Pleacă iarna...
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ținutul meu natal
Dând semnalul deșteptării în alai de clopoței.
Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colți firavi de iarbă verde dau culoare pajiștei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei.
Râul dezmorțit se mișcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuți roșii, gălbenei,
Liniște aduc privirii țesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzește anii mei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din frunzișul subțirel
A cam tremurat nițel
Fără niciun cojocel,
Cu căpșorul mititel
S-a ivit un ghiocel.
Curajos, viteaz de fel
A sunat din clopoțel
Și-a notat în carnețel
Tot ce-a vrut să facă el.
A trimis urgent apel
Gerului aspru, rebel,
L-a retras încetinel,
A-nchis iarna în tunel.
Adie un vânticel,
Din frunzișul subțirel
Răsare un bobocel:
Toporașul albăstrel!
Viorea plină de zel
Se tot joacă c-un rimel,
Din culorile pastel
Și-a ales un... viorel.
Într-un pom pe rămurel
A plesnit un mugurel,
O s-aștepte puțintel
Pân-ajunge măricel.
Sus, în vârf de copăcel
Guguștiucul singurel
Gângură în cântecel
Jalea lui de porumbel.
Pe imaș zburdă un miel
Alb și gingaș, frumușel,
Semn c-aduce norocel
Și bănuți la portofel.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ritmul toamnei
În ritmul toamnei, trec toți anii mei,
În ritm de vals, cad frunze pe-alei,
În trei culori, în zeci de nuanțe,
Împlinesc vise ce nasc speranțe...
Copacul plânge, când frunza ce pleacă
Îi fură IUBIREA de-o vară întreagă.
Cu apă de ploaie își spală tristeți,
Zâmbind primăverii, în noi dimineți.
Aflând reînvierea, 'și păstrează IUBIREA,
Nimic neștergându-i din sevă-amintirea...
LUMINA 'i-alină cântecul stins
De iarna tristeții-n tăcerea ce-a nins...
În ritmul toamnei, trec toți anii mei
Ce-mi numără pașii, mereu, tot mai grei...
Se-așază cu mine, la ceas de amurg,
Pe banca IUBIRII... senini, lacrimi curg...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna-și pleacă săbiile
Ascut limba vrăbiile,
Ca dușmanul săbiile,
Iarna furioasă pleacă
Sabie învinsă-n teacă.
Ghioceii străpung solul
Gata fi'nd să-și joace rolul,
Vestind primăvara-n ring
Din albi clopoței... bang-bing!
Iute, dar în mod cochet
Se-ncropesc în dalb buchet
Ce pare-a fi rupt din soare...
Prins în piepturi de fecioare!
Ascut limba vrăbiile,
Iarna-și pleacă săbiile,
Primăvara e pe-aproape
Între cer, pământ și ape.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
De pe câmp și de pe deal
Îmbrăcată-n albu-i voal,
Cu pantofii de cleștar,
A venit din depărtare
Iarna cea atrăgătoare.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poarta toamnei
În poarta toamnei tainic bate vântul,
Strângând în brațe frunze din hogașe,
Iar ramurile pomilor, golașe,
În peticit strai i-au vestit debutul.
Ea-și numără nerăbdătoare rodul
Si turnând vinul dulce în potire,
Închină pentru-a frunzelor nuntire,
Ce-n ceas târziu și-au acceptat exodul.
Ecoul rătăcind prin văi mai strigă,
Dar glasul lui se pierde în pustie,
Descătușând și ultima verigă
Ce păstra vara-n vârf de ierarhie,
Până pumnalul toamnei să se-nfigă
În pieptu-i crud, fără anestezie.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoare
Culoare e în jurul meu,
Culoare si în suflete
Unde privesc văd tot mereu
Doar culori colorate.
În creion schitat sunt eu,
Mâine fac retușuri,
Stau ca o apă în vârf de deal,
Vin pe-alunecușuri.
Persoanele din jurul meu
Frumos stau colorate,
Numai eu parcă aș fi
Făcut pe jumătate.
Ca notele din portativ
Stau ele adunate
Conturate în nuanțe vii
De mine parcă uitate.
La izvorul cel din deal
Șoptesc una cu alta
Eu le privesc mai din aval
Inima îmi exaltă.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocei de primăvară
Vise vechi, cu fin parfum,
Peste gânduri îmi coboară,
Într-un început de drum-
Ghiocei de primăvară!
Peste câmpuri cu zăpezi
Un parfum mă înfioară,
Ca și muzici de aezi-
Ghiocei de primăvară!
Urcă gândul înapoi
Pe a vieții mele scară
Și mă văd copil vioi
Ghiocel de primăvară!
Îi culegeam de pe deal
Și-aveam inima ușoară,
Viața fără nici un val-
Ghiocel de primăvară!
Chiar de anii au trecut
Și s-au dus pe-a vieții scară,
Încă mai culeg în gând-
Ghiocei de primăvară!
Ieri, plimbându-mă-n grădină,
Am zărit doi ghiocei,
Două raze de lumină-
Parcă sunt copiii mei!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii de anotimp
Bate vântul primăverii într-o iarnă ce n-a fost,
Vremea-n grabă, buimăcită, trece fără niciun rost,
Nostalgii de anotimp din străfunduri răscolite
Mă învăluie-n tristeți și în gânduri răvășite.
