Pământ de carne

Eram fericit... când
Mi-ai închinat tălpile tale,
Şi mi-ai spus:
"Fă-ţi al tău pământ din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Şi i-ai cânta,
Răsuflarea nopţii din dânsul
Te va elibera";

Scânteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În faţa unor ţărmuri
Ce-ntrupează parcă
Nişte gigantice mâini de ceară.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai iubi?

Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simţi vibraţiile
strigând numele tău?
Mi-ai înţelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ţi-aş cădea la picioare
plină de vânătăile vieţii?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâşiate de durerile tale?
M-ai îmbraţişa dacă mi-ai simţi căldura
respirându-ţi fiecare anotimp?
Dacă mi-aş săgetà pieptul
cu suliţa trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor prin curcubeu

Mi-ai apărut de nicăieri
Şi m-am aprins când ai trecut
Lăsând în urmă adieri
De vis cum nu am mai avut.

Pluteai, trecând în ochii mei
Scânteia din privirea ta,
Încredinţându-mă că vrei
Să fiu al tău, să fii a mea.

Şi mi-ai rămas, şi-al tău am fost,
Trimisa mea din cer, de sus,
C-un singur gând, c-un singur rost:
Să-ţi fie sufletu-mi supus

Tu, ce zburai în visul meu
Pe aripi moi, de curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea sufletului

Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
şi nici câte râuri voi naşte,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mea culpa" de Valentin David

Te-ai spovedit şi crezi că-ţi sunt iertate
Păcatele de amorez bătrân?
Când te-am surprins cu Lisaveta-n fân,
Mi-ai spus că îi făceai masaj la spate

De Valentina i-ai mărturisit,
(Sub patrafir când respirai de toate),
Că i-ai făcut şi ei masaj la spate,
După ce, ca nebunii, v-aţi iubit?

Că eşti destins, nu mă-ndoiesc de fel.
Când popa te-a-ntrebat de sănătate,
Tu i-ai dat lecţii de amor rebel,
C-avea şi el amantă de departe...

Şi i-a făcut şi el masaj la spate...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec şi-n faţa Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreţ mă cercetează,
Şi calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, ştii bine,
Tăria mea eşti Tu, puterea ce mă ţine.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ţi mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine eşti victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi şi-n veci de veci,
Din viaţa mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele mele au şoptit

Când mă aşteptam mai puţin, lumina a venit din haosul nopţii,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi faţa. Eram livid şi gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Şi nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate şi priveam cerul,
Dar cerul dispăruse şi pământul dispăruse dedesubt,
Şi nici marea nu mai foşnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mişcarea pierise şi nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopţii,
S-a prelins pe faţa mea, m-a cutremurat
Şi ochii mei au început să plângă, să râdă şi să plângă
Şi buzele mele au şoptit: De ce, Doamne,
Ţi-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deşert,
Care mi-am înălţat chip cioplit,
Şi am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Aminteşte-ţi cuvintele tale şi umblă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să afli cât eşti de bogat cu adevărat? Numără oamenii pe care: i-ai ajutat dezinteresat pe un interval de timp nedeterminat, i-ai iubit în mod necondiţionat, i-ai inspirat, i-ai ridicat din al imoralităţii pământ uscat, dobândind astfel un suflet luminat, curat, minunat, prin credinţă fortificat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Cireşule înflorit!

Cu măreţia ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicateţea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foşnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumuseţea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când mă atingi cu petalele tale, mă simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar să te mângâi, să te sărut, să te fac fericit,
Te iubesc, Cireşule înflorit!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aş fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrăţişarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aş fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!

De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Şiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aş ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aş stinge...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talita kumi

Când sufletu-mi s-a rătăcit
Şi nu putea privi spre cer,
I-ai dăruit Duhul Iubirii
Şi mi-ai zis blând: Talita kumi!

Când mintea-mi era tulburată
Şi nu găsea Calea Luminii,
Ai limpezit-o în Cuvânt
Si mi-ai şoptit: Talita kumi!

Când trupul mi-a fost plin de răni
Şi vedeam doar sfârşitul lumii,
Eu am crezut în Tine, Doamne
Şi Tu mi-ai zis: Talita kumi!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru, Capitolul II - Poezii (aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată
C-a greşit amarnic şi adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegreşte. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ţi moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-şi iartă vina nesfârşită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viaţa mea nu lasă umblarea greşită,
Al meu plâns cu jale şi fierul îndoaie

Dar tu, minunată, înger ca din ceruri,
Toate păsuit-ai şi le-ai şters pe toate.
Mi-ai cântat de una, mi-ai cântat şi-n coruri
Gata ca de nuntă hainele-s curate*.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatie

Ţi-ai întors faţa către mine
iubire
Şi mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare şuviţă de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
Ţi-ai întors faţa către mine pasiune
şi-ţi mulţumesc o viaţă.
Apoi, mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învaţă.
Mi-ai dat încrederea în mine,
credeam că am pierdut-o
Şi-ţi mulţumesc iubire,
sunt Ella, ce-s iubită.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără trup

am încercat în creşterea mea
să te străbat
dar te-am simţit atât de singură
în exilul tău pe pământ
şi n-am putut a-ţi spune strigând
că eu prin tine sunt ca firul de iarbă
înaltă
şi tu nu ştii ce sunt eu
şi că de fapt eu te înfior
când visezi fără trup

am vrut în trecerea mea prin geamătul tău
de dragoste
să te înconjur cu braţele tale
fiindcă eu eram tu
ghemuit în sângele tău
şi atunci când erai plecată cu duhul tău
să afli taina secată a pietrei
ardeam şi eu pe rug

şi iubirea ta plăpândă
parcă ar fi o rugăciune plânsă
o teamă de sfârşit de zare

şi spune-mi tu din vârful
schimniciei tale
cum să-ţi fie teamă de străfundul cerului tău
când sufletul meu e infinit
mai adânc?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ziua reflectase la spusele ei: "Talentul tău valorează bani grei când ajungi actor fără să vrei şi cei din jur te privesc ca nişte mieluşei pe care i-ai salvat din groapa cu lei."

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ţi se-nchină
Când mi te-apropii sau când eşti cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ţi mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat şi-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minţi
Părându-i şi de gheaţă şi fierbinţi
Mijlocul tău, mişcându-se ceresc
Dă naştere la răget bărbătesc
Şi pieptul tău şi spatele şi gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!