Se stinse mama

Ştiam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.

Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Ştiam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o aşteptare!

Şi fulgeram prin nori plângând,
Şi căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..

Colină lină, lindă, tu,
Aura-ţi arde în visare...
Ştiam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam

Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca ştiam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.

În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloşi, c-o mare aroganţă,
Dacă ştiam că sunt prea proşti,
Fugeam pe câmpi.

Le plac să-mpartă suferinţă
Să-şi vadă semenul plângând,
Daca ştiam că ei există,
Cerşeam credinţă.

Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-şi poata ridica imperii,
Demult pierite.

Când vor pleca din astă lume,
Vor sta doar într-un sicriu
Nici nu ştiam că vor muri,
Fără de nume.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam...

Dacă ştiam că ai atâta nevoie de mine,
Nu plecam niciodată în nicăieri.
Rămâneam lângă tine
Să te apăr de mâine, de azi
şi de ieri.

Dacă ştiam că prin natala nalbă,
Deghizată în floare şi salbă,
Se plimbă pisica de mare
Cea ucigătoare, ce cu nepăsare,
Pieptul lui Steve Irvin a străpuns,
Erai cel mai apărat în crudul disjuns.

Dacă ştiam...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiam

Tu îţi puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu ştiam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.

Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu ştiam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.

Tu îmi vorbeai
în şoapte atât de calde,
iar eu nu ştiam
cum de adie
un vânt plăcut
prin gândurile
mele.

Tu m-ai învelit
cu sufletul tău,
iar eu n-am ştiut
când m-am lăsat cuprins
cu totul
de tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă te ştiam ...

Parcă te ştiam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spaţiul dintre noi.

M-am oprit şi te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Şi secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.

Parcă te ştiam de-o veşnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a îngheţat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de-amintiri

Valuri de-amintiri se-aştern
Pe fiorii tuciurii,
Eu mereu am aşteptat
Tu să vii!

Tot pustiu-i împărat,
Râde vidul sinistriu,
Tâmpla-mi scaldă în brumar...
Tu întârzii!

Stelele topesc în zori,
Peste munţii gândurii
Raze nasc iar sinilii,
Dar... Nu vii!

Plânge candela-n altar,
De iubire înălbind.
Nu mai veni! E în zadar!
Să nu vii!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam că numai prin iubire

Dacă ştiam că numai prin iubire
Pot să ajung în înlăuntrul meu,
Unde sfârşeşte marea nesfârşire
Şi-ncepe totul iar, din Dumnezeu...

Dacă ştiam că dragostea mă ţine
Departe de măriri şi de căderi,
De răul cuibărit atât de bine
În Binele în care crezi şi speri...

Dacă ştiam câtă putere are
Iubirea ta care îmi dă putere
Să birui lumi, să depăşesc hotare
Şi calea să găsesc spre înviere...

Te-aş fi luat din prima zi de mână,
Ca să îmi fii iubirilor stăpână!

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2009)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături vii

De pleci sau vii, acum nu mai contează!
Când intri-n inimă, nu poţi ieşi
Chiar dacă se întâmplă într-o zi
Să simţi că s-a sfârşit şi ea cedează.

Mai e ceva, sau trebuie să fie,
Ce te opreşte-n loc, deşi ai vrea
Să-ţi fie mai uşor, să poţi pleca,
Să nu îţi vezi iubirea-n agonie.

De pleci sau vii, ceva... un suflet, poate,
Te ţine-nbrăţişat în el, cumva,
Şi îţi ocupă gândurile, toate.

Mai bine-ar fi să vii, căci a pleca
Nu rupe legăturile ciudate
De care, chiar de-ai vrea, nu poţi scăpa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fals al ploii

Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu eşti când, încă, mă dori!

Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.

Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbaţi în poteci
De ape, de apele supte
‘n canale ca locuri de veci.

Mai uită, în suflet, de lupte,
Şi ploaie, şi vânt... până pleci!

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram doar noi

Pleca vaporul meu din port
Spre zări, în depărtare,
Avea cu el doar un suport:
Speranţa mea cea mare.

Şi-n val talazuri zdrumeca
Alb-verde-n limpezime,
Şi nici săgeţi de ceas n-avea,
Era doar El cu mine.

În urmă nu ne mai păsa
De apa-n fremătare,
El tot albastrul cucerea,
Ne dezmierda un soare.

Scântei din ploi de încerca
Prin fulgere s-apară,
El tot mai mult înainta...
Eram doar Noi pe mare!

Şi marea-n ocean trecu
Pe căi în desfătare,
Şi cârmă-n liră prefăcum...
Pluteam pe Ursa Mare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

mereu ştiam că încă mai exişti
doar că prin alte stări şi latitudini
printre romantici şi idealişti
şi printre hazardate certitudini

şi mai ştiam că voi porni la drum
să caut unde eşti şi-n ce găoace
mai ţii ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece şi pe ace

să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el şi focul din privire
şi sentimentele total anihilate

dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme şi prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
şi dus de vânturi dincolo de lume

sa terminat povestea exzistentei
într-un sfârşit lipsit de începuturi
deşi mai arde soarele prezenţei
şi plouă infinit cu scrum din luturi...

poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de cireşe amare

mai credeam că zorii cresc din pământ
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roşiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna

era vara târziu fără să ştim
că nisipul ne arde ochii în zare
îţi luai rămas bun c-un adio sublim
şi-un sărut de cireşe amare

frunzele îmi par azi mai înalte
iarba îmi creşte mai aproape de cer
buzele ţi-erau ca cireşele coapte
ce au rodit prin copaci efemer

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va trebui

Va trebui să ierţi şi vei ierta
Păcatul mâinii noastre care-a scris
Adio pe fereastra unui vis
Va trebui să ierţi...
şi vei ierta.

