Naivitate

Languroasă şi felină,
Plină de lipici şi har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.

Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc la epitete
Cu nuanţe de sabat.

Arzi ispite... şi orgolii
Într-o candelă opacă
Şi-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.

Dai atingerii culoare
Şi luciri ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.

Apoi strigi, a fericire
Şi zâmbeşti, naivitate,
O mireasă şi un mire
Nu au vise, cenzurate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

Languroasă şi felină,
Plină de lipici şi har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.

Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc, la epitete
Cu nuanţe de sabat.

Arzi ispite... şi orgolii
Într-o candelă opacă
Şi-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.

Dai atingerii culoare
Şi luciri, ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.

Apoi strigi, a fericire
Şi zâmbeşti, naivitate,
O mireasă şi un mire
Nu au vise, cenzurate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a pururea fecioară

De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineţi tumultul,
Sfinţeşte cu privirile pământul
Şi pune-mi veşnicii... la pălărie.

A rugă-ngenunchează şi ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.

E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.

Înalţă-te ca spicul... către soare,
Ne înveleşte-n vise şi-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Şi-n lacrima petalelor de floare.

Apoi... te dă... cereştilor ispite,
Luminilor şi zborului... firesc,
Aripelor întinse ce-ndrăznesc
A dezlega soroace... şi ursite.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dai puteri

Îmi dai puteri privindu-mă, felină,
Când pică ploaia-n dimineţi de-argint
Şi-mbrăţişez a trupului lumină
Cu visele nespusului alint.

Zâmbeşti năucitor... eşti răpitoare,
Cerul întreg e-n tine... pustiit,
Eretică şi totuşi... visătoare,
Cu palmele nebune m-ai sfinţit.

Cuvintele pe buze... ard ispite,
Redecorând dimensiuni virgine,
Fiori de dor şi stări nedefinite
În răsărituri, încă, opaline.

Sărut obrazul zorilor de rouă
Şi pleoapele ce bat seducătoare
Când vine clipa lacrimilor, două
Şi fulgeră tăceri... întrebătoare.

Îmi dai puteri, luându-mă de mână,
Iar vântul bate... magic trubadur,
La poartă împlinirilor... stăpână
Şi mă îndeamnă, grabnic, să te fur.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elitiste deturnări

Întrebări fără de număr, epitete unicat,
Veşnicii ermetizate şi un păcătos stilat,
Fraze interogative, bancă fără amintiri,
Frunze gata ruginite, imposibile iubiri.

Degete scormonitoare, iluzorii căutări,
Enigmatice ispite, îndrăzneţe aşteptări,
Sărutări multiplicate, vise şi picanterii,
Ploi mereu întârziate, inutile şmecherii.

Pasiuni costisitoare, regretabile tăceri,
Aparenţe-nşelătoare... euforice plăceri,
Fulgere echidistante, inocenţă şi tutun,
Abstinenţă trecătoare, inefabilul nebun.

Sentimente tăinuite, elitiste deturnări,
Elemente ignorate, gălăgie, provocări,
Destinaţia finală, e o toamnă în amurg,
Ce a rătăcit poteca îndoielnicului burg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să aprindem veşnicia

Hai să turnăm în sânge focul
Seducător şi pus pe glume
Şi-apoi să vindem nenorocul
Pentru o dragoste anume.

Să-nchidem ploile-n adâncuri,
Platonice şi infidele,
Euforii sorbind din sfârcuri
Când pică luna în perdele.

Pe umăr, dulce-ţi simt piciorul
Instigator de epitete,
Ce a înfipt în mine amorul
Seraficelor piruete.

Pe buze, şoaptele-s pierdute
În interjecţii posesive,
Ce-ţi dezgoliră pricepute
Principiile emotive.

Hai să aprindem veşnicia
Metaforelor negândite,
Nici de Alin, nici de Maria,
În noaptea plină de ispite.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La mulţi ani, belşug, noroc,
Visele-mplinite toate,
Aruncaţi necazu-n foc,
De iubire s-aveţi parte.
Pace-n suflet şi lumină,
Bunătate, bani, răbdare,
Anul nou când o să vină,
Să vă fie... sărbătoare.

