Ieşi din toamnă şi respiră!

Pasul tău călcând alene iarba crudă şi virgină,
Mâinile mimând viclene, gura mormăind a vină,
Trupul înclinat de doruri, inima oftând bolnavă,
Aripi frânte fără zboruri... şi dorinţa iarăşi sclavă...

Dar trezeşte-te iubite! Roua toamnei fie-ţi muză!
Uită palmele zdrobite şi nu căuta o scuză
Pentru lacrimile care nu mai vor poem să scrie
Căutând o împăcare, doborât eşti de mândrie.

Ia o pagină albastră, un condei fără cerneală,
Udă floarea moartă-n glastră şi porneşte cu-ndrăzneală
Pe aleea pietruită cu speranţă şi iubire
Lasă-ţi casa locuită de emoţii şi trăire.

Nu lăsa tristeţi să vină, ieşi în toamnă şi respiră!
Inima să-ţi fie plină de iubiri ce nu expiră,
Dă-mi sărutul nopţii calde, toamna vine pentru mine
Încărcată de smaralde... şi poeme pentru tine.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu Toamna

Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.

Nu-ţi fie ruşine aşează-te la masă,
Lasă-ţi frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puţin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.

Tare dor mi-a fost de tine,
Eşti tot tu, adică plină de mine,
Ce îţi mai fac frunzele, ploaia şi văntul?
Vorbeşte încet, să nu ne audă trecutul.

Lasă-ţi frigul rogute-n cuier,
Porneşte vântul să ne cânte din fluier,
Îţi fac şi o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!

Vorbeşte-mi, ce ai mai făcut?
Săraca cerneală, cât a mai tăcut...
Se uita după tine seara la geam,
Dar era doar Martie şi eu te aşteptam...

Dă-mi voie să-ţi ţin norii grei,
Cred că ai obosit plimbându-te cu ei,
Ochii-s tot de gheaţă, neschimbaţi,
Ca şi ai mei de altfel, zici că suntem fraţi.

Mi-ai făcut urme de ceaţă prin casă,
Fără griji, dispar când soarele o să iasă,
Acum, mă bucur doar că te privesc,
Am atât de multe să îţi povestesc...

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-L...

Vrei moarte? Vrei viaţă? - Din două alege,
Nu pot amândouă să fie la fel
Şi-n degetul care purtase o lege
Ca semn pentru lume, ai pus un inel.
Mi-era întuneric, mi-era poate frică,
Purtam o povară în sufletul meu
Dar n-a fost un altul să vină să-mi zică:
Dă-mi mâna şi haide, Eu sunt Dumnezeu.

Cobor dintre ceruri acum pentru tine,
Dă-mi mâna şi vino, dă-mi inima ta,
Eşti floarea aleasă culeasă de Mine,
Eşti floarea albastră de nu-mă-uita.

Aşa mi-ai spus, Doamne, - din valea de plângeri
M-ai scos la lumina-ntr-o lume de vis,
M-ai pus lângă Tine, m-ai pus între îngeri
Şi-o noua iubire în cer s-a deschis.

Vrei moarte? Vrei viaţă? Din doua doar una
Te poate conduce în Ţara de Sus
De vrei să-ţi rămână pe creştet cununa
Primeşte-L în suflet acum pe Isus!...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieta

Îţi văd acuma iarăşi picioarele, Isuse,
pe care tinereşti eu le-am aflat
pe vremea când, sfioasă, le-am spălat;
o, cum stăteau în părul meu supuse:
un alb vânat în ierburi tupilat.

Trupul pe care nimeni nu l-a iubit vreodată
îl văd abia în noaptea aceasta de iubire.
N-am stat culcaţi alături niciodată,
şi-acum găsesc în juru-ţi doar veghe şi slăvire.

Şi, iată, mâinile îţi sunt zdrobite,
dar nu de muşcătura mea, iubite!
Inima ta-i deschisă şi intră-n ea oricine,
şi-aş vrea să fie numai pentru mine.

Eşti ostenit acuma şi gura-ţi ostenită
nu îndrăgeşte gura mea mâhnită...
A fost cândva, Isuse, vreo clipă pentru noi?
Cât de ciudat ne stingem deodată amândoi!

