Cu drag, maestrului Valentin David

Amice dragă, mă jigneşti pe faţă,
Eşti plin de draci, din ochi îţI sar scântei,
Din vorba ta se scutură mătreaţă,
Căci o dăduşi, de-a dreptul, pe ulei.
Adevărat, privit din depărtare,
A fi profesor nu e prea de fală,
Dar cântărindu-ţI dura cuvântare,
Se vede treaba, n-ai prea fost la şcoală!
Şi nu mă face, drag amic, acuma,
Ca dascăl ofuscat şi plin de pizmă,
Să cred, cu dinadinsul, iartă-mi gluma,
Că m-am luptat degeaba cu o cizmă!
Eu te respect, ca pe o Lună Nouă,,
Ai şi talent, aş spune, cu căruţa,
Dar fii mai blând, măcar o lună-două,
Să treacă bine nunta lu' Olguţa!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David

Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!

Îţi aminteşti doar lucruri de duzină,
Şi poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oţelul, ci colegii!

Cât despre mine, dacă vrei să ştii,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Şi nu mă văd din munţii de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...

Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni şi de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul pe i

Eu nu încerc deloc să te cobor,
E multă muncă şi e de prisos:
Mi-ar trebui şi un excavator,
Dar cred că eşti deja destul de jos!

Habar nu ai, oţelul se căleşte
Nu pui de frică geană peste geană;
Tu stii probabil cum bolboroseşte
Doar zaibărul în beci, în damigeană!

De tine sunt acuma lămurit,
Un dascăl ofuscat şi plin de pizmă,
Ce are un umor cam ruginit,
Cam cât încape noaptea într-o cizmă...

Că ai avea o brumă de talent
Mă faci să râd, speranţe iluzorii,
Te lauzi singur, mult şi indecent,
Că ţi-au murit demult lăudătorii!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal prieteni!

Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...

Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...

Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, şi din senin, bătaie...

Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Şi indecent şi rău ca politrucii...
Dar, mulţumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescit Eundo

Ce-i drept, e drept, poete! şi-ţi spun: eşti de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Şi toţi avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că eşti prea slab, şi stilul ţi-e prea neconsecuent.

Eşti prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; fireşte, greşeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Şi-apoi, o ştii tu însuţi, n-ai nici un sentiment.

Că eşti naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Şi nu-ţi imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că eşti prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari şi fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna şi furi aşa de prost!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii dibace!

Dacă ar fi să-ţi dau un sfat
De nu eşti prea îngâmfat
Eu ţi-aş spune: Fii dibace!
Şi-n lene nu te complace!

Dacă eşti elev la şcoală
Nu cădea în brambureală
Temele de le vei face
Ai să ajungi să fii dibace!

Dacă mergi la facultate
Alege cu grijă frate
Un domeniu care-ţi place,
Dacă vrei să fii dibace!

De-ai învăţat atâta carte
De o slujbă ai să ai parte
Pe patron vei satisface
Zilnic de vei fi dibace!

De eşti sportiv bine antrenat
În concurs fii concentrat
De-ai o şansă, fii dibace,
Ce-ai învăţat, tu bine face!

De vrei să fii antreprenor
Şi-n afaceri să ai spor
Fii creativ dar şi tenace
Cu clienţii, fii dibace!

Criza de îţi dă târcoale
Ţine minte atunci matale
Nu te plânge, fii pe pace
Cauţi soluţii, fii dibace!

Politician de eşti
Taxele să nu le creşti
Multe lucruri tu poţi face
De eşti cinstit şi eşti dibace!

Să respecţi umil poporul
Promovează adevărul
Demagogia las-o în pace
Cu alte partide fii dibace!

După cum se vede treaba
Ne stresăm ades degeaba
Ne grăbim, stăm ca pe ace
Mai bine am fi dibace!

poezie de Ionel Popa (7 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene improvizate

Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.

Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.

Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.

La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.

Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă...
Dar n-ai talent.

Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.

Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!

Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.

Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...

(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii

De nu poţi să fii un cer –
Fii un fulg, dar fii cuminte.
De nu poţi fi un mister –
Fii ce-ai fost mai înainte.

De nu poţi sa fii un an –
Fii o zi, o zi de vrajă.
De nu poţi să fii un lan –
Fii un bob, dar plin sub coajă.

De nu poţi să fii un lac –
Fii un strop, dar plin de soare.
De nu eşti flori de liliac –
Iarbă fii, dar fii în floare.

Fii ce eşti, fii om sub soare,
Ce-ai fost binecuvântat,
Căci luând altă cărare
Ai în spate un păcat!

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosesc mereu termenul "dascăl", şi nu "profesor", pentru că mi se pare că "dascăl" este mai potrivit, în limba română. Descrie mai bine ce trebuie să facă cineva care a îmbrăţişat această profesie, şi anume să transmit valori şi cunoştinţe către generaţia tânără. Termenul de "profesor" este cam devalorizat. Prea mulţi profesori şi prea puţini dascăli! Prea multe persoane au reuşit să obţină prea multe titluri, cu prea puţină muncă.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Îţi ziceam că e minciună
Când spuneai că eu ţi-s dragă,
Că eşti un împuşcă-n lună,
Drac ce apa o încheagă,

Şi că n-aş putea vreodată
Nici a te iubi, nici crede,
C-a mea inimă jurată
Nici n-aude, nici nu vede.