La mulţi ani, cu bucurie,
Soarele să vă-ncălzească,
Ploi la timp şi rodnicie,
Dragostea să vă unească.
În pahare... vin de viţă,
Masa plină cu de toate,
Versuri de la Costy Triţă,
Fericire... sănătate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elemente

Eşti foc
Şi-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenuşă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Şi vise de fum ridicate la cer
Şi lemne şi scrum.
Eşti apă
Şi inima mea ţi-e scoică loială,
Urma ta - sunetul mării,
Al furtunii şi al nopţilor senine,
Parfumul lacrimilor sărate,
Gustul rece şi proaspăt,
Atingerea ploii pe umerii goi,
Speranţa alergând în valuri să înţepe uscatul.
Eşti pământ,
M-ai clădit şi mă-ntregeşti,
Din tine m-am născut şi la tine mă întorc,
În tine înfloresc, pe tine mă usuc,
În mine rodeşti, înfloreşti şi dai viaţă.
Eşti aer,
Trăiesc doar atunci când te inspir,
Când te sorb fără să mă satur de tine,
Când mă umpli fără să mă simt plină,
Cănd mă goleşti şi mă omori încet,
Când nu te am mă sufoc,
Trăiesc artificial şi mă sting încet.
Eşti foc
Şi-mi arzi în inimă ca într-o sobă,
Lemnele-mi trosnesc,
Cenuşă sunt când pleci,
Foc viu când vii
Şi vise de fum ridicate la cer
Şi lemne şi scrum.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

Lasă degetele-n pace,
Ele ştiu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.

Şi când soarele se duce
Spre culcuşuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.

Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cupelor de crin

Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi
Ce se zbat înspre lumină
Ascunzându-se în ciuturi.

Şi-n mister... de crinolină
Căutând spre azimuturi
Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi.

Răspândind... ca o felină
Dragoste prin aşternuturi,
Colo-n margini de grădină
Dimineaţa, vrei să scuturi

Cupa crinului... prea plină.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă

Citeşte-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Şi-n unduirile-ţi avide.

Citeşte-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Şi trupurile... făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.

Citeşte-mă... şi în regrete
Fă-mi lângă inimă un loc,
Când umbre dănţuie-n perete
Şi când privirile iau foc.

Citeşte-mă şi mă învaţă,
Să pot oricând a recunoaşte,
Cuvântul... care îmi dă viaţă,
Oglinda-n care voi renaşte.

Citeşte-mă... fără sfială,
Prejudecăţi, de vrei, aruncă,
Nimeni nu-ţi cere socoteală
Şi nici măcar nu te încurcă.

Citeşte-mă... apoi mă vinde
La orice călător... ce ştie,
Sintagma care va pretinde
Că tu-mi eşti dragă... poezie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mă

Citeşte-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Şi-n unduirile-ţi avide.

Citeşte-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Şi trupurile făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.

Citeşte-mă şi în regrete,
Fă-mi lângă inimă... un loc,
Când umbre dănţuie-n perete
Şi când privirile iau foc.

Citeşte-mă şi mă învaţă,
Să pot oricând a recunoaşte
Cuvântul care îmi dă viaţă,
Oglinda-n care voi renaşte.

Citeşte-mă... fără sfială,
Prejudecăţi, de vrei, aruncă,
Nimeni nu-ţi cere socoteală
Şi nici măcar... nu te încurcă.

Citeşte-mă... apoi mă vinde
La orice călător... ce ştie,
Sintagma care va pretinde,
Că tu-mi eşti dragă... poezie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de-ajuns

Într-o mare de iertare,
Risipită-n aşternut,
E un strop mărunt de soare
Şi un simplu... biet sărut.

Când în ochi... clipa-i închisă
Şi-aruncată-nspre păcat,
Poate-i inima deschisă?
Lacrima... s-o fi uscat?

