
De n-ar începe mierlele să cânte
Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ţine
Şi-aş adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi aşa de dor de tine.
Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un ţârâit de greieri reîncepe,
Şi-aş adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nţepe.
Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Şi-aş adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.
Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luaţi de soartă să-mi descânte,
Şi-aş adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

De n-ar ţipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar ţipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre
Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier şi în vine -
M-aş arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu ştiu ce te-ai face fără mine.
Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ţi-am scris pe mail, pe facebook şi pe foi
Şi-aş adormi, luând extraveral,
De n-ar ţipa vecina de la doi.
E miezul nopţii, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triştii,
Şi-aş adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriştii.
Vecinii s-au mai liniştit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Şi-aş adormi-n sfârşit, gândind la tine,
De n-ar ţipa, iubindu-se, cocorii.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De n-ar ţipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda
Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ţine
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.
Zefirul se răsfaţă printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aş adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aş simţi cum se iubesc lăstunii.
Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-ameninţări de ploaie şi furtună,
Aş adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Şi pe sub gene lacrimi se adună.
Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aş adormi în cântec de piane,
De n-ar ţipa atât de trist lăstunii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De n-ar ţipa... - replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre
E noaptea iapă alergând sub pinten,
Cu tropot, peste plaiuri carpatine,
Iar gândul meu, un şarpe trist dar sprinten,
Prin stele face slalom către tine.
Te-am tot visat, dar visul n-are sânge,
Te-am desenat, dar n-am găsit culoare
Să-mbălsămeze îngerul ce plânge
Alăturea de ţipăt de cocoare...
E miezul nopţii, iarba ninge greieri,
Vecinii s-au culcat de ore bune,
Tu, pe câmpia cerului, cutreieri
Apoi adormi, cu zâmbetul pe strune...
Iar gândul meu se face-n fine, deltă,
Ca vârsta ce-şi dilată-ntruna, anii,
Şi-aş adormi, în noaptea naltă, zveltă,
De n-ar ţipa-n piscine, cormoranii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



De n-ar ţipa (2) - a doua replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre
Eu sunt, de fel, un cititor diurn,
Îmi plac, nespus, ideile rebele,
Citind, mă simt în vârful unui turn
Şi, de acolo, pot citi în stele.
Eu sunt, de fel, un cititor cu fler,
Citesc şi printre rânduri, elegant,
Citesc din Poe, Rimbaud şi din Baudelaire,
Din Hegel, Schiller, Goethe şi din Kant.
Cititu-i, pentru mine, sănătate,
Citesc Rabelais, Cervantes şi Balzac,
Zic unii, răi, că, după facultate,
Mi-aş pregăti examenul de BAC!
Eu niciodată cartea n-o arunc,
Dar noaptea, când se potolesc drumeţii,
Aş adormi, în fine, ca un prunc,
De n-ar ţipa, în capul meu, sticleţii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Singurătatea şi alte vagoane de gânduri
când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îţi sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistenţa sufletului
şi nu găseşti în nici o amintire pansament
şi întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă
îţi trec prin minte vagoane de gânduri
şi auzi adesea cum îţi respiră moartea în ceafă
toţi oamenii sunt plecaţi în alte vise
chiar şi după ce adormi
singur...
poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Liniştită
am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plânsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mângâiam părul de lumină
şi o linişteam spunându-i: a fost doar un vis, adormi.
şi adormi
şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştită
am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i: a fost doar un vis, adormi.
şi adormi
şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Discriminare divină (cu sarcasm şi voie bună)
De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr'un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;
Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
După cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,
Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scăpa de datorii...
Dar cu cinci, pe cinstea mea!
Aş fi sculă-n minister,
Plus că am şi-o pilă grea...
Văru' Lică... e şofer,
Şi... de n-aş avea eu minteee,
La vr'un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U. E., din cioban,
Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,
Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amărâţi şi ofticaţi,
Că doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


