Dacă nu mă voi spăla?

Fabulaţie

Cinci muşte îmbrobodite,
Cu mânuţele mânjite,
Grăsunele în fălcuţe,
Nespălate şi desculţe,
Stau la sfat pe un burlan:
-Ştiţi, nu m-am spălat de-un an!
Spuse una. Nu glumesc!
Celelalte se-negresc
Şi pufnesc în râs prostesc,
Cad pe sol, se tăvălesc...

-Ha! Ha! se hlizeşte una.
Cred că o faci pe nebuna,
Eu nu m-am spălat de zece!
Apa o să te înece
Dac-o foloseşti prea des.
Iată, petele îţi ies!
Nici o muscă nu ar vrea
Ca să fii rudă cu ea!

Una, înnodând basmaua,
C-o durea grozav măseaua,
Murdară ca purceluşul,
-Să fii neagră precum tuşul,
E un fapt să te făleşti
Şi că neamul îţi cinsteşti!
Simt aromă de chiftele,
Mergi şi te afundă-n ele!

Să nu ieşi, că ţi-ar fi sete,
Decât cu basmaua-n pete
Şi rochiţa unsuroasă,
Şi vei fi slăvită-n casă!
Haide, că te-oi însoţi,
Că-ncepuşi a te codi!
Şi-o târăşte unu, doi,
Spre o groapă de gunoi.

Musca începu să plângă.
-Uite cât e de nătângă!
Pune-ţi tălpile-n movilă,
Nu te retrage cu silă!
Şi-o-mboldeşte până ea,
A plonjat într-o chiftea,
Cu sos gros şi lipicios,
Şi-şi făcu chipul soios.

Toate muştele murdare,
Au venit ca-n sărbătoare!
Cu aplauze, urale,
Strigau ferme-n gura mare:
-De vrei să rămâi cu noi,
Să te hrăneşti din gunoi,
Să porţi haine ponosite,
C-astfel neamul nu te-nghite!

Ce să cred? Eu, bunăoară,
Am iscodit într-o doară,
Amicii din preajma mea:
-Dacă nu mă voi spăla,
La fel o să mă-ndrăgiţi?
-Nu ne plac puştii mânjiţi!
Dacă nu te vei spăla,
Singurel te vei juca!
-----------------------------------
Uff, acum, cinstit vă zic,
Sunt cam ruşinat un pic,
Să ies la joacă, afară...
Numai musca stă murdară!

fabulă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă, Doamne, de păcate

Într-un sat (dar nu-i dau nume)...
Nu i-ar fi nume de fală,
Vine să se spovedească
O femeie bătrâioară.

- Am păcătuit, părinte!
- Şi păcatu-i omenesc,
Însă pentru-a fi iertată
Două vorbe-am să citesc.

Apoi după toate astea,
Pentru marele păcat,
Fă mătănii, numai zece
Şi mergi la râu la spălat!

(Iaca, aşa făcu muierea,
Însă gura ei spurcată
Povesti ce-i zise popa
Şi află comuna toată.)
...........................................
E duminică. La slujbă,
Vine popa. Nimeni nu-i!
Cui să ţină dânsul predici?!
- Cântăreţ, auzi ce-ţi spui?!

Mergi şi cată preoteasa
Şi femeile din sat!
- Sunt la râu, Înalt Prea Sfinte,
Se îndeamnă la spălat.

Doamne, bată-le pedeapsa
De muieri! Ce fac la râu?!
- Precum ştii, vârtos se spală
Dezbrăcate pân' la brâu.

- Zici c-ar fi şi preoteasa?!
- Da părinte, da-i decentă!
Nu face decât gargară...
- Doamne, cât e de dementă!

- "Iartă, Doamne, de păcate!"
Zice popa. "Plec la râu!
Merg să fac şi eu o baie,
Sigur, numai pân' la brâu!"

Iar acum vă spun o treabă,
Şi vă rog să m-ascultaţi!
Nu faceţi ce face popa,
Dumneavoastră, dragi bărbaţi!

Haide iute, hopa tropa,
Fă ce face preoteasa,
Să nu faci ce spune popa
Până ţi-ai găsi aleasa!

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de anatomie

Nu numai că m-am spălat
dar m-am şi parfumat
când mă vor desface
să nu le fie silă de mirosul meu.

