inima unei virgine
Aerul cald îl mişca
tot mai aproape de mine
Îmi sângerau urechile de-acum
Făclia se albise!
Secundele împrăştiau prin fum
cenuşă peste vise.
Trecea o pasăre arzând
Din aripi îi cădeau scântei
Bătea în oase şi în gând
Un clopot la sosirea ei!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 17

Patru boi trag inima mea
iar eu
mă dau de-a berbeleacul
sub ea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârpa

Cârpa e o bucată de fâşie dintr-o nesfârşită haină
cu care se îmbracă unii
în loc de fular
după ce au şters pe jos cu ea
toţi cei trecuţi prin ger
sau prin jar.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul este un fel de plâns
din care unii râd până la plâns
unii plâng până la râs
iar unii cască bocet din rânjire.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi strivi un om între două degete fără să fii strivit între palmele lui...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arăt cu degetul

Plâng degetele! Fiecare deget plânge o palmă.
Palma se şterge cu palma de propria ei palmă
Degetele plâng de le ustură falangele.
Plâng la atingerea lor cu alte degete
care plâng o palmă
ce se şterge cu palma de propria ei palmă.
Cinci palme la un deget
care se arată cu degetul
care se arată cu degetul
de cinci ori se arată cu degetul
pălmuit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi separat, aşa cum cele cinci degete ale mâinii sunt separate. Totuşi, când este vorba despre împlinirea unei anume munci, cooperează la îndeplinirea ei precum mâna care alcătuieşte cele cinci degete.

aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgări cu oase

Mai ţii tu minte
cănd din bulgării noştri de zăpadă
creşteau urzici
de care se fereau
prin oseminte
nepoţii în părinţi şi în bunici?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru izvoare

Am râs! Din bluzonul hainei se căutau o
infinitate de nasturi... Se urca luna cu picioarele
pe coasta unei brânduşe când a alunecat!
Eu,
am rămas în urmă
fiindcă în urmă
îmi place
să rămân...
Din faţă se auzeau
patru izvoare
cum alăptau mieii
în difuzoare..
Aşa că!
Că
aşa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul s-a oprit!

Cinci degete se împrăştie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosaşi se duc la apă
Dimineaţa pluteşte ca un puf de păpădii,
Mă aşez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineţii
Te întreb: Ţi-e cald sau ţi-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuţi din căuşul palmei cu cinci degete.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit o opincă! Mai am nevoie doar de noroi şi de un ţăran cu joc la trifoi în patru picioare desculţe încălţate-n noroc...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om clipeşte, îngerii se strecoară unii spre alţii...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl măsura cu paşi mari odaia. Unu, doi, trei, patru, cinci. Şi înapoi. Unu, doi, trei, patru, cinci. Cinci paşi. Cinci note slabe. Nu avea nici un sens să numere paşii. Copilării! Paşii şi notele slabe nu au nimic în comun. Celelalte fapte nu pot fi apreciate prin note; obrăznicie... Era clar că băiatul îşi bătea joc de profesor.

Milivoj Matosec în De prisos în Univers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!