* * *

I
am făcut armata
ştiu să trag bine
dar unii nu merită glonţul meu

doza mea de poezie?

dragă cititorule
e o vibraţie pe care nu o receptează orişicine

însă printre rânduri
orişicare poate bea amintirea
nearsă la soare
întunericul credincios
ori lumina crudă

poezia mea -

iubire vindecătoare

e un miting

poezie de Iulia Paţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititor printre... rânduri

Pe lumea asta sunt si eu,
Cu bune şi cu rele...
Şi nicidecum nu mă consider
Un cititor în stele...
Dar mi se întamplă foarte des
Încât rămân pe gânduri
Să citesc vorbe cu-nţeles
Ce "răsar" printre... rânduri...
Nu ştiu de-i bine sau de-i rău,
Doar Cel de Sus o ştie
Dar ştiu că viaţa mea n-a fost
Nicicând o poezie...

poezie de Mariana Simionescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Nu ştiu să scriu o poezie,
Zic unii.
Dacă se înşală?
Ce e de fapt o poezie?
Cred unii,
Vorbărie goală.
Iar alţii zic, o poezie
E o durere.
Au dreptate?
E viaţa mea,
Sau a ta poate.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superman

Poate n-alerg ca glonţul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forţă ca trenu-n mişcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aş vrea să dorm în neştire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ţi fie bine.
Cu tine-aş sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristeţea să te izbăvesc
Şi grijile tale să le-ndur cu tine
Şi toată tristeţea să o iau cu mine.
Nu sunt deştept, nici nu sunt faimos
Dar când îţi văd zâmbetul frumos
E ca şi cum marea-aş admira
Şi Superman rămâne-n urma mea.

poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-a făcut minunea

Dacă s-a făcut minunea
Înnoirii vieţii tale,
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale
Dacă-n inima ta-i pacea
Şi-n ea Duhul Sfânt se ţine
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale, orişicine.

Dacă tu-L urmezi pe Domnul
Şi ţii calea voii Sale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine pe-orice cale.

Dacă tu ai pentru semeni
Gânduri de iubire pline,
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale orişicine.

Dac-ai rupt-o cu trecutul
De păcate şi greşale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale

Căci dac-ai aflat pe Domnul
Şi-I cunoşti Cuvântul bine
Vai de tine când n-o vede
Pe-orice cale, orişicine.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre rânduri...

Ţi-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au ţâşnit
Mii de fluturi şi cocori.

Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuş în fân.

Eu, ce caut? Mă întrebi,
Ştii răspunde, dulce vis,
Tu eşti lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.

Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îţi răspunde printre rânduri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi poezia

De vrei să scrii poezie
Îmbracă norii în soare
Şi cu cânt de ciocarlie
Dă speranţelor culoare

De-ţi doreşti un vals cu rima
Cuprinde în braţe dorul
Şi caută-n suflet clima
Dată doar de Creatorul.

Dar nu crede în himere
Poet al deşertăciunii,
Cu versul nu faci avere,
Însă urci pe bolta lunii.

Iar de vrei nemărginirea
Scrie doar ce simţi în suflet
Nu-ţi minţi închipuirea
Cu vorbele altui cuget.

Poezia e candoare
Bunătate şi iubire
Sau e geamătul ce doare
Pentru-a vieţii irosire.

Iar poetul este farul
Care arde-a nebunie
Scriind versu-n care harul
Se transformă-n poezie!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Şi uneori mă-întreb de ce nu-ţi scriu,
Că ştiu a scrie-n orişicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Şi orice gând în mintea-mi se-nfiripă.

M-am întrebat ce eşti şi ce-i cu mine,
Ce ai zidit şi ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut şi ce tu faci prea bine
Ca eu să stric şi tu refaci mereu.

Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n faţă tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din faţă drept mi-l construiai.

Şi tot nu ştiu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu şi nici un semn nu dau,
Dar ştiu prea bine că o îmbrăţişare
De suflete un tu şi-un eu tânjeau.

M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Şi ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ţine
Şi cum s-or întâlni odată două stânci.

Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ţi arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.

Te-am cercetat şi m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăştiat în mii de părţi,
Că de-aş avea o lacrimă ca tine
Tot n-aş cuprinde-o-n orişicâte cărţi.

Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu este fiica naturii

Poetul moare într-o poezie
şi-n alta cititorule învie

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

ICOANA IN LUMINA...

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii

Unii trăiesc fără de rost,
Nu ştiu tainele lunii,
Stau singurei la adăpost,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a valora
Puterea rugăciunii,
Şi nu cunosc nici dragostea,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a învăţa,
Pierd timpul ca nebunii,
Să lase-n urma lor ceva,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu cred în dragoste,
Şi cad pradă minciunii,
O văd precum o pacoste,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a fi umani
Sub semnu-nşelăciunii,
Ar omorî pentru doi bani,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii se luptă pentru voi,
Şi dau viaţă minunii,
Prin poezie fac război,
Aşa se zbat azi unii.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pentru unii poate fi o căruţă pe care o împing, iar pentru alţii pe care o trag, însă la unii le este trasă sau împinsă de alţii.

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă poeziei eminesciene

Poezia ta, Eminescu, e-o floare albă, înflorită,
De-obicei ca o toamna-ngălbenită.
De dragoste şi uneori atât de tristă,
Sfântă poezie, Eminescu te-a facut artistă!