Şiretenii de muere
Ca să-ncerc a ta iubire...
Dar tu trist şi în tăcere
Ai plecat plin de mâhnire.

Haide, vino, fii cu minte,
Dac-ai fost împuşcă-n lună,
Eu am fost, adu-ţi aminte,
Şi zglobie şi nebună!

poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toată lumea are gusturi bune

Te plac, femeie, îndrăznesc să-ţi spun
În scris, ce-i drept, nu şi direct în faţă,
Căci dac-ar fi atât curaj s-adun,
Aş mai avea nevoie de o viaţă.

Ţi-am împărţit atât cât am putut
Scântei din focul ce ardea în mine,
Cum e să te prefaci că n-ai văzut
Când eşti prea tânără să nu vezi bine?

Te concentrai din greu să mă ignori,
Eu îţi vorbeam, tu îţi glisai smartfonul,
Ţi-am scris mesaje de atâtea ori,
Să nu le numeri, nu trec milionul!

Dar toate, când la tine au ajuns,
Au întâlnit o mare de tăcere.
Şi nerăspunsul e tot un răspuns,
Iar sufletul a obosit să spere.

Aşa e viaţa, nu ai ce să-i faci,
Că nu-ţi sunt drag e evident, pot spune
Şi nu mă supăr dacă nu mă placi,
Nu toată lumea are gusturi bune.

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

Am fost deştept din cale-afară,
Pe mulţi din semeni i-am uimit,
Dar, după câte văd prin ţară,
Mă simt, de-a dreptul... TÂM şi PIT.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-aţi vrut degeaba liberi...

N-am fost cu voi să ştim ce-aţi pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-aţi îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.

N-am învăţat nimic din nicio palmă —
Şi am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim şi pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.

Am merita din plin dispreţul vostru,
Căci, la blesteme, nu aţi fost în stare
Să le deschideţi drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...

S-a dus şi demnitate şi mândrie,
Degeaba v-aţi jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemniţarea,
Ne-aţi vrut degeaba liberi pentru viitor.

Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credinţa noastră.

Suntem pierduţi şi toţi ne vor declinul,
Toţi trag de noi, toţi ne vor orbi şi goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-aţi jertfit crezând în noi.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era lume-n chipul celei scumpe

Era lume-n chipul celei scumpe –
dar deodată ea se revărsă:
lumea-afară-i, lumea necuprinsă-i.

Ori de ce nu am băut din chipul
drag şi plin ce-l ridicam spre mine,
lume-nmiresmată lângă gura-mi?

Am băut, ah. Fără saţ băut-am.
Dar şi eu, prea plin de multă lume,
bând din ea, m-am revărsat afară.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

. Lui Janet Nică la ‘'Justificare,la vârsta a treia''

Bine-i că n-ai spondiloză,
că-ntorci capul după rochii,
însă treaba nu-i prea roză
că mai ai din ‘'rest''... doar ochii!

epigramă de Emil Şuşnea
Adăugat de EMIL ŞUŞNEA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unui dascăl

La şcoală, lecţii şi afişe
De-a lung, de-a lat, de-a curmeziş;
Acasă, fişe, fişe, fişe,
Citesc, mă fiş, citesc, mă fiş!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.

Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (31 octombrie 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soba şi teracota

O sobă şi o teracotă, cam roşii, pline de reproş,
Aprinse, pline-n cap cu fumuri, că foloseau acelaşi coş,
Se tot certau de ceva vreme şi nu-şi găseau în casă locul,
Ba una acuza pe alta că s-ar juca cam des cu focul.
- Ascultă, zise teracota, eşti plină până-n vârf de pizmă,
Nici nu mă mir că gospodarul îţi spune des că eşti o cizmă.
Înghiţi la lemne cu duiumul, n-ai randament, porţi oale-n spate,
Când eu eman discret căldură şi am purtări aristocrate.
O buturugă dacă-n mine stăpânul seara a-ndesat,
Îl încălzesc ca o iubită, imediat e dezbrăcat,
Ba reproşează şi nevestei că a luat-o fără dotă,
Că-i rece şi ar vrea să fie fierbinte ca o teracotă!
- Nu mai huli, ai gură mare, arzând vreo patru luni pe an,
Tu crezi că ruptă eşti din soare sau cel puţin dintr-un vulcan;
Sunt caldă toată ziulica şi fac mâncare şi cafele,
Nu îmi răcesc ca tine gura, spunând poveşti de trei surcele.
E-adevărat, sunt cocoşată dar nu înseamna ca-s bolnavă,
C-am înăuntru cozonacii şi-n plus, fripturile la tavă.
În jurul meu se strâng bărbaţii şi mă alintă-n ritm alert,
Ba chiar mai pun şi-un lemn în sobă când îi cinstesc cu vinul fiert.
Ţi-aş spune multe vorbe grele, că meriţi, nu prea ai sfială,
Dar cred că o să-nveţi mai multe, deşi e clar că n-ai MORALĂ:

Degeaba eşti aristocrată, că nu ai trecere prea mare:
Bărbaţii bagă lemne-n sobă... dar numai de le dai mâncare!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!