14 aprilie - Ziua Internaţională a Hohotelor de Râs - Pe asta n-o pot sărbători
E veselie mare-n bloc,
Se-aruncă-n draci petarde
Şi-aş hohoti şi eu cu foc,
Dar nu îmi arde.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-aş vrea
Şi-aş vrea să-ţi fiu nemărginire,
Eternitate de iubire,
Simfonie, lumină caldă,
În sufletul meu fericirea să ardă
Cu flăcări albastre de dor şi iubire,
Dorită, secretă nemarginire...
poezie de Elena Vlădescu
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-dor...
Mi-dor de-o doină veche ce-o îngânau bătrânii
De-amiaza moleşită pe cumpăna fântănii,
De noaptea rătăcită pe pragul amintirii
De fulgerul furtunii, de trăznetul iubirii.
Mi-e dor de legănarea de-o clipă a zăpezii,
De ploile-aţipite la marginea livezii,
De cântecul de rugă, de glasul răspicat,
De merele de aur din pomul fermecat.
Şi-aş vrea să fiu pământul cu fructele-i necoapte,
Eterna despărţire dintre amurg şi noapte,
Şi-aş vrea să fiu stejarul din margine de sat,
Şi-aş vrea să-ţi fiu fântână, drumeţule-nsetat!
poezie de Gheorghe Pospai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un mare crai
Am fost o viaţă fustangiu
Şi-aş cuceri şi-n morţi, pe-alei,
Problema e că nu prea ştiu
Distinge care sunt femei.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"
începutul de la Prostia omenească de Ion Creangă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cu vântu-n palmă
de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.
aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..
ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.
aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.
şi arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aş pierde mintile crezand ca-i mana ta
şi m-aş topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.
poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O floare
Azi te salut, femeie iubitoare,
Ce tot trudeşti cu braţul tău plăpând,
Te port în suflet şi te port în gând,
Şi-aş vrea mereu să-ţi dăruiesc o floare,
Şi te salut femeie ostenită,
Chiar de adormi când te îmbrăţişez,
Cu ochi înduioşat am să veghez,
Odihna să îţi fie liniştită,
Şi te salut femeie anonimă,
Lipsită de măsurile perfecte,
Mustind de calităţi şi de defecte,
Eşti, totodată, banală şi sublimă.
Şi te salut femeie împăcată,
Cu trai modest, lipsit de strălucire,
Tu eşti speranţa pentru omenire,
De Dumnezeu fii binecuvântată...
poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaculat
n-aş fi crezut că mă pot îndrăgosti
sublim, incert trecând prin lanul vieţii mele
cu mâinile deschise către cer
şi spice blonde împletite către stele
priveam destins cum pasărea trenează
în rotocoale lungi, toride-ncetinite
infailibil o briză se stârni
sublim, incert prin ale mele blonde plete
covârşitor călcam pământul alb
în redevente clare, absolute
şi-aş fi crezut că sunt chiar eu
o aripă bătând în largi volute
eram curat şi tânăr în priviri
păcatul încă nici nu se născuse
cămaşa albă-mi flutura pe trup
şi-vorbele-mi erau încă nespuse
şi-aş fi putut să cred că sunt chiar eu
băiatul blond care se-ndrăgosteşte
dar pasărea trenează-acolo sus
şi-n zborul ei imaculat... pluteşte
în diafana adiere vag solară
zulufii blonzi îmi rătăceau prin tâmple
şi-aş fi-ncercat şi eu să caut zborul
şi-aş fi-ncercat ca pasărea să mi-se-ntâmple
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!


Şi-mi rup din buze
Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plouă-n freamătul pădurii
Paşii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Şi-aş rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece şi să mă usuc la soare.
Şi-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarţa crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzişul care
Îşi mai schimbă din nuaţă cerând ploi spre vindecare.
Calc uşor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Şi să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriţă cum se zbenguie-n şiroaie,
Şi-aş sălta pădurea-n braţe de-ar veni apa-n puhoaie.
Cade ploaia, bate vântul şi apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi nu mai curg
Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... şi cad... şi mă lovesc...
Şi rănile mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Şi lacrimi nu mai curg.
Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... şi fug... mă rătăcesc...
Şi tălpile mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Şi lacrimi nu mai curg.
Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... şi caut... n-o găsesc...
Şi visele mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Şi-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...
poezie de Ioana Gabriela Căruţaşu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruţaşu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Râde ciob de oală spartă - Lucian Perţa
Zicala asta o aprob
Şi-am fost al cărţii tale gâde,
Că, dacă te-aş citi şi-aş râde...
Să nu mă faci pe mine ciob!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