Gingaşă, tânără crăiasă,
Cu ochii lacrimânzi de vise,
Oricine-n noapte să te citească,
Când stelele-s aproape stinse!

Căci sigur una dintre-acele stele,
E Eminescu, al tău ilustru creator,
Îndreaptă-ţi, cititorule, ochii spre ele!
Împrăştiind ale lui versuri, în lungul zbor.

Şi poate, citind acele tainice rânduri,
Steaua lui Eminescu etern va străluci
Şi ne va trimite-n dar o lume de gânduri,
de versuri şi sute de poezii!

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oamenii cari, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oamenii cari până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie... printre rânduri!

Bântuie-n mine mii de gânduri
La tot ce-a fost cândva, demult...
Citiţi-mă, doar printre rânduri:
Cât v-am iubit şi... nu de mult!

Prin alte lumi cutreierând
Mi-a fost alean de dumneavoastră...
Regret a fost la mine-n gând
Şi-n cugetu-mi... risipa noastră!

Adastă-n mine tot ce am strâns...
Tot ce v-am luat şi ce v-am dat,
Silfida-mi fiinţă mi-e nod de plâns
Şi-n dumneavoastră a evadat!

Cât timp avem să ne certăm...
Fără să ştim: cum şi... de ce?
Dar, printre rânduri... ne iertăm?
Urmaşii-or să ne judece?

Mai este timp de implicare
În spaţiul nostru-ngust, acerb?
Se-aude zumzet de-mpăcare?
"Iubeşte" - e proverb? Sau... verb?

Tot ce a fost cândva, demult,
Iţeşte-n mine nimb de gânduri...
Cred că v-aţi prins că, printre rânduri,
Vă mai iubesc... la fel de mult!

Prin alte lumi cutreierând
Mă-ntorc la unicul meu Soare
Din inimă-mi, subtil, pe rând,
Să vă dedic... micuţa-mi floare!

poezie de Iulia Mirancea (26 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre rânduri

Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îţi cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală

Dar găseşti lacrimi prin ele
Suferinţe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească

Tu încearcă, le priveşte,
Fii ce poţi să fii, iubeşte,
Simţi căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?

Cel ce e, e lângă tine,
Vrea să-ţi fie pururi bine
Inima citind o ştie
Ritmul ei e poezie

Tu simţi dragostea firească
Mantia dumnezeiască
Rânduri, rânduri... de ce oare?
Nu e tot ceea ce pare?

poezie de Adi Conţu (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu cine-a zis cândva,
la necaz sau pus pe sfadă,
că, în poezia mea,
eu fac prea multă bravadă.
Necinstindu-mi poezia,
a trecut la ofensivă,
mântuindu-şi fantezia
într-o dulce invectivă.
Iar cuvântul cu pricina,
ce nu i-a plăcut deloc
a fost "smurd", bată-l-ar vina,
că mi-a adus nenoroc!
E cuvânt pretenţios,
n-are loc în poezie,
că îl vreau licenţios
în ţeasta cu fantezie.
Că-i păcat de-al meu talent
dacă-l cheltui pe "banale",
mai bine fac "tratament"
vorbelor cam "triumfale".
De cuvinte "spurcăciuni"
să îmi ţin departe muza
că se arde în tăciuni
dacă-mi trag pe "turtă" spuza.
Şi mai bine fac un troc
cu "pretinsa-mi" fantezie
şi să nu mai scriu deloc
nici măcar vreo poezie.
Eu invit acest "amic"
la o cafea şi o bere
şi-om vorbi despre "nimic"
sau ce viaţa ne va cere.
Dacă nu e mulţumit
după controversa noastră,
jur că "pana" mi-o trimit
dincolo de marea-albastră.
Într-o sticlă o să zac
aşteptând vreo "fantezie"
când vreun marinar posac
s-o gândi la poezie
şi va scrie, peste veac,
ce n-am mai putut eu scrie,
de pe-acum îi fac colac
de salvare şi mânie!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! cât de bine ştii

Mi-am rătăcit gândul
Într-o zi din luna martie
L-am căutat în nenumăratele
Poeme de iubire
Dar l-am găsit înlănţuit
În amintirea unei clipe

Oh! cât de bine ştii
Cât arde locul
Unde dragostea a copilărit

Mi-am rătăcit amintirea
Căutând-o în lunile ce au urmat
Dăruind-nopţilor poveşti
Scăldate în râuri de dor

Oh! cât de bine ştii
Cât doare locul
Unde dorul şi-a făcut albie

Mi-am rătăcit zâmbetul
Într-un colţ de suflet
Mirosind a sare

Oh! cât de bine ştii
Cât de sărate sunt lacrimile
Născute din dor

Mi-am rătăcit iubirea
Într-o inimă de gheaţă
Dar gândul amintirea şi zâmbetul
Vor naşte speranţa
Ce mă va ajuta s-o regăsesc
Oh! cât de bine ştii
Cum speranţa transformă gheaţa
În bulgări de vise scăldate în soare

Oh! cât de bine ştii
Şi totuşi mă laşi să iubesc
INIMA MEA

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă amintirea

Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
ceva parcă mă arde şi inima mă doare
şi urcă pân' la creier o moleşeală stinsă
ce-nvăluie, ca ceaţa, durerea necuprinsă.

Mă cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
ce duc spre-aceeaşi ţintă, al vieţii început.

Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-aşează
pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
şi-o undă de mireasmă de crini şi busuioc,
îmbracă amintirea şi-o-nchide într-un obroc.

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!