Fie că-i explodează

capul fie că-i explodează
doar o grenadă
de mânecă undeva
departe odată cu braţul

interior amputat (?!) cu alte ocazii alţi nori

noi tot vom deplânge casarea
încheieturii sau dispariţia
feţelor vesele pe
care le afişa uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus

ceasul să sune? şi alte legume
odată
cu noi sigur se vor trezi! încă o zi
odată
începută se duce
cum nu
ar mai fi ar mai fi ar mai fi
apăsată
de grija propriei zile – înceţoşată –
odată
abia începută puţin încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când priveşti

la mine cu coada
ochiului acela străin
şi gol vorba
cântecului am vaga dar homo
faga (?!) senzaţie că te uiţi
şi mă uiţi şi pe mine
odată cu tine
undeva în diaspora
undeva atât
de aproape de
nicăieri de nicicât
acolo
în undeva...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi

că acolo din câte ştiu
e zgârie nopţi la chicago e
o formă de viaţă
cu pătură de lânică pe onoraţii
genunchi (?!) pe care nu
îi vom îndepărta
niciodată să nu spui nici
odată totuşi ne vom iubi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decapitare prin congelare

asta se cheamă
decapitare prin congelare! spuse
tânăra soţie destrăbălată
cu legumele plantate haotic sub braţul pe care
de obicei
îl ascundea la rece în corsetul bunicii
din secolul bine trecut, care nu
s-a dus decât pentru
ca timpul să vadă şi el cum ar fi
să fii depăşit uneori
de o pălăriuţă de
duzină – de serie ne
limitată în zboruri – acele
boruri uşoare... plutind
printre nori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt puţine ocazii într-o viaţă, poate doar una singură, restul sunt doar alte ocazii.

citat din Alice Munro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

1.

cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune şi lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coşmarul complicităţii atunci când răsare

La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia îngheţului,
chiar şi vara când stă târziu.
El nu mai ştie de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoarea

dumnezeu a învăţat odată cu noi
să numere până la unu
să greşească până la doi
să-l uite pe trei
să fie cu ochii în patru

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carminul

traian, eşti nebun
spune un capăt de scrum
în scrumiera monumentală de-acum
dată uitării ceramice -
o fosilă
totuşi sensibilă uneori la atingeri (?!)
cum şi milenarii poeţi
par a zvâcni fructivori
mai mult
decât fumul cireşelor: nori
de carmin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întoarce

ne vom întoarce în Osto
jicevo şi de-ar fi să se rupă
cerul în două cu ale
sale câmpii – noi ne vom
întoarce atât
cât iarba verde încă va creşte
-n sandalele noastre şi cât
uleiuri de in vor unge rotiţe de ceasuri
măsurând fericirea –
a fost bine
aici să punem urechi de arici
unor perii de rădacini
tot aici
am încălecat crocodili şi am supt
lapte de peşte şi bom
boane de niciodată noi nu
vom uita
să ne întoarcem aici: micul cleşte
din trusa de traforaj
prieteneşte
cu lacrimi în ochi şi tuşind rumeguş
ne trage spre şe
valetele noastre
pe care
pânze tensionate aşteaptă
să fie iubite,-n ulei
sicativ
cu uscare avidă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miguel

mirela, pot să-ţi spun miguel?
mi-am pus braţul pe un crenel
în dubrovnik
marea e sarea care ne îndulceşte
(?!) – cer
vantes e idolul nostru: o moară
de vânt cu arterele de
plasate. cândva
vom vorbi chiar mai mult...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frate

poate crezi că papa de la roma
e un tip oarecum normal
ei bine
nu, papa nu
e un tip trimenstrual
francisco
la vremea când, uite, avea doar 7 anişori
umbla
ca viitor papă sau nu
francisco
cu capul în nori
în plus
era îndrăgostit de o plută
papa francisco
dar nci
eu nu eram cardinal
şi nici
nu speram
frate!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

prea departe cu capul
îmi place nespus capul tău
seamănă
cu capul de pustă maghiară hilară
al meu (?!) seamănă cu tărie
cu rachiul
de fructe din grădina prea vie
de la cenadul mai mic
dacât sea
mănul său românesc de
peste mureşul prea aproape
de peştele mult vânat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec suav

Bruma
Se afişa cu Montezuma

Cuierul
Se afişa cu Julien Ospitalierul

Amarul
Se afişa cu samovarul

Dar tu, vai,
Cu cine prin Copou te-afişai, ai?!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem interminabil

începe aici se termină undeva
foarte departe..........................
de inima mea nu au parte.......
decât păsările de curte (?!) de
venite subtil omnivore cândva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Nu-mi mai bate inima,
alteori iese din piept.
de un an te tot aştept
să-mi potoleşti sângele.
fierbe-ntruna
şi mă arde.
caut luna,
noaptea nu dorm,
ziua-ţi scriu,
aş vrea odată să ştiu
ce gândeşti tu despre mine.
despre noi,
gândeşti ceva? NOI
vom fi vreodată NOI?
sau vom fi doar tu şi eu,
separaţi, acum, mereu.
vreau să simt căldura ta,
a mâinilor şi a gurii,
iar la marginea pădurii,
dezbrăcaţi de haine, gânduri,
tremurând flămânzi şi goi
doar o dată, să fim... NOI.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca

Că-i cu capul sau cu mâna,
Că-i cu mintea sau cu vâna,
Cu-o maşină sau manuală,
Că-i la negru sau legală,

Că e cu sau fără norme,
Munca-mbracă multe forme.
Ziua-n care n-am muncit
E-o zi-n care n-am trăit.

poezie de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (24 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin întuneric

noaptea e singurul anotimp
când e linişte-n cartier
stelele nu
sunt frunze nu cad
decât odată cu capul
poetului rătăcit
printre blocuri de texte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infectat cu iubire

un om, alţi oameni
şi umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanţele
ce ne separă
desăvârşind absenţa

o durere, alte dureri
şi piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se caţără
pentru a ajunge
la Dumnezeu

o moarte, alte morţi
şi toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie şi una
de măşti părăsite
de speranţe şi vise

o floare, alte flori
şi amintirile cu petale de foc
sperând să mai fie
măcar o dată privite
prin ferestrele
oarbe ale cărnii
pentru a resuscita
poezia din noi

o lume, alte lumi
şi stelele lor căzătoare
făcându-ne cu ochiul
înainte de dispariţia lor
în spitalul obscurităţii
universale

o pâine, alte pâini
şi trupurile aburinde
cu care întâmpinăm
îngerul foamei
fără de sfârşit

o tăcere, alte tăceri
şi umbra care continuă
să-mi fie alături
ca un câine care
nu-şi trădează stăpânul
îndemnându-mă
să scriu, să scriu...

un cuvânt, alte cuvinte
şi pixul meu care lasă
urme albastre pe hârtie
de parcă cerul ar păşi
pe zăpada uitării

o zi, alte zile
şi poemul acesta
limpede ca o lacrimă
prin care mă priveşte
moartea cu masca pe faţă
neîndrăznind să mă atingă

fiindcă
sunt infectat
cu iubire

poezie de Ionuţ Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişările

tu să nu
începi poate prima
femeie gătită eşti tu
(?!) - să nu
îmi spui acum că nu vom ajunge la u
n acelaşi spectacol pe care-l
îmbrăţişăm uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!