Va trebui să pleci şi vei pleca
Nu prea departe – cât ar fi de-ajuns
Să nu-ţi mai dau de urmă pe ascuns
Va trebui să pleci...
Şi vei pleca.

Va trebui să zbori şi vei zbura
Minţindu-te că stelele sunt sus
Când ele în ţărână s-au ascuns
Va trebui să zbori... şi vei zbura.

Va trebui sa uiţi... şi vei uita
Din toate, doar un foşnet arămiu
Pe care tu îl simţi şi eu îl ştiu
Va trebui să uiţi.... şi vei uita...

Va trebui să ierţi,
Va trebui să pleci,
Va trebui să uiţi,
Va trebui să zbori...
Mă vei uita plecând,
Te voi uita iubind
Pe-altcineva...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii sufletului

trec obosit printre gânduri zălude
mereu mă petrec, nimic nu aleg
e noapte polară, se iubeşte la fel
foc este în mine şi în timpul prezent

eu nu ştiu azi ce ştiu
mă ninge în lumină în mod coerent
mă cauţi femeie prin vreascuri globale
mă cerţi, mă alungi şi mă ierţi

pe urmă e ceaţă
nimic nu a mai rămas la urmă
apoi a fost o zi nouă în altă zi
fugeam să mă uit

ardeam pe un rug
picioarele curg printre trepte de lut
este ceaţă şi plouă
pe treptele lumii şi plâng

apoi s-a pus ninsoarea la poli
ningea cu fulgi albi de fecioară
mă apropii de tine tăcut şi confuz
era frig în tine, în noi

se întuneca iarăşi în lume
ningea cu tăceri
nici nu mai ştiam dacă sunt
eu te chemam într-o zi, ştiam că n-ai să vii

ningea pe la noi
bătea timpul în geam
mereu ca altădată
eu căutam în nămeţii sufletului, o fată

clipa asta nu mai tace
veneam târziu
când nu o să mai fii
şi dacă vii, eu cine sunt în nopţi pustii

te strigam, te chemam
era frig în casă
picurau pe geamuri amintiri
se stingea clipa, era târziu, în lume, în jur

şi totuşi ninge afară
mereu ca altădată
ochii tăi, făclie în noapte
mă întrebai retoric, dacă tu, atunci eu

pe coapsele tale
căutam un iad
frigul iar mă arde
mâinile se loveau de un sân, ireal

se scurge un timp, mai trece un veac
paşii fug, nu se ajung
între noi, doar părul tău, dorul meu
şi sărutul a rămas

mă înţepam în spini
rana asta doare
eu scriam femeie
cu îngeri trecând

clipa asta se învârte
se întinde şi cuprinde
trupul, gândul şi femeia
ce mă aşteaptă în prag, de drag

nu, nu pleca femeie
chipul tău, icoană vie
voi veni în zori la tine
peste paşii scurşi în gând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vii şi pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, şi-ai înţeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.

Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ţi-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?

Ai fost pierdută... ţi-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ţi-am dat un râu.
Eu am fost gând şi vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ţi n-am ţinut-o-n frâu.

Te-am înţeles mereu şi, fără vrajmă,
ţi-am urmărit şi vechile poteci,
căci tu eşti peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar ştiu că vii... şi pleci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanu-i hoţ!

Ştiam că eşti un hoţ de buze dulci
De mere coapte... că doar eşti oltean
Ştiam că-n locul unde capu-ţi culci
Rămâne aşa... un dor fără alean.

Că porţi în ochi luminile din stele
Şi-n palme focurile lui Satan
Şi arzi mocnit fecioarele-ntre ele
Să nu te uite... că doar eşti oltean!

Ştiam că-n vorba ta e-nchis un vis
Că-l dai la schimb pe-o inimă... ştiam.
Că ard în iad crezând că-i paradis
De îndrăznesc cumva să vreau să-l am.

Te strecuraşi precum scânteia-n iască
Ş-avuşi tu grijă să nu fie-n van,
C-afurisită-i firea femeiască
Poftii la gura dulce de oltean!

Of, Doamne... trage-a nopţii draperie
Şi-mi lasă-aşa... o briză de-aer rece
Că dragostea-mi pătrunse pe sub ie
Şi nu ştiu sincer dacă-mi va mai trece!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu vii acum

Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-şi lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospeţime.

Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite şi sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.

Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ţi moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare şi candidă
Încât te-ncorporasem în destin.

Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu ştiam să te reţin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când ştiu să vin?

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Lupu

Ştiam că lupul, din păcate,
Cel mult, cam urlă a pustie,
Dar nu ştiam de-un lup că poate
Să urle şi-a demagogie.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şofer

Ştiam de el că are şi maşină,
Dar nu ştiam că-i şi silvicultor!
De-aceasta m-am convins întâmplător,
Văzând cum scoate pomi din rădăcină!

epigramă de Victor Gorşcovăz din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!