Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cel ce nu știe

Cel ce nu știe să vadă
întregul în fiecare parte a lui
și caută lumina prin întunericul orb,
îngăduie mântuirea și pentru cei rătăciți,
agățați de drumuri imaginare
pe care și le construiesc în gânduri.

Umple scorburile timpului cu visare
și urcă-n regatul tristeții bucuria,
vin în calești de argint însorite,
strâng inimi la piept și le consumă.

Trece prin poarte sărutului în voaluri de mătase
și le fură mireselor zâmbetul.

Dar cel ce nu știe să mintă
spune adevărul unde nu trebuie
nimeni nu-l crede,
și rămâne nedumerit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.

Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.

Idol -mi fie o lumina rece...

Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.

O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.

Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.

poezie de (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Oglinda în care ne privim

Chiar din fruct arome lichide
se risipesc prin aerul cupei
cum iubirea prin inima mea
luminând ca un felinar întunericul
devenind împreună muguri deschiși.

Simțind coaja prin care respiră lumina
Însetații de cuvinte caută înțelesul
Char dacă prețul urcă pe scară
și valorile rămân tot ma jos.

Oglinda în care ne privim din umbră
recunoaște bucuria lichidelor tari
și timpul se umple c-un gol
în care nimeni nu pune nimic,
dar lasă crezul în fructul de aur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Manifest

Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
și nu știe să mintă.

Voi conaționalii mei cinstiți
sunteți vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susținerii coloanei infinitului nostru.

Nimeni nu ne știe interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolțește sufletul acestui popor
și lasă mai departe urme-n istorie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Știu să pun punctul unde trebuie

Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.

Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.

Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.

Cine spune că e o prostie,
privești lumina la capătul tunelului
fără înaintezi în viteză spre ea
are în buzunar adevărul, locomotivă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nimic nu rămâne cum a mai fost

la o trecere prin gara din gânduri
așteptarea a rămas până târziu la peron
a venit întotdeauna grăbită să nu piardă contactul
lumea nici nu știe cum se manifeste
se implică în tot ce produce agitație și mișcare
în fiecare clipă își caută posibilități de evadare
din marele conglomerat al nepăsării

într-o zi totul se va limpezi
apele se vor despărți de mizeria de la suprafață
și nimeni nu are milă de umbre
se va umple vasul până dă pe dinafară

lumina în care-ți place vâslești
va îmbrățișa cu raze toată casa iubirii
și-n această înflorire de virtuți necesare
nici moartea nu găsește un loc de liniște

când și-n mine se maturizează visul
am te chem dincolo de tot ce s-a perimat
clădim o altă coloană de rezistență

chiar dacă locuiește înlăuntru un altul
și o crească cu sângele-n cântec albastru
până la venirea zorilor de aur
soarele se prinde cu dinții de crestele munților
nimic nu rămâne cum a mai fost

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În aer totul e un zbor

Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.

Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.

În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.

Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.

Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
mai înainte de semne.

Ea simte o ușurare,
o visare sub o pânza de pe ochi
ce se dă la o parte
cu un sărut fierbinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când urcă bucuria

De ce îmi preziceți o iarnă în oase?
O curgere continuă din streșini
când urcă bucuria prin mine rotund
și-mi iau inima în mâini și o ascund în piept,
o fac simtă primăvara
cum ne acoperă cu verde,
rămânem credincioși
sfințeniei din cuvinte
pe care le repetăm
neobosiți în rugă.

Nu-mi mai rămâne iarna interioară,
acasă odată cu plecarea
fuge din mine iluzia și se naște iubirea,
crește sub ochi minunea
și-n spațiul dăruit
aduc în fiecare zi
lumina.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina și întunericul

Noaptea s-a născut fără ochi
și tu vrei ne vadă,
lumina și întunericul sunt împărțite frățește la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.

În fața noastră totul pare normal,
se deschid porțile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele și zmeii
pe tărâmuri necunoscute.

Fiecare se oprește la locul său
cu semnele distinctive ale obârșiei,
intră în cetatea soarelui
și se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De la naștere până azi

între noi se odihnește miracolul
risipește prin gânduri flori albe de salcâm
mirosuri pătrunzătoare
mă recompun din fiecare privire albastră
trăiesc în miezul unui fruct al iubirii
de la nașterea până azi

noaptea s-a furișat pe acoperișuri de cer
dacă aș rămâne în ea
aș îmblânzi cuvintele care mă cheamă
în regatul de lumină al poemelor celeste
unde trupul copt de dragostea-n flăcări
îmi face carnea fierbinte

trăiesc rodind în aroma ta de amiază

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina fulgerată prin întuneric

cine se zidește cu piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume

timpul se curbează și el apoteotic
zăcământul de platină
nu se scoate la mezat

se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce

departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina se coace la miez

Ca într-o grotă pe pereți cu desene rupestre
timpul s-a oprit înuntru
cu întunericul pe brațe de aer somnoros,

afară totul se preface și se schimbă
lumina se coace la miez
și prinde coaje de lut și piatră.