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o mare albastră

Lasă-ţi gândul tot să zboare,
Inima sa-ti înconjoare,
Uită chiar si ce te doare
Zboară dincolo de zare!

Dincolo ce tot ce-i omenesc!
Pentru o clipă lasă-mă să te iubesc!
Stinge focul ce mă arde,
Sau aţâţă-l tot mai tare!

Într-o mare albastră,
Tu dulce crăiasă,
Fii a mea mireasă
Într-o lume tot albastră!

Într-o lume fără lume,
Fără mine, fără tine!
Fii tot ce-mi doresc,
Tot ce încă pot să mai iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Johnnie Sayre

Tată, nu o să ştii niciodată
Suferinţa care mi-a cuprins inima,
Pentru că nu te-am ascultat, în momentul când am simţit
Roţile maşinii tăind fără milă
În carnea piciorului meu.
Cum mă cărau spre casa vaduvei Morris
Puteam să văd în vale clădirea şcolii
De la care am chiulit pentru a mă căţăra pe trenurile în mers.
M-am rugat să trăiesc şi să apuc să-ţi cer iertare –
Apoi lacrimile tale, caldele cuvinte de comfort!
Din tristeţea consolatoare a acelei ore a crescut în mine o fericire infinită.
Ai fost înţelept să dăltuieşti în piatră pentru mine:
"Scutit de răul ce va să vină".

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă şi tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine şi de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile şi o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simţeam dinţii unui destin gelos dar drept
Cu Toamna şi iubirea din mine, ce-ţi oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine şi prin tine într-o zi,
Şi ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... şi ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroşi.
Nu se schimbase nimic în vieţile noastre.
Tu... aveai acelaşi dor de ducă, şi aceeaşi agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate şi cumpărate la un şpriţ de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Şi mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iţi spun că te iubesc m-auzi?
Nu ştiu dacă iţi aminteşti, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Şi niciodată nu ai auzit când ţi-am spus: Te iubesc.
Ţi-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, şi inima mea a reuşit să te adoarmă... liniştit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viaţă
întreagă,... chiar dacă tu eşti acolo, şi eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ţi doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - şi mulţi ghiocei răsăriţi la tâmple şi-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit şi-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
şi sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o linişte
şi-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează

Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curaţi.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.

O şoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.

Păstrează buzele curate,
potir de rugi şi de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.

Păstrează buzele curate
să-L poţi primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeţi răpus.

Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar toamnă...

E toamnă, dar mă viscoleşti doar tu
Şi plouă doar cu lacrimile mele;
Din copacul "NOI" ultima frunză căzu,
Ca ultim semn al amintirii grele.
Se lasă ceaţa-n gândul despre tine,
Simt cum mi-ngheaţă inima de bruma ta!
Ca păsări călătoare pleci din mine,
Cuibul iubirii-l laşi pustiu în urma ta!

Toamna asta speram să nu mai vină,
Nimic nu mă-ncălzeşte-n lipsa ta;
Mă simt fără-adăpost, o orfelină,
Nepregătită pentru vreme rea!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan şi-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roşii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forţa să mă ridic! Totdeauna Ţi-am fost pavăză! Ei nu în mine ţintesc, ci în Tine, Doamne! Şi vina mea e că Te slăvesc... Am înţeles... Trebuie să port şi eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneţii mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în faţa demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputinţa mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparţine... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătăţile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscaţi
Care au crescut bizar între mine şi tine,
Spinii otrăviţi dintre mine şi tine,
Sârma ghimpată dintre mine şi tine,
Eu am să te ajut să înţelegi
Că totuşi vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ţi spun povestea
Despre destin...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mai avea versuri?

stau şi privesc
foaia albă curată
vreau să-ţi scriu dar nu pot
eşti prea aproape de mine să mă auzi
ochii tăi spun mult prea multe
iar eu nu vreau să-nţeleg neînţelesul
dincolo de o dragoste neîncepută
puritatea nu poate supravieţui
în lumea ta doar în inima mea
care va rămâne un mister
chiar şi pentru mine,

banalitatea trăită în grabă de cei din jur
îmi osteneşte sufletul fragil
mă îndepărtează încet
de aşa numită viaţă
doar refugiul în vis
şi iubire mă ajută
să supravieţuiesc monotonia oarbă
şi aerul ticsit de fariseism,

nopţile lungi de iarnă
aştept primăvara
să pot să cânt serenade stelelor
alese de tine cu atâta grijă,
nopţile de vară aştept să dorm
pe iarba îmblânzită de săruturi calde
iar toamna aş vrea să nu vină
să o luăm iar de la capăt
ştiu, că nu voi avea glas
să-ţi cânt mai apoi
dar poate atunci
voi avea versuri să-ţi scriu
şi voi umple
această foaie albă curată.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum mai eşti în mine

M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară şi de tine!
Şi cum mai creşte iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi şi adoarme!

