Aroma mea
Vibrezi uşor şi-n legea rezonanţei
Te-ncrezi, ca să mă lege roabă ţie;
Cu gândul dus pe unda expectanţei
Mi-ai şi transmis întreaga-ţi frenezie.
Şi cad din pom în gura ta flămândă,
O piersică rotundă, savurată
De voluptoasa-ţi buză. Gem, plăpândă,
În timp ce sunt de coajă dezbrăcată.
Îţi vin pe limbă valuri de plăcere,
Iar eu, cu-a ta salivă îmbătată,
Mă descompun încet în must şi miere,
Şi îţi pătrund apoi fiinţa toată.
Aroma mea în tine-şi regăseşte
Destinul şi, ascunsă, te-ntăreşte!
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Legea rezonanţei
Ceea ce eşti în interior se reflectă cu acurateţe în exterior. Felul în care trăieşti, circumstanţele care se tot repetă în viaţa ta, le atragi pe baza a ceea ce emani. Aceasta este legea rezonanţei.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regula de aur izvorâtă din legea universală a rezonanţei
Nu uitaţi regula de aur izvorâtă din legea universală a rezonanţei: ignoraţi gândurile rele, căci orice luptă cu ele nu va face decât să le dea putere (să le amplifice) şi înlocuiţi-le cu opusul lor (sau cu orice gând inspirat şi sublim pentru care aveţi o anumită preferinţă).
Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea e lege!
Legi sunt multe, se-nţelege,
Cam cât peşte are balta
Da-i nevoie de o lege
Ca să se respecte alta?
epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet şi abia respir
privesc cum se măreşte distanţa
de ţărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
şi până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghiţit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece şi paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aparent imperceptibil...
o frenezie ucigaşă
bântuie lumea, istoria nu există
totu-i într-o secundă sau nici măcar
aşa de mult timp
o frenezie flămândă
un maxilar enorm, mestecând continuu
apropiindu-se...
o împerechere frenetică
învălmăşeală lascivă, cleioasă
o frenezie în măşti
odioasă, cosmetică ascunde
rana lumii
rana fiindului
cu umor morbid Creatorul
tună peste lume... o frenezie
în a tăia felii
cortina
să mi se vadă goliciunea
vanitatea
drama
traiectoria gestului aparent
imperceptibil al protagonistului
oricărui cortegiu funerar
ni se nasc tăcuţi pruncii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate de toamnă-iarnă
Gura ţi-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai aşteaptă, deşteaptă, nedreaptă...
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea expectanţei
Ceea ce preconizăm cu încredere că se ve întâmpla, chiar se va materializa.
Peter Arnold în Cele 28 de Legi Universale ale Succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.
Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e tandră
Înfloream ca trandafirii sub muşcături
ne străpungeam cu dinţii
ne sfâşiam
ne amestecam
ne adoram
eram toată doar tu
tot erai
doar eu
dar
abia atunci când
mi-ai desfăcut pumnul
mi-ai descleştat degetele
ţi-ai aşezat încet obrazul în palma mea
şi mi-ai sărutat uşor linia vieţii,
abia atunci
am numărat în gând
prima zi
de dragoste
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gluma
Aseară ţi-am trimis priviri
Adânci şi rugătoare,
Tu mi-ai răspuns cu dulci zâmbiri
Ca razele de soare...
Pe-o foaie din album ţi-am scris
O frază şi un nume;
Iar tu, râzând încet, mi-ai zis:
Că nu te-ncrezi în.... glume.
Tăcutele-mi nefericiri
Mi le-nţelegi acuma...
Iubita mea, cu dulci zâmbiri,
De ce nu-mi crezuşi... gluma?
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui cuptor de altădat‘
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpiţat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum şi-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii şi totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă să-l fac
între stelele din lac
să vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
să plâng, Doamne, să tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subţire,
peştele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.
Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul să-l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să îşi potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt
spărgând noaptea de bazalt
şi-nflorind nuferii-n tină...
Izbăveşte-mă de vină!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul Aurorii Boreale
Rostogoleşte-ţi gândul peste mine,
Cu forţa pasiunii mă-nfierbântă
Şi caută fiorul a-mi menţine,
Să afli cum lumina-n raze cântă!
Azi spectrul ei spre tine se lărgeşte.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală creşte,
Văzduhul nu-ndrăzneşte să respire,
Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezenţă,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergenţă.
Priveşte-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.
Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.
Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuţie!
Alt calendar!
Numele tău pe buză sau în minte
Cum taie unda păstrăvul mai iute
Chiar mută gura n-are să te uite
(Ciungul mişcă-n gând braţul ca-nainte).
Sperioşii ochi rămaşi ca două ciute,
Şi păsările, câte, prinse-n ţinte
Nu ştii? Treceam prin vad şi-ţi spuneam: "Ţin-te
De gâtul meu". Te luam în braţe: "Uite".
Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-şi desfăceau în zare brâul.
Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze... Numai vântul.
poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanţe
Nuanţe şi nuanţe pe cerul oricum,
Nuanţe şi nuanţe pe verdele crud,
Nuanţe în valuri în marea albastră,
Nuanţe rotunde şi-o nuanţă mai 'naltă.
Ochi şi ochii în multele nuanţe,
Nuanţa toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanţa pe-o temă,
Nuanţa iubirii, poantă-n dilemă.
O nuanţă sunt eu, o nuanţă eşti tu,
Nuanţa-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanţe privesc împrejur,
Nuanţa-i şi-atunci când în jur e obscur.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea noastră cea de toate zilele
Dulce mamă
limbă românească
niciodată-n teamă
gura n-o să te rostească
Ai contur de miere
fagure de dor
tu de-a pururi vrere
sus în tricolor
Libertate-a noastră
îţi rostim vecia
limbă românească
tu eşti România
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuţie!
Chiar aici
Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.
Pântecul... dorinţa crudă...
Acum toată eşti golaşă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălaşă.
Te pătrund, încremenire,
Timpul însăşi stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.
Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.
Îmi răspunzi gemând încet
Transformată într-o floare,
"Eşti iubitul meu poet...
Haide ia-mă, nu mă doare".
Ore lungi îţi pot răspunde,
Suntem doi simpli complici,
Te rog iubi, iar m-ascunde,
Drept în pântec, chiar aici.
poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele şi pădurea
Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce îşi pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Îşi relevă frumuseţea castă-n frunzele pădurii!
Sunt sfioase şi tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezenţa unui june blând privirile-şi coboară.
De departe le zăreşte şi ideea îl răsfaţă:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă faţă!
Şi trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere şi-a pădurii desfătare.
Căutând refugiu-n seară, nici nu ştie ce-o aşteaptă,
Dar din norii-aduşi aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.
sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei şi umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ţi-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiaţă,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoaţă,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârţi pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiţă te-ai crezut şi-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă şi eu ţi-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă graţiez de toate,
De buze-nşelătoare şi ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!