Halal prieteni!

Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...

Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...

Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, şi din senin, bătaie...

Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Şi indecent şi rău ca politrucii...
Dar, mulţumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul pe i

Eu nu încerc deloc să te cobor,
E multă muncă şi e de prisos:
Mi-ar trebui şi un excavator,
Dar cred că eşti deja destul de jos!

Habar nu ai, oţelul se căleşte
Nu pui de frică geană peste geană;
Tu stii probabil cum bolboroseşte
Doar zaibărul în beci, în damigeană!

De tine sunt acuma lămurit,
Un dascăl ofuscat şi plin de pizmă,
Ce are un umor cam ruginit,
Cam cât încape noaptea într-o cizmă...

Că ai avea o brumă de talent
Mă faci să râd, speranţe iluzorii,
Te lauzi singur, mult şi indecent,
Că ţi-au murit demult lăudătorii!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflai de la zăpezi

Aflai de la zăpezi că nemurirea
Vine de undeva, din albul lor,
Şi-mi ridicai atunci o casă-n munte
Să-mi ningă, mai tot timpul, în pridvor

Privind prin geam cum cresc în jur
nămeţii
Mă şi vedeam ajuns nemuritor,
Dar mă-nşelai: din ce-i mai 'nalt
omătul
Şi lupul flămânzeşte mai uşor.

poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui I. D. Sârbu, apropo de titlul cărţii de poveşti "De ce plânge mama?"

Mi-a trecut acuma teama
Şi sunt mulţumit că-n fine,
Aflai "De ce plânge mama":
Fi'ndcă... te-a făcut pe tine.

epigramă de Ştefan Bossun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag, maestrului Valentin David

Amice dragă, mă jigneşti pe faţă,
Eşti plin de draci, din ochi îţI sar scântei,
Din vorba ta se scutură mătreaţă,
Căci o dăduşi, de-a dreptul, pe ulei.
Adevărat, privit din depărtare,
A fi profesor nu e prea de fală,
Dar cântărindu-ţI dura cuvântare,
Se vede treaba, n-ai prea fost la şcoală!
Şi nu mă face, drag amic, acuma,
Ca dascăl ofuscat şi plin de pizmă,
Să cred, cu dinadinsul, iartă-mi gluma,
Că m-am luptat degeaba cu o cizmă!
Eu te respect, ca pe o Lună Nouă,,
Ai şi talent, aş spune, cu căruţa,
Dar fii mai blând, măcar o lună-două,
Să treacă bine nunta lu' Olguţa!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precizare, maestrului Valentin David

Amice, cred că vrei să mă cobori,
Dar vorba-ntortocheată nu te-ajută,
Oricât am fi de îngăduitori,
Se vede c-ai făcut o muncă brută!

Îţi aminteşti doar lucruri de duzină,
Şi poate că te cred naivii, blegii,
Dar sunt dovezi că unii, în uzină,
Nu prea turnau oţelul, ci colegii!

Cât despre mine, dacă vrei să ştii,
Ca dascăl, n-am dosar, ci am dosare
Şi nu mă văd din munţii de hârtii,
Mereu în slujba clasei muncitoare...

Mi-am educat elevii cu talent,
Din drag de oameni şi de Dumnezeu,
Dar, după tonul aspru, violent,
E clar că nu ai fost elevul meu!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa jocurilor

Esenţă-a unor fine jocuri,
Când sunt la modă politrucii,
Normal, politica pe tocuri
Le dă săracilor.... papucii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum se vede...

Dacă bine eu socot,
Azi, la noi, ca amănunt,
Goluri sunt cam peste tot,
Doar în fotbal nu prea sunt!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terapie democratică provincială

Aş vrea şi eu să protestez,
Protestele sunt, azi, fireşti,
Dar cum la stat, mereu, lucrez,
N-am timp s-ajung la Bucureşti.

Norocul meu că, în livadă,
Mai am un nuc ce, chiar bătrân,
Prin rădăcini uscate-zadă,
Mi-aduce-aminte că-s român.

