* * *

Noaptea ziua o deşteaptă
Printre raze aurii,
Mă găsesc în miez de şoapte
Prin arome ghiduşii.

Gâdilă în cap bostanul,
De croiesc uzoare vii
Şoricei pe mustăcoară,
Prind curajul prin câmpii.

Visul ochilor coboară
Trepte pe bolţi sinilii,
Gânduraţi pe-o ulicioară
Sunt doar paşii mei târzii.

Cloşca-n cuibu-i priveghează
Liniştea în jurul lor,
Puilor ce mâini să-i vază
Printre lume trecători!

Iar în pas de balerină
Piruetă învârte ciocul
Lebăda, pe-un colţ de lună
Graţios sfinţeşte locul!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de şoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Şi prin cenuşa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea şi furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii şi-amăgiri deşarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Şi graiul meu va amuţi curând în lumea fără şoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Prin parcuri goale şi triste
Iar mă plimbă paşii mei,
Peste frunzele-autiste,
Printre arbori, pe alei.

Dintr-o mantie plumburie
Care murmură-n văzduh
Se rup lacrimi cu furie,
Apar iazme fără duh.

Lin pe băncile-nvechite
Cade burniţa-n amurg,
Pe-a lor scânduri scorojite
Şi culorile ce curg.

Iar prin noaptea răcoroasă,
Pe sub crengi goale de tei,
Cu a inimii angoasă
Mă pierd eu şi paşii mei.

poezie de Emil Utalea (ianuarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe margine de şoapte

Colindam cărări de vise,
Înălbeam cu fiecare zi,
Te pierdeam prin orizonturi triste,
Ne-ntâlneam abia în zori de zi.

Se stingea iubirea licărindă,
Se vedea închisă viaţa-n joc,
Înotam iar plin de suferinţă,
Mai speram o clipă de noroc.

Te strigam în doruri nerăspunse,
Cuprindeam tăcerea-n chipu-i mut,
Mă găseam prin lacrime nestinse,
Renăşteam un dor de început.

Se îndepărta tăcerea-n noapte,
Oboseam în căutări târzii,
Adormeam pe margine de şoapte,
Şi pluteam prin dorurile vii...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de-amintiri

Valuri de-amintiri se-aştern
Pe fiorii tuciurii,
Eu mereu am aşteptat
Tu să vii!

Tot pustiu-i împărat,
Râde vidul sinistriu,
Tâmpla-mi scaldă în brumar...
Tu întârzii!

Stelele topesc în zori,
Peste munţii gândurii
Raze nasc iar sinilii,
Dar... Nu vii!

Plânge candela-n altar,
De iubire înălbind.
Nu mai veni! E în zadar!
Să nu vii!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Amurgul ce mă paşte iară,
Se-aşterne-n cuibu-i liniştit,
Şi vama-mi cere evadare
Din al meu suflet răvăşit.

În drumul meu atât de simplu
Privii cum nava mă purta
Şi prin aducerile aminte
Decor în faţă-mi aşternea.

Printre suişi, coborâşuri
Nu mai sunt decât legănări.
Tristeţea hulpavă în riduri
Nu mai e decât alinări.

Din barca ce acum mă poartă,
Întrezăritele lopeţi
Tot mai tresar, ţesând prin ape
Doar stropi pe umezii pomeţi.

Azurul ăsta printre rampe,
Cum minte dulce ispitind,
Mă duce liniştit prin ape,
Mai lin, mai limpede, oricând...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe târzii

Trăieşti la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
şi trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărţim bucuria
în noaptea albă
curând se vor aşterne ninsori
şi paşii se vor pierde
pe poteci îngheţate...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop

Când ajungi în fapt de noapte,
Vezi obscurul tremurând
Şi pătrunzi în via şoaptă,
În fiorii tresărind.

Mii de game diferite
Îşi răsfaţă al lor decor,
Paradisuri nesfârşite –
Rădăcină de izvor!

Apar oameni şi iar pleacă
De li-e greu, de li-i uşor...
Fiecare, cât se poate,
Lasă urme-n drumul lor!

Unul, vezi, coboară-n vale,
Altul – dealul să ridice,
Celălalt, năucit în cale,
Nu ştie, unde s-o-apuce?..

Visul ochilor cu rouă
Într-o vreme pe apucate,
Cerul îl despică-n două,
Astă lume o deşteaptă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii nu ne văd de nori

Ne ducem paşii printre morţi,
ne rătăcim
printre morminte,
minţim
că suntem vii şi-ntregi,
dar nu ne suntem vieţuire,
ne amăgim că dăinuim
şi ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid şi sufletul
şi trupul
şi mersu-n nemurire.

Sunt trupuri
care-şi merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-şi spun că sunt
şi că trăiesc
deşi sunt morţi,
sunt oameni
care rătăcesc
şi se-ameţesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar şi-au pierdut cântarea-n sorţi.

Ne ducem paşii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieţii noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mişcătoare
ce-şi caută raza-ntre sori,
ne ducem paşii către noi,
dar
paşii curg
în lung şuvoi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi place liniştea din taină,
Să pot pătrunde-n cuibu-i de amor,
S-aprind fulgerător o faimă
Comorilor de vis în sfântul zbor.

Apoi să mângâi inimi fremătânde,
Cu şoaptă vie-n apa de izvor,
Să umplu o cupă-n calea ce-mi surâde,
Să mă dezmierd prin ele, prins de dor...

Prin alinări să reînviu culcuşe
De gingaşă şi jucătoare stea.
Din gene albastre să lansez urzişuri
De dragoste-n iubirea mea şi a ta!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dragă viaţa

Zorii bat în dimineaţă,
Se deschid porţile-rai:
– Bună ziua, dragă viaţă,
Sunt comoara ce o ai!

Colo-n cercuri se deşteaptă
Tril de păsărele mii
Şi pe tine te aşteaptă,
Nu întârzia să vii!

Razele îşi fac ochiade
De săgeţi în vârcolaci
Şi de tine tot întreabă:
Unde eşti tu ori ce faci?!

Lasă-ţi paşii să te ducă
Pe poteci de sfinte nai,
Clipa-ncearcă să te-aducă,
Nu uita popas să-i dai!

Îţi ia cârma tu în mână,
Te îmbarcă-n vâsla lirei,
Pune gama în lumină
Şi o dăruie iubirii!

Zori mai bat în dimineaţă,
În cuprinsul care-l ai:
– Bună ziua, scumpă viaţă!
Sunt comoara ce-o doreai!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telepatie aurie...

Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.

Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creştetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încântare.

Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanţe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanţe.

Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ţi fără seamăn,
Ce-a inspirat muze boeme.
Câţi fiori de romantism
Ai lipit în piepturi vii?
Şi câte raze aurii,
Au luminat curtate feţe.

Cum pârtie pe cer îţi faci
Păşind în umbra stelelor,
Nu poţi spune ce te doare
Şi nici poveştile de viaţă
Ce din înaltul tău le vezi.

Aşa cum nici un pământean
Nu-ţi poate prinde faţa în mâini,
În lacrima nopţii senine,
Cu patimă să te sărute,
Ca pe-o fecioară însetată
De-o mare dragoste divină.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din alte lumi

Am irosit o viaţă
Umblând prin ceaţă
Mergând cu voi
Prin bălţi şi noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n fraţii mei
În mari experţi
Plini de peceţi
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toţi soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de şoapte
Venite din case
La ora şase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ţinut părăsit
Destin ţintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.

poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneva

Adie a linişte ape tiptile,
Plăpânzi vârcolaci...
Şi în roz, aurie ori albăstruie
Arome de vise
Din ceruri veghează,
Neîncetat.

Pe frunte de gânduri,
În gest de mătase
O şoaptă te îndeamnă
O alta te lasă
Prin ape, prin frunze,
Printre copaci...

Privirea se-ndreaptă-nainte,
Ocolind o asfinţire.
Peste podul în arcuri,
Mai sus de lumină,
E Orizont
În desăvârşire!..

Între un întreabă
Şi un răspunde —
Avans
În repaos,
Fiori
În neştire...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună poţi

Lună te rog de-mi poti
Infinge-ţi adânc colţii!
Să alerg prin munţi şi văi
Doinind cu şoapte văpăi.

Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopţi prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.

Ce înfloreste bratele
Şi îndulceşte clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.

Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul alb

Paşii mei pământeni se aştern
într-o salbă, de-un alb nesfârşit
ce se-ntinde şi pare grăbit
să devină un alb de infern.

Pe întinsul, de-acum, răvăşit
se înşiră, ca pe-un portativ
note scurte,-aşezate naiv
într-o doină cum n-ai auzit.

Sunt doar paşii mânaţi de un dor
pe un drum căutat şi dorit
spre un loc ce aşteaptă,-ncălzit,
cu o uşă ce n-are zăvor,

unde focul pocneşte-n scântei,
iar pe masă, o cană cu vin
vrea să uiţi de al drumului chin,
şi infernul de-afară, de-o bei.

Iar în ochii ce-arată spre ea,
raze dulci, de iubire se-ascund
şi doar ochilor tăi le răspund,
într-o lume, cu totul, a ta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rebele! Mici, albe, verzui,
Negre! În tulbura lor vârtejire...
Cercuri! Îmi joacă seara-n chindii,
Iele în zbucium! Sălăşluire!..

O parte în faţă mărunt îmi roieşte,
Alta nevrotic la vale porneşte,
Râul intervine, el forfoteşte,
Cealaltă – linişte caldă doseşte.

Lebăda. Aripi blajine lansează,
Ochii micuţilor ei îi veghează.
Trăsnet! Fulgere intră-n mister,
Bulbucii fac zgomot prin stropii de cer.

Nouri. Furia lor o trădează!
Cădere! Zigzaguri din nou desemnează.
Eu, cu umbrela în mână – condei,
Schiţez noua pornire printre văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi aminteşti, iubite,
Îţi aminteşti tu, oare?
Treceam prin infinituri
Pe-o lacrimă de soare...

Ne ascundeam privirea
În cuibul de sperare
Cu noaptea lui prea mică
Şi ziua ei prea mare!...

Ia, cată cum te cheamă,
Cum tremură, sărmana,
Ascunsă a ta privire
În goliciunea doamnei!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Mă caut printre flori de primăvară,
iar paşii mei sunt îngropaţi în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agaţe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
şi-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
şi, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-şi arde rugul,
printre pistile care-şi lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
şi sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
prin galerii tenebre şi-ncurcate,
să-mpart la semeni rima alcalină.
Mă caut printre flori de primăvară,
când trupul mi-e ocnaş în carantină
şi redescopăr, pentru-ntâia oară,
că sunt un spirit liber spre Lumină.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!