Mi-am pus cămaşa cea mai curată
şi haina cea mai călcată
când mă vor desface
să nu trebuiască
să împrumute cârpe murdare
şi nici de mâncat n-am mâncat
cum o să mănânc
ar fi o ruşine, nu-i aşa
când mă vor desface
să-mi găsească mâncare în burtă.
Eu aş fi plecat mai demult
dar ei ar fi putut să-mi desfacă în lipsă
cuvintele
de aceea stau şi mă spăl
şi mă parfumez
şi mă îmbrac curat
şi nu mănânc, şi nu plec.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o şoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o şoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Şi din ierburi, feţişoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Şi în versuri îşi vorbesc,
Vioaie şi zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaş şi-a pus
Apă, şi încet se spală.

Ies şi muştele murdare
Pe lăbuţe subţiri,
S-au clătit şi de sluţiri,
Năvălind într-o căldare.

Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat şi o furnică.

Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ştrengar şi râde.

Pe o şoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ai venit la mine

Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ţi cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ţi povestesc:
Am adunat atâtea-n viaţă
şi m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de aţă,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut şi ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat şi m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
şi din groapă m-ai salvat.
Ştiam că-ţi pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
eşti Tatăl meu, eşti Tatăl Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat normal

obsedant normal,
repet normal,
în viaţă normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineaţa
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las paşi în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâţia paşi.
m-am săturat să trăiesc pentru alţii
când de fapt alţii nu trăiesc nici pentru ei.

şi ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o cetate se dărâmă devine ruină, pe când o movilă de gunoi rămâne gunoi.

proverbe evreieşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petele de pe haine se şterg la spălat, petele de pe caracter dispar odată cu moartea.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, afirmi că "eu le spăl creierii celor care mă adoră ca simplă Libertate"? Dar mintea omului, cu atât mai mult a omului modern, arată exact ca o pereche de chiloţi pe care nu i-ai spălat niciodată. Nu cred că vrei să porţi aşa ceva nici măcar în cur, darmite în cap. Eşti atât de oarbă şi de mândră de poziţia ta socială efemeră, încât nici măcar nu vezi că dracul de minte îţi spune: "Zi-i că le spală mintea!?" Dar de ce aţi ajuns aşa de handicapaţi încât să vă spele mintea Maharaj şi nu v-o spălaţi voi zilnic în fluxul fiinţării de "A-Fi", în simpla Prezenţă dumnezeiască? De ce vă spălaţi zilnic pe faţă, pe corp, vă spălaţi hainele, dar mintea o lăsaţi să fie plină de jegul mândriei deşarte şi a acumulărilor materiale pe care deşartă o numiţi "fericire"? "Fugi de acolo că îţi spală mintea", vino la mintea mea măreaţă că am să îţi dau atâtea gunoaie!! Nici nu ştii cât sunt de nefericită, dar pozez asta ca şi fericire şi dacă mai prind o fraieră în barcă, m-am scos! Aşadar, ce e în neregulă cu a vă spăla voi zilnic mintea şi a rămâne ca inima veşnic pură? Eu te invit cu tot dragul să te naşti chiar Acum!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend

cu o blană cam roşcată
vulpea intră în ogradă
şi îmi cere într-o doară
să-i dau broccoli şi-o pară.

se vrea vegetariană..
nu ia puii din poiană
şi-a lăsat năravul vechi
mănâncă iarna curechi.

să o cred? să nu o cred?
şi îi dau ca s-o încerc
cârnăciorii de Pleşcoi
şi sarmale-n viţă foi!

mofturoasă şi confuză
ea pe toate le refuză
dar le vrea pachet acasă
şi cu ostropel pe masă.