Dacă-n năluciri de vise,
Se adună, iarăşi, doi,
Depărtările prezise,
Se revoltă-n... sânii goi.

Fără tot ce-a fost să fie,
Printre gânduri ratacit,
E de-ajuns... o nebunie
Şi-un genunchi, mereu, smerit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş renaşte-n tine

A renaşte -n tine... pare-o poezie
Căutând motive, vise, să renegi,
Risipind prin suflet o butaforie
Hâdă ca tăcerea neştiutei legi.

Îndoieli mărunte, caută-n tipare
Pulberi aurite... şi năluci de fum,
Înflorind ispite ca o provocare,
Plină de păcate, plină de parfum.

Aş trăi cu tine... file de poveste,
Spinii geloziei i-am tăiat demult,
Ghilotina vieţii, este sau nu este,
Patimile, încă, vreau să le ascult.

Inocentă -i clipa... de împreunare,
Zodie ascunsă... arsă ca un dor,
Care curge -n tine ca o lumânare,
Sfâşiind adâncul, ultimului zbor.

Aş renaşte -n tine... ca o poezie
Fără de cuvinte, într-un aşternut
Ce împinge clipa... către veşnicie,
Doar cu o privire... doar cu un sărut.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Mă voi odihni
Pe pleoapele tale
La colţul gurii
Sau în gropiţele
Ce le faci
În obraz
Când zâmbeşti
Voi rătăci
Prin liniştea noastră
Prin zgomotul tăcerilor
Arar risipite
Şi-n care ne pierdem
Cuprinşi de ameţeală
Voi sorbi muzica
De pe buzele tale
Şi mă voi ascunde
În sufletul
Ce umflă pieptul
În tine
Apoi
Îţi voi spune
Încet
Te iubesc

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de dragobete

Aş vrea eteric să dansăm prin vise,
Când paşii-nfruntă spaţii indecise,
Să te cuprind flămând... cu pasiune,
Să uit... şi să m-ascund de ratiune,

Să te-nvârtesc rotund şi-n piruete,
Fermecător precum un dragobete
Ce ştie ce? şi cum? să dezgolească
Când trupurile vor să se iubească.

Şi când priviri incinse te-nfăşoară,
Mi te-nvelesc în flori de primăvară,
Focu-i pe deal şi-s umbre pe perete,
Hai să furăm... sărutul unei fete.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zâmbeşti

Când zâmbeşti, mă pierd adâncuri
Şi plutiri mă-nvârtoşează
Cu fiori, sclipiri şi sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.

Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice şi-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.

Când zâmbeşti, a câta oară
Aşteptând iertări sfinţite,
Aşternuturile... zboară,
Albe... şi neprihănite.

Şi mă ceartă şi mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Şi târziul... ce apune.

Când zâmbeşti... mă faci a crede
Taina frunzei... păcălită
De speranţa veşnic verde
A căderii... în ispită.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist noroc

M-ai vândut înspre amiază
Ochilor... ce lacrimează,
Braţelor înlănţuite
Pe chemări... şi pe ispite.

M-ai amanetat în grabă
Pe o clipă... veşnic oarbă,
Împletindu-ţi în păr macii
Înroşiţi de dor... săracii.

M-ai împrumutat... o noapte,
Pe mătăsuri şi pe şoapte
Ce mă ard... şi mă pătrund
Visele când ţi-le-ascund.

M-ai pierdut apoi.... ştii bine
Înţepată-n mărăcine
Lâng-o margine... de seară,
Trist noroc... dulce povară.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilă şi provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Şi umbra macilor în floare.

Pun clipele... în secundare
Şi vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrăţişare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc şi jar,
Amestec cerul cu pământul
Şi te cuprind în braţe, iar.

Mă-ncolăceşti, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... şi provocatoare,
Mă tragi în aşternuturi verzi.

Printre măsuri şi epitete
Ce prind contur... abia şoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineţi spre asfinţit.

Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranţe, pasiuni,
Cuvintele ce ştiu a spune
Şi adevăruri... şi minciuni.

Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găseşti
Şi-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!