Şi-acum mai eşti în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înfloreşte-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!

Şi aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea şi s-a ascuns în gură!

Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai muşcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul şi a plouat cu stele.

Şi-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Şi te iubesc cu teamă şi te iubesc cu vină...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire întemniţată

Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Şi fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jeleşte şi n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâşie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca şi cerul înnorat, ca şi marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjeşte să fie vindecată.
Iubite, te aştept şi azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ţi buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemniţată...

poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mă

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu rânduri egale şi strânse,
Cu litere mici, mari, legate,
Ca-n viaţă să-mi intri cu totul,
Plin,
Fără pauze,
Fără regrete...
Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu mâinile calde, -n peniţă,
Cu degete curbate în doruri,
Ca-n suflet să-mi cazi pe de-a-ntregul
Vis,
Fără durere,
Fără distanţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu gândul scăldat în emoţii
Cu vocea pierdută-n cuvinte,
Ca-n mine să vindeci speranţa,
Divin,
Fără trecuturi,
Fără umbre...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă!
Cu inima vie-n bătaie,
Cu buze din focuri aprinse,
Ca-n suflu să-mi cânte iubire,
Etern,
Fără goluri,
Fără suprafeţe...

Scrie-mă, iubitule, scrie-mă...

poezie de Gabriela Chişcari (28 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru soţia mea

Eu sunt şoptire...
Sunt doar şoptire...
Şoptire în râul lacrimile tale,
Mă iartă... vreau să-ţi fi doar iubire!

Tu eşti şoptire
Caldă dulce de iubire...
Eu sunt viaţa ta, tu eşti viaţa mea
Copiii strălucesc în miezuri de iubire!

Ţi-aş săruta inima
şi lacrimile ce plâng prin ceruri...
dar Viaţa e plină de adânc,
De falsuri, de misteruri!

Ţi-aş săruta ochii căprui
şi poezii nescrise încă...
Tăcerea mea adâncă
Ţi se închină: Eşti o SFÂNTĂ!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dedicat fericirii şi vindecării

Iubirea ne-a înălţat inima
Ca un balsam al ei s-a manifestat
Nu a pătruns fără a vindeca răni,
Traume emoţionale sau regrete
Acum că ne-am vindecat,
Suntem mai atenţi cu visele noastre,
Nu uităm să sperăm, să visăm şi să atingem lumina
Ori de câte ori vom pătrunde în Abis
Visul nostru va deveni o realitate imediată
Un ki benefic, un pachet al liniştii şi frumuseţii interioare.
Să ne deschidem inimile, dar să nu ne pierdem valoarea,
Puterea creatoare, manifestarea ei...
Dă-mi mâna, pentru a găsi lumina!
Dă-mi o floare, pentru a vedea natura,
Nu te lăsa atins de nedreptate,
Eu încă mai pot ierta, iubi, mulţumi, binecuvânta.
Iar tu eşti la fel de special ca mine...
Deschide inima şi vindecarea ta este alături!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne potrivim!

Ne potrivim în gândul ce-l trimit la tine
Şi se întoarce mai puternic, de la tine.

Ne potrivim în cuvântul ce-l slobod spre tine
Şi se întoarce plin de dragoste la mine.

Ne potrim în visul în care te aştept pe tine
Şi în care fericire aduci pentru mine.

Ne potrivim în dorinţa plină de iubire ce o trimit telepatic la tine
Şi se întoarce amplificată precum un uragan la mine.

Ne potrivim în inima ce o am de la tine
Şi bate în acelaşi ritm în inima pe care o ai de la mine.

Ne potrivim in sufletul tău,
Perechea sufletului meu.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!