Ziua și noaptea se așază între noduri,
alternează pe fiecare parte a planetei,
se plimbă prin fiecare anotimp
fără se oprească în stații.

O inegalabilă trecere îmi paște anii,
nu întreabă pe nimeni
și mă trezesc fără vreau la margine
cu pasul în groapă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De unde bate vântul

ai putea -mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare

el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot o înțeleg

lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot -i opresc privească departele

de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți

poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.

drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o altă stare

Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.

Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale cetății necunoscute
unde intră caii cu trăsurile vântului stelar
fără să știe unde se duc.

Dacă totul trebuia se întâmple așa
nimeni nu știe,
durerea filtrată-n suferință își râde-n crez
cum umbrele îmbracă haine de vitejie
și fug la nevoie.

Refacerea simțurilor căzute prea jos
ridică trupul la silueta avută înainte
și-l face trepideze din interior
pentru o perioadă de timp
neștiută.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Unii nu-l mai vor

Atâta taină se ascunde în om
de într-o viață nu-l poți cunoaște,

fapt știut...

Nu se poate înlătura întunericul
chiar dacă lumina încearcă
tot timpul să-l pătrundă.

Mereu vom trăi
în suflet cu îndoiala
deplinei cunoașteri.

La orice mișcare
întregul se clatină,
dar de cele mai multe ori
revine la echilibru.

Unii nu-l mai vor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cercul luminii

dimineața
o fisură în stânca lumii prin care pătrunde lumina
ziua
o cîmpie pe care o stăpânește soarele
seara
un crepuscul ca o întoarcere la miraj
noaptea
o turmă neagră de zimbri coboară de pe deal
întregul
o roată pusă la osia timpului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Aromele florilor coapte

Are-n față lumina și-n spate umbra răcoroasă
pe drumul pietros vălurit sub tălpile goale
pe care nimeni nu-l știe cum se măsoară cu pașii
spre punctul năvalnic al vieții.

Crește din rădăcini arborele cu frunzele inimii,
mă odihnesc sub conul înalt de umbră
pe ierburi rare aproape uscate.

Vântul firav, nu mai spune nimic,
o boare foșnită tremură prin frunze
de-ți mângâie fața înroșită și aspră
cu-n fior aproape imperceptibil.

Aromele florilor coapte
distilate prin aerul cald,
pun o dragoste răsfețe locul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina nu are drumuri

Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.

Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.

Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.

Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

La masa de piatră

Ne întoarcem în miezul iubirii,
așezăm bucuria-n cuvinte
la masa de piatră medităm în tăcere,
în rotunda formă a universului
până pătrunde adânc în lucruri,
de semințele germinează dezbrăcate
în pământ sub stele cu amfore-n brațe.

Mâinile îți împlinesc sânii-n mugur,
ovale gurile poftesc sărutu'-n fiecare zi,
de-n odăile inimii înfloresc dorințele
și visele îmblânzite capătă trup de pasăre
într-un zbor peste păduri la crepuscul
unde se nasc astre-n așteptare.

Ochii tăi văd cum se apropie întunericul,
se tulbură rătăciți în depresiuni
prin care nu trece nimeni, doar vântul
îți lasă o boare aromată pe față,
de parcă de pe drumuri dezbrăcată iubirea
sosește-n casă odată cu noaptea
și adoarme-n descântecul mamei.

Sculptorul gânditor cu fruntea-n stele
așteaptă -i vină luceafărul la masă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Vede universul oval

A coborât din aer dar nu știe ce face
îi simt pulsul cum bate.

Rămâne să-și umple timpul cu clipe active
pe care vrea să le trăiască intens,
zilele îi schimbă gândurile nehotărâte
și adună-n suflet bucuria de a trăi
în sublimul iubirii ce iradiază din trup
razele armoniei pe față.

Își apropie depărtarea,
vede prin ea universul oval
și-l șlefuiește cu dalta minții ascuțite,
piatra o face vorbitoare,
se oprește la ochi de zeitate
și vede nesfârșitul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Totul se risipește ca ceața prin aer

Pe brațele ei întinși stau nevăzuți șerpii vicleni
așteaptă -i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.

Cuvintele alunecă de la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în arome de măr copt.

Totul se risipește cum ceața prin aer
unde tulburătoare lumini lichide se nasc,

din ape curcubeie fac arcuri frumoase pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
pe unde trec anotimpuri cu logos poetic.

Se mântuie de păcate întregul univers
și respiră prin piele bucuria învierii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook