Clipa de rai
Caravanele se mișcă pe cer
De nouri negri, fumurii alure...
Tot mai bezmetic ei roiesc și pier,
Lăsând să cadă lacrimile pure!
Semeț cobor rafale din etern
Prind norii năuciți de scânteiere!..
Preludiul molatic de seren
În cale de fantasme se așterne!
În culoar artistic de ozon
Feeric o văpaie se aprinde...
Călătoream prin paradisul tron,
Prin diminețile nemărginite!
Părea că nu înțelegeam deja,
Dar ce era aici a înțelege
Când fericirea-n mine dezlega
O clipă, ce venea a mă alege?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna
Și hai, să descoperim
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea
Visare!
Oprește-ți privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare!
Și dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De-această clipă
În desfătare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Petale-ntre petale
Doar ochiul meu veghează.
O luntre printre punte
Vâslește și urmează...
Vin ape peste ape
Și-n valuri se destramă,
O bucurie mică
Speranțe noi izvoară!
Prin clocotul de gânduri
Broboane se așază,
La rădăcina brumei
O taină lăcrimează!
Semeț ca toți semenii,
Prin dangăt de aramă
Ne mai răsună un clopot,
La viață el ne cheamă!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbă-te prin mine!
Cerești calești se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mișcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.
Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin ițe de nouri,
Și-n pleatea mea neagră apune în alb.
Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorință, așteptare,
De patima-ți aprinsă.
Patima ta mă doare!
Cu mâinile amândouă,
Cunună-ți fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleștile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Și fă-te că te pierzi!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în șerpelnic șuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranțe în zbor.
Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin pașii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde ușor șopotind.
Fiorii jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.
Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se așează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Pentru tine o floare.
Pentru mine pădurea.
Să te-mbeți cu mireasmă
Când te caut aiurea
Și să cazi în visare
Cât e ziua de lungă,
Eu să-mi prind ramuri verzi
În clavicula stângă.
Pentru tine un drum.
Pentru mine abisul.
Să-ntâlnești adevărul
Când cobor Paradisul
Și să vezi mai atent
Întâmplările vieții,
Eu sădind perseide
Pe un cer al dreptății.
Pentru tine refrenul.
Pentru mine un vers.
Să te-aud fredonând
Într-un alt Univers
Și să perinzi iubirea
Până spre absolut
Eu, cu flori să te aștept
Chiar aici, pe Pământ.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărări de pași târzii
De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.
De-am pășit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.
De-mpleteam dorul ce naște,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paște...
Nu alăturea-mi erai!
De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu știu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Veghează bolta singurea...
Sunt aici! Ea nu mă vrea!
Întind mâinile spre ea...
Ea-nconjoară partea mea!
Repetam: Fii mai miloasă!
Inima mi se rupea,
Însă ei, nici să îi pasă,
Nori mai negri-mi trimitea...
Cerc s-o prind, ea-mi trece calea,
Să mă vadă ocolea,
O chemai: Hei, surioară!..
Doar ecou-mi răspundea...
Ploaia-mi mângâia obrajii:
Prea terestră-i viața ta!
Prin călătorie fagii,
Să mă însoțească-ar vrea...
Dar ea trece și-mi lansează:
Ai o viață,
O veghează,
Fii destoinic pentru ea!
Aștept cerul să mă vadă,
Să mă prind în joc cu el,
El o stea îmi luminează!..
Vieții mele sunt fidel!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile norilor
m-am născut aici
pe malul unui râu
unde zburdau în zbor nebun cocorii
iar soarele săruta în zori de zi, norii
azi, trăiesc departe de mine, de voi
de ce să mă întorc înapoi
trăiesc în răsuflarea vântului
și sărutul crud al pământului
e frig aici, lespedea e grea și rece
rătăcesc bezmetic printre gânduri
afară, odată cântau cocorii
acum plâng, a jale, norii
mi-e sufletul pustiu și greu
și lacrimi curg în zori, mereu
de ce să mă trezesc
din somnul lung și rece
să plâng, văzând în jur ce se petrece
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pețirea clipei
Nu te închide în carapacea negurilor tale,
Atâta viață e în jurul tău,
Încearcă să pătrunzi un cânt în desfătare
De pasăre iubită-n trilul său.
Un nor de-o vrea să-ți calce pe hotare,
Privește-l și-l lansează zâmbitor
Acolo, pe un val verziu de mare,
Pe un picior de rimă plutitor.
Pe gene îți așterne-n cale unde
De stropi zburdalnici, arc în curcubeu
Și cerul necuprins doar tu cuprinde,
Înveșnicește-l prin seninul tău!
Și las'să cadă coarde în vibrare
De prospețime, pe arome-flori...
Și clipa toată e în așteptare,
Să o pețești tu, om păciuitor!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etern tango
[Amintiri tatuate]
Amintiri adânc tatuate.
Cicatrici sterilizate.
Flashuri paralizante.
Aberant de agonizante.
Le-aș renega,
dar fără ele,
n-am să mă pierd,
pe mine?
Dau vântului spaimele,
intr-un etern tango,
sper eu....
Dau ploii gândurile,
și preț de-o clipă,
mă adun.
Mă lepăd
de vechii ochi umbriți,
și prin norii risipiți,
o mică stea-mi zâmbește!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe margine de șoapte
Colindam cărări de vise,
Înălbeam cu fiecare zi,
Te pierdeam prin orizonturi triste,
Ne-ntâlneam abia în zori de zi.
Se stingea iubirea licărindă,
Se vedea închisă viața-n joc,
Înotam iar plin de suferință,
Mai speram o clipă de noroc.
Te strigam în doruri nerăspunse,
Cuprindeam tăcerea-n chipu-i mut,
Mă găseam prin lacrime nestinse,
Renășteam un dor de început.
Se îndepărta tăcerea-n noapte,
Oboseam în căutări târzii,
Adormeam pe margine de șoapte,
Și pluteam prin dorurile vii...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În flux de raze
destram întunericul cu umbre de spaimă
drumul spre steaua mea e pavat cu iubire
pe rețele sociale mă bucur de faimă
tăcerea de piatră o curm prin zdrobire.
când vine furtuna mă ascund în poem
cu ochi de stea cu aripi de înger
zbor peste nouri negri trubadur boem
să nu mă răpună năvalnicul fulger.
n-am pustiit cuvântul trecând prin deșert
extazul este măsura vibrațiilor mele
spirale sonore mă inundă ca un concert
extins peste noapte să cuprindă stele
lumi de armonii trec prin flux de raze
lumina fericirii se așterne pe fraze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știu că el era impresionat privindu-mă întinsă, îmi părea deja formidabil. Formidabilul dorinței. Simțeam cum, erotic, rătăcește cu închipuirea prin mine, și atât de intensă i-a fost această rătăcire, că a sfârșit prin a mă molipsi și pe mine.
citat din Dacia Maraini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era frumos atunci spre tine drumul
În două părți văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.
Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munți
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunți.
Acum, aici și dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îți pot vorbi
Și când ne-or crește-n colțul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.
poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin...
Aici e prea cald,
Dincolo e frig,
Vai, ce să fac?
Cui să mă plâng?!
Nu îmi e bine
Și lui îi e greu,
Merg înainte
Eu și cu el!
Încolo m-aș duce,
Dincoace aș sta,
Destinul oftează:
Ce soartă grea?!
Mă strigă, mă tace!..
Privesc împrejur,
Caut liniște-n pace!
Destinul e dur!
Nu-i nicio lege,
E de necrezut!..
Oare el înțelege?
Destinul durut!
Cine sunt eu?
Răscolesc horoscoape,
Caut răspunsuri!
Ce straniu destin?!
El mă aruncă,
El mă salvează!..
Aș vrea să mi-l prind,
El se lansează!
Destin labirint!
Încerc să mă-mpac
Cu el și cu mine,
El, răsfățatul,
Își râde de mine!
Destin zăpăcit!
Ah, cum îl iubesc
Și cum mi-l detest!
O vorbă îmi tună:
- ‛Grijește de tine!
Destin înțelept!
Destinul urmează,
Cu el mă tot poartă,
E robul din mine
În zi și în noapte!
Destin înrobit!
Destinul mă nalță,
Tot el mă amână!
Stranie soartă,
Tocmai ca mine!
Destin fericit!
Mă vede, mă lasă,
Fiorii mi-i cheamă,
Vorbi-i-aș eu multe,
Dar el nu se-alarmă.
Lucidul destin!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândește-te la mine
gândește-te la mine
e tot ce vreau să-ți cer
și prin telepatie
norii tristeții pier
gândește-te la mine
în față o cafea
și vei zări privind-o
doi ochi căprui în ea
gândește-te la mine
privind pe o fereastră
mă vei vedea în zare
plutind pe-o undă albastră
gândește-te la mine
când ai o carte-n mână
și-acolo, printre rânduri
noi suntem împreună
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele care nu pier
Năvălește toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zorește sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.
Suflete-n adunătură
Curăță crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.
Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.
Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo cu tine
mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
și
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?
o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
și-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să știm?
nu mă cunosc decât în izvor de viață
escaladând diminețile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori și-n fiori
parfumul tău mă duce spre seară
așteaptă, nu fugării diminețile
ascultă, sărută amiezile
înțelege-mă, când vin apusurile
iubește-mă, când vin nopțile
nu suntem bucăți separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieții
sperăm doar în iubire!
nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viață
când plâng ploile
drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel și-ntr-un mâine
aruncă cu pietre și sparge-mă-n bucăți
și ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!
Să nu lăsăm nopțile să doarmă
Să nu uităm de diminețile moi și calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!