Să rezonez şi eu cu ţara,
Spre trunchiul lui, nebun m-arunc,
Strig "JOS GUVERNUL!" până seara,
Iar noaptea, dorm precum... un prunc!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Eu îmi doresc, mai mult ca niciodată,
Să aflu dacă are creier "X".
Mai mult, aş vrea să ştiu cât cântăreşte.
Privind acest aspect, să ştiţi, insist.

Şi iată că aflai o noutate
Iar azi, mi-e visul drum spre împlinire,
Căci "creierul este o cotă parte,
Din greutatea pielii", aflu-o ştire.

Deci ce-mi rămâne, dragii mei, decât,
Să îmi jupoi amicii motivat,
Pentr-a cunoaşte cât anume, ei,
Au creier, neuroni, apă,...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt peste tot şi niciunde

Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?

Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.

De sunt aici ori fieunde
Şi-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să ştiu că nu m-am înşelat,

Că-s peste tot şi niciunde.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica Maestrului Nică Janet

Citeşte mult, că sunt puţini la noi,
Dar sunt mâhnit că ai acest necaz:
Te latră un căţel de usturoi,
Legat de un ţăruş solid, de praz.

Erau pe-atuncea turnători sadea,
Nu prea citeau, scriau doar anonime,
Că-n vremea-aceea spirtul s-mpărţea
Ca antidot, spre facere de bine...

Erau şi dascăli coadă de topor,
Ce cu elan elevii şi-au trădat,
Să urce la nivel superior
Sau pentru slujbe la inspectorat.

C-o ura izvorîtă din rărunchi,
M-am răzbunat cu mare satisfacţie
Punând mereu partidul în genunchi...
Prin secretara de organizaţie!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică maestrului Valentin David

Ai fost un arivist, o recunoşti,
Mai bine zis, un Dinu Păturică,
Ţi-au cam priit ciocoii noi şi proşti
Ce-adânc iubeau partidul, dar de frică!

Te-ai folosit, la fel, de turnători
Ce îi turnau, pe fraieri, la partid,
Dar ţie îţi turnau, adeseori,
În cupe, spirt, căci beai, pe-atunci, solid!

S-ajungi la comunista desfătare,
Bazată pe dulcegării nedrepte,
Te-ai folosit, la fel, de secretare,
Şi te-ai suit pe ele, ca pe trepte!

Eu n-am ştiut, ca dascăl, rău să fac,
Dar îl slăvesc pe Sfântul Nicolae
Că am ieşit la pensie, sărac,
Şi n-am luat, de la elevi, bătaie!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura modalitate de a te evapora era să te lipeşti de gardul de sârmă ghimpată prin care trecea un curent de înaltă tensiune. Într-o secundă, te aflai în braţele morţii. Am văzut şi asemenea scene cutremurătoare.

Harry Ross în Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine e să ai amici!

Cum nu mai sunt, de-un timp, atent,
Furat de mierea poeziei,
M-au pus amicii la curent
Că, azi, e ziua... bateriei!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun merit

Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.

Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerţia-n sens.

Am doar o piesă de jucat
Şi sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învăţat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...

... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învăţat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.

Mă uit la umbrele-mi lăsate
Pe vechile-mi hârtii;
O zestre d-elemente declasate
C-un singur merit, foste vii.

Sunt un umbrar de goliciune;
Perpetuez fantome
Din propria-mi deşertăciune
Ca mine, alte simple dogme.

Să-mi spună cineva abil
Ce pot face? E târziu?
Cum pot redeveni copil
D-un pierzător de timp... un ageamiu?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas d-existenţă

Acum n-am nicio viziune
şi nu ştiu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nţelepciune!

Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credinţă,
mi-au pus în faţă neputinţă...
Ideile-mi sunt dispersate!

Sunt bunul în esenţă,
am noţiunea de vinovăţie;
dau tot din suflet, dar cu bărbăţie...
Nu fac nimic din complezenţă!

Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veşnic în eclipsă?...
Şi nu pot face parte din perfect!

Aştept inevitabilul,
să se producă, după al său patern;
să am decis ursită-n rai sau spre infern...
Sunt un umil de stoic, imuabilul...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!