Viaţa merge

înapoi înainte de-a se întoarce
trage un rânjet spre crenelul cetăţii
ce
tăţenii din mica vienă, nişte monştri,
mă fac să alerg într-o zare
pe
care nu o cunosc (?!) de
cât după hăhăiala feroce feroce
ca
re se aude că de
mâine va fi viaţa noastră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exercitarea feroce a inesteticii modelatoare a societăţii naşte, degradant şi ireversibil, monştri.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele

sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la ţară accept printre boabe
de struguri să fiu muşcat în direct şi feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banatul - mica Vienă

Nimicul se adună în reexpediere,
Am să cunosc în suflet o nouă adiere.
A vântului şi bănăţencelor asprimi,
Un soclu al Vienei printre crini.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plus cu plus

pe repede pe
repede înainte
viaţa trece pe
repede înainte
şi (nu) înapoi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Viaţa întoarce foaia înainte,
Deşi n-am prins tot jocul de copil,
Pe tânărul ce-am fost, nu-l mai ţin minte
Nici n-am avut, cât aş fi vrut, iubiri.

Viaţa întoarce foaia înainte
Şi tare aş întoarce-o înapoi
Tânăr să fiu, să mă fixez în minte
Şi să sărut cu patos buze moi.

Viaţa întoarce foaia înainte,
Nu mai citesc, pe ochi e-un văl de ceaţă
Aş vrea să dorm şi să visez cuvinte
Şi foaia să se-ntoarcă-n altă viaţă!

poezie de David D.Adam (18 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa continuă

Pas după pas, zi după zi viaţa noastră construim...
Suntem veşnic flămânzi, hulpavi ne hrănim
cu momente de frenetică eternitate
când zilele în aşteptare se succed cu aprioritate,
precum mareea ce apa aduce tremurând
apoi o retrage râzând...
Sunt clipe ce nu cunosc deznădejde,
inegale şi lipsite de orice primejde.
Înainte de linia de sosire, în ultima zi,
adevărata victorie va înverzi
căci doar atunci se atinge miezul,
din greşeli şi învăţături desluşim crezul.
A ne întoarce în trecut nu are rost...
Nu e un simplu avanpost...
Viaţa continuă şi cu ea, existenţa noastră
ce deschide-n fiecare dimineaţă a luminii fereastră.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să ard întunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întoarce

ne vom întoarce în Osto
jicevo şi de-ar fi să se rupă
cerul în două cu ale
sale câmpii – noi ne vom
întoarce atât
cât iarba verde încă va creşte
-n sandalele noastre şi cât
uleiuri de in vor unge rotiţe de ceasuri
măsurând fericirea –
a fost bine
aici să punem urechi de arici
unor perii de rădacini
tot aici
am încălecat crocodili şi am supt
lapte de peşte şi bom
boane de niciodată noi nu
vom uita
să ne întoarcem aici: micul cleşte
din trusa de traforaj
prieteneşte
cu lacrimi în ochi şi tuşind rumeguş
ne trage spre şe
valetele noastre
pe care
pânze tensionate aşteaptă
să fie iubite,-n ulei
sicativ
cu uscare avidă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica bigudeală

frumoasa mea incoerentă
aici sunt rulate buclele tale –
eu
mă joc stângaci c-un deget nud în ele
mentul care te ofileşte (?!) –
ah
poeţii sunt nişte nebuni atât de frumoşi
încât m-am gândit să-i imit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Femeia, cu urcări de voce,
Sunt moralişti, pe cinstea mea,
Care o critică feroce
Dar... îşi dau viaţa pentru ea!

epigramă de Florea Florescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica moarte

ştiu ai rămas fără buze
poate ai vrut
să mai spui ceva... a căzut
pff internetul
aşteaptă pe mâine pe la amiază

o echipă mobilă (?!) – s-au rupt

fibrele optice pff care trec
exaltate din craniu
în craniu şi în
mănuncheate fac a
mor virtual uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siesta

unui animal insular
singular din madagascar
cu blana crem şi botul turcoaz
culegătorii
de culoare căţăraţi în copaci în ultimul timp
clar îi bruiază siesta şi clar
îi par nişte monştri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedala verde

violatorii - cei trei - pedalează pe mountain
bikes pe bulevardul cetăţii e dimineaţă
se-ndreaptă
spre dumbrăviţa spre baraj spre pădurea
verde azi nu vor agresa tinere înecate-n familie
se-ndreaptă
spre luminişuri şi pajişti (?!) ei ar culege
soc păpădii şi leurdă
cu dreptate
au uneori zile de relaxare în seria c
rimelor ce îi caută cu mascaţii,-n urzici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul meseriei

Mascaţii sunt masculi feroce,
Sparg uşi şi nasuri, fac filaj,
Nevasta-i ştie după voce
Sau după câte-un tatuaj!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce altceva suntem, decât nişte marionete trase de sfori? O, Soartă atotputernică, rogu-te, trage cu indulgenţă sforile! Fii îndurătoare când ne faci să dansăm pe mica şi mizerabila noastră scenă!

Wilkie Collins în Femeia în alb
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posesia

Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus şi nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

te-am posedat o viaţă şi îmi pare rău
că viaţa mi s-a scurs numai în tine
aşa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi îmi pare bine
că viaţa mi s-a scurs în veşnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi indiferenţa
cu care mi-ai aparţinut e uimitoare
- mereu subliniind incoerenţa
iubirii percepute ca cedare

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul în mâine

de mersul în mâine se apucă de cu... seară:
umbla pe străzi ca atârnat de o... bară
gimnastica braţelor era... clară (?!) era
o gimnastică marţială – fără fragmentări
publice de borduri într-o mână prea goală

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mici bijuterii

ah, ouăle pe care cucul
prins în zborul spre cuibul din trafic
le străbate cu vârful
ciocului ce trage spre dreapta
ar trebui să te mişte:
puii care ies din acele
ouă ca biluţele
de sudoare din tricouri (?!) poate sunt
şi ai tăi şi ai tăi şi ai tăi
poate numărul zgribuliţilor în asfaltul copleşitor
mereu este unul
şi-acelaşi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

mă mir de inima noastră
care încă mai poate
să ducă tristeţea în doi

pe noi culmi (?!) de acolo
se aruncă în stolul
ce trece munţii spre sud

cu gâturi sucite şi crud
privind către inima noastră
în pragul de sus al uitării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!