N-a mai vrut fulgul de nea fruntea să mi-o încălzească,
N-a venit zăpada grea, dorința să-mi împlinească,
Negura s-ascunde mut în speranțe amorțite,
Iarna zace în bârlog, zilele-i sunt pe sfârșite.
Primăvara îmi zâmbește, scutură din clopoței,
A pus nădejdile toate în albul din ghiocei
Și în plecăciuni curate, cu sufletu-mi de copil,
Mă rog să nu ne îngroape zăpezile din april.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fuioare de dor
am răbdare ca iarna aceasta să treacă
să vină primăvara cu minuni în brațe
se dezmorțesc grădini când gerul pleacă
seva pământului pătrunde sub scoarțe.
cînd înfloresc magnoliile îngerii zâmbesc
și mugurii răsar plini de uimire
și parcă toate visele se împlinesc
pe valul speranței în marea de iubire.
când liliacul se îmbracă-n flori
și lalelele vorbesc despre minuni
e real spectacol dansul dintre sori
peste arborii gătiți cu cununi.
aștept primăvara pe fuioare de dor
să valsez cu zefirul pe al ierbii covor.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.
Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.
Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.
Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.
Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.
Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrențuită.
Coboară-n liniște spre noi
Și soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci și ploi,
Domnul să ne aibe-n pază.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantema
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă și ocrotitoare.
Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândește-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare.
Dinspre deal vine tristețea împroșcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă și nu renunță, e o bravă luptătoare,
Sfârșește ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de iarnă
De prin crâng și de pe deal,
Cu vuiet și cu scandal,
Venind iar din depărtare,
Rupe tot ce-i stă în cale.
Peste voi și peste sate,
Crivățul de miază noapte,
Se apleacă o mireasmă.
A iernii catapeteasmă.
Cu ilic și cu cojoc,
Cu mantie de mătasă,
Se așterne peste toate
Iarna și la noi acasă.
În văzduh vuiesc copacii,
Pe câmpii Frunze se-ngână,
Parcă umblă-n lume dracii
Mână-n mână.
Văd, mai sus, pe-un vârf de viță
Zgribulită și smerită,
Puiul de la vrăbiuță
Care caută grăunță.
Mama-i este obosită.
Doarme-n leagănul de nea,
Dincolo de casa sa.
Totu-I alb, un basm cu zâne,
Vântul a-nceput să scurme
În cotloanele-nvechite
De la casele smerite.
Natura e amorțită,
Chiar și moșul din ogradă
Are nasul ca ardeiul
Alba parcă-I lumea toată.
Este ger. Pe văi și dealuri
Gheața licăre și geme.
Pleacă maică la pădure
Să aduc-un braț de lemne.
Numa-n deal, la derdeluș,
Cu fulare și mănuși,
Trec copii la săniuș.
Toți aleargă prin zăpadă,
Se împing ori stau să cadă,
Luciul lacului sticlește,
Timpul trece fără veste.
Satu-i zahăr, ori e sare...
Mare veselie, mare!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon de toamnă
Vântu-își fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se oprește pentr-o clipă
Și privește lung în zare.
Lanu-încins, galben la față,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfață
Pe-o floare de colilie.
Păpădia-își pierde puful
Scuturându-și pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârșit călătoria.
Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Și prin vene curge sânge
În strugurii copți din vie.
Rândunele dau ocoluri
Scrutând zarea cea senină,
Pleacă linistite-n stoluri
Spre ținuturi de lumină.
Graurii-nnegresc văzduhul,
Țipă-nnebuniți de foame,
Clocotește-n jur pământul
Prăduind negrele poame.
O răcoare vine-n noapte
Pornită de sus, din munte,
Greieri zdrăngănesc în șoapte
Frigul nopții să-l înfrunte.
De cămașă se dezbracă,
Închide ușor din pleoape,
Vara mulțumește, pleacă,
Semnul toamnei e aproape
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broască ori șarpe?
Broască ori șarpe?
Șarpele înghite broasca.
Labe și pene sar pe
rânișul apelor. Un vas ca
o nălucă vâslește la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munți, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Șarpe ori șarpe?
Broasca iese din șarpe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe un vârf de deal
doi oameni se-ntâlnesc
și-și întind mâna
haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În miezul iernii
Răsar ghiocei firavi
Sfidând nămeții
haiku de Mihail Mataringa (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară,
Simțim pe afară,
Acum neaua se topește,
Că soarele o-ncălzește.
Covor de brândușe,
Mândre, jucăușe,
Și albi ghiocei
Răsar pe alei.
Frumoși toporași,
Mici și drăgălași,
Tremură-n grădină
Mângâiați de albină.
Roșii, galbene lalele
Ȋnfloresc și ele
Ȋn adierea vântului
Duc mireasma dorului.
Gingașe zambile
Ca niște copile
Cu parfumul lor
Cel îmbătător
Zâmbesc la soare
Parcă-i sărbătoare!
Pomii înfloriți
Mai împodobiți
Cu miresme alese
Așteaptă mirese.
Harnice albine
Duc, iar, în stupine
Dulcele nectar
Din al lor hotar.
Totu-i veselie!
Pe deal și câmpie,
Drăguți mielușei
Zburdă acum și ei.
Păsările toate
Ciripesc în cor.
Că e primăvară
Feeric decor!
poezie de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosește primăvara
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ștergând din urmele lăsate.
Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.
Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!