Florile de măr

Gingaşă, plăpândă floare
Ce îmi tăinuieşti în zori,
Te visezi în care ţară?
Uiţi că eu sunt călător!

Mărul, florile de măr
Mă încântă şi-mi adie
Cântecul preacântător,
Basmul din copilărie.

Cuibul păcii vestitor,
Prin corola roz-albie,
Fost-ai visul fetelor,
Prins în piept de pălărie!

Floare gingaşă, semeaţă,
Miros de mironosiţă,
Sărut bolta ta măreaţă
Prin ţesutul tău de iţe!..

Doamne, îndreaptă a ta privire
Printre vremuri nălţătoare,
Florilor de măr – menire,
Dă-le rod de născătoare!

Gingaşă şi tandră floare,
Taină dulce de fior,
Eşti regină-n a mea ţară,
Şi eu mă topesc de dor!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel...

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari de sub zăpadă,
Tu faci creanga tremurândă
Să tresară... în livadă!

Ai în chipul tău firav
Nestemată gingăşie,
În parfumuri ceva grav,
O mireasmă mereu vie...

Ai venit, şi-a ta prezenţă
Ne vesteşte primăvara,
Care sveltă, corpolentă,
Va înmiresma iar ţara.

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari, gingaşă floare,
Te aştept şi a mea pândă
Îţi vine-n întâmpinare...

poezie de Constantin Enescu (10 martie 1992)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguţe înnegrite,
Ca şi noţile cernite.

Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Şi-mi duc gândul înapoi,
Cu paşi mici printre trifoi.

Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.

Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare eşti a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la ţară?

Singură îti porţi de grijă.
Îngheţul nu te atinge.
Eu în visul meu te am
Alinare şi balsam...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi place liniştea din taină,
Să pot pătrunde-n cuibu-i de amor,
S-aprind fulgerător o faimă
Comorilor de vis în sfântul zbor.

Apoi să mângâi inimi fremătânde,
Cu şoaptă vie-n apa de izvor,
Să umplu o cupă-n calea ce-mi surâde,
Să mă dezmierd prin ele, prins de dor...

Prin alinări să reînviu culcuşe
De gingaşă şi jucătoare stea.
Din gene albastre să lansez urzişuri
De dragoste-n iubirea mea şi a ta!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvine-se

Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Braţele-ţi miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Eşti floare dintre codrii,
O floare de cireş,
Eşti firul ierbii
În deşertăciune,
Gingaşă mireasă
A sufletului meu...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul – poem diamant

O
micuţă floare
gingaşă şi firavă
ca o dulce adiere
se strecoară subtil prin stratul
alb şi rece de
omăt; răspunzând Soarelui
anunţă sosirea
Primăverii.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

(alerg după tine)

Dă-mi din iubirea ta parfum
Să fiu o floare de salcâm
Sălbatică si plină de mister,
Floare de colţ sădită pe un nor.

Cu răsuflarea gurii mă atingi,
Şi înfloresc precum un măr
Petale albe de-mi revărs,
Sunt fulg de nea ce mă topesc.

Mă strângi în braţe, mă cuprinzi
Parcă sunt floare de măslin,
Buchete să le-aduni plângând
Să nu mă uiţi nici mai târziu.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia

Femeia-i îngerul din casă,
Chemare, visul ce clădeşte,
E floare gingaşă, frumoasă...
Păcat că se şi ofileşte!

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea tăcerii

De ce culoare eşti, tăcere?
Eşti falnică, de tot măreaţă,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineaţă!

Cu a ta tandreţe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeţi,
Aură născătoare sfintei vieţi!

Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veşnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuieşti,
În limpezi de izvoare, mereu întinereşti!

Prin verdele şerpelnic de chindie
Aşterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paşte,
O nouă, tot mai nouă speranţă îmi renaşte!

Şi tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Şi plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!

Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ţi peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.

De ce culoare eşti, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vechilor iubiţi

Ca pomii înfloriţi sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ţi-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot aşa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Şi mobilele poartă semne
Coşmarul vechilor scandaluri
Îmbrăţişările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieţii

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,
Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare
Dimineţi fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Trecuţi prin vrăjile iubirii,
Înlănţuiţi ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanţuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulţi amanţi
Ce se obişnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârşit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,
Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare
Dimineţi fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Dar timpul ce ne şterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Şi întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poţi lupta
Cu înecaţii de la mal
Într-un veac plin de aberaţii

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viaţa ta,
Ce-a mai rămas din dimineţi şi seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingaşă, trecătoare floare
Dimineţi fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi maestrul

Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveşmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeţi,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheţi.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare eşti!
Inima din rubiniul piept, îmi orbeşti!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ţi dalb.
Gingaşă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
şi curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viaţă,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogoleşte în zare
şi nu ştie unde sunt...
Te-aş privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu eşti răspuns, speranţă şi cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mângâi o floare...

Se poate ca ploaia,
cu picuri să mângâie o floare,
dar e bine în viaţă
s-ajuţi un suflet ce moare.
El îţi va da putere să visezi,
ca un vânt ce adie duios,
prin locuri ascunse unde tu luminezi
ş-aduce un dor nou în suflet,
cu aşteptări imense
ce nimicesc un plânset.
Vei înţelege că apar
ramuri de iubire,
iar florile încearcă
să rupă orice tăcere,
şi dacă o lacrimă ce vine
va ucide un zambet,
vei face o schimbare
şi apare pe chip şi în cuget
ş-apoi te pierzi prin florile
ce-încearcă să se culce,
amintindu-ţi de zâmbetul ei
cald şi o vorbă dulce.

poezie de Eugenia Calancea (7 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sinului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în si bemol

floare de-argint şi de petale
cuibul tău e sus pe creste
visul lin coboară-n vale
la izvorul de poveste.

floare de colţ minunea mea
freamătul tău atinge misterul
roua dulce curge ca o cişmea
aromă sub bolţi parfumând eterul.

plămădesc un cantec în si bemol
inimă să nu mai fii posomorâtă
te energizez cu frecţii de carmol
pe-o stea tristeţea fie zăvorâtă.

visul de argint ca o pasăre rară
pluteşte fericit pe strune de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este cea mai gingaşă floare a sufletului nostru.

aforism de Betty Marcovici (ianuarie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea...

ţi-aş da o floare la sfârşit de an
şi-o dulce sărutare,
şi-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci şi-amare

dulceaţa când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos mă simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceaţă

ţi-aş da un drum să ştii să vii,
mereu, mereu la mine
şi dulce aş fi şi te-aş iubi,
pe tine, doar pe tine

iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău mă doare,
aş vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare

căci floarea inimii îmi eşti,
şi simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieşi din piept,
să nu mă rupi de tine

m-ai ameţit cu un cuvânt
şi amorţit mi-e visul,
beţia ta m-a tot cuprins,
şi-mi place asfinţitul

şi-mi place râsul tău nebun,
şi când mă cerţi îmi place,
mă vreau cu tine peste fum,
mă vreau cu vino-ncoace

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam o gingaşă copilă

Visam o gingaşă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Şedeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopţii înstelate.

Vorbeam, cu drag îmbrăţişând-o,
De bucurii şi de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.

Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi şi răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute şi nepăsătoare.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!