-vulpea mea cu dulci cuvinte
o duci bine.. ca-nainte...
dar vrei ca să fii în trend
eu naivul... să te cred!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca şi omul

Mă tot enervează o muscă
fiindcă se aşază pe cuvântul
"Muscă"!
Mă enervează
fiindcă şi musca şi "musca" au ba două silabe
ba două aripi
ba una bâzâie
ba alta... alta.
Şi ce mă enervează cel mai tare
e că în spatele meu
îmi sare cuvântul "eu"
iar eu şi "eu"
o silabă

ba niciodată
ba mereu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

Să vă spun, să nu vă spun,
M-am urcat în vârf de prun,
Deşi e numai un ciot,
Stau de-un ceas şi încă pot..
Mă tot uit să văd de vine,
Cineva şi pe la mine,
Nu vă spun pe cine-aştept
Fiindcă eu sunt înţelept..
Aşa îmi zic toţi de-aici,
Şi cei mari dar şi cei mici,
Şi eu ştiu că nu se-nşală,
Că de-aia m-au dat la şcoală!
Simt în aer un parfum,
Vine parcă de pe drum,
De la munte, de la mare,
Nu ştiu ce să fie oare..
Un miros de libertate,
Parcă-l simt tocmai în spate,
In rucsac şi-n buzunare,
În ghetele din picioare..
Ce să fie, ce să fie,
Pare că nimeni nu ştie,
Eu doar am o bănuială,
Că am învăţat la şcoală!
E vacanţa, dragii mei,
O aştept şi eu ca ei!
Ca mămica şi tăticu',
O aşteaptă şi pisicu'!
Însă nu le spun nimic,
Cred că o să tac chitic,
Dac-o văd, ştiu ce-o să fac,
O să intru în rucsac,
Să fiu sigur că ei vor,
Să intru în planul lor!
Cred ca-n noaptea asta, clar,
Mă duc la somn în zadar,
Nu pot, frate, să mai dorm,
Mă şi văd în avion!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri tocite

întuneric,
prea mult întuneric
în mine, în lume, în toate
păcate în cetate
din timpuri pierdute, ratate
mă plimb prin singuratate
stau la un geam spart
într-o crâşmă murdară
numită de unii nebuni, ironic
omenire
cioburi atârnă pe masă
plecat sunt de mult de acasă
ce casă, ce masă
beau, un ultim pahar
îmi beau tinereţea şi visul şi dorul
pe lângă mine trec paşi
sunt clipe irosite
din vremuri ticsite sau poate tocite
pe umeri port dureri
de azi, de ieri
de mâine nici nu mai vorbesc
păşesc prin noroi
e mult gunoi
repet mereu
gunoi, întuneric, noroi
mi-e astăzi sufletul
o rană sângerândă
e sânge sau cerul ce plânge
e frig şi e noapte
tăcerea a înflorit în zori
o linişte nebună
o lume de răni
cuvinte ce pier într-o noapte
ţăşnite din suflete sfâşiate
doar gânduri rămase
dintr-o tragică lume
mă dor cuvintele ce mor
neputincios, am învelit cuvintele în lacrimi
şi am plâns, a durere
străbătusem bezna în lungul drum către nicăieri
împiedicându-mă la fiecare pas de răspunsuri eşuate
cuvântul îl uitasem pe o piatră sfărâmată
trupul plângea în braţele strânse ale pământului
la răscruce de timpuri, aici, în alte anotimpuri
uitat, de lume, de toţi şi de toate
m-am ridicat descompus de întrebări
în faţă praguri prăfuite
scara absentă
mirat, priveam iarba verde cum creşte
am plâns acolo sau poate dincolo
deasupra, lespedea rece

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet 🐱

Am spălat atâtea vase,
Şi acum mă odihnesc,
Şi-am o durere de oase,
Că mi-e teamă c-o păţesc!

Fiindcă eu, cum sunt drăguţă,
Am luat din treaba ei,
Să stea si ea olecuţă,
Să nu iasă cu "scântei"!

Despre mama este vorba..
A avut ieri musafiri,
A făcut mai întâi ciorba,
Şi friptura, ce te miri?

Apoi, nişte prăjituri,
Ce, se poate fără dulce?
Chiar nişte firimituri,
A putut pisi s-apuce!

Şi-apoi, curăţenie,
Cu un monstru din Obor
Care, cu smerenie,
Mi-a zis: sunt aspirator!

Doamne, ce m-a alergat,
Prin întreg apartamentul,
Că şi-acum sunt speriat,
Că nu mai trecea momentul!

Au venit şi dumnealor,
Musafiri adevăraţi!
Eu mă uitam pe vizor,
Să nu intre încălţaţi!

Asta le mai trebuia,
Să intre iar încălţaţi,
Pregătisem şi-o nuia,
Să şi-o ia cei avizaţi!

Astăzi mama nu mai poate,
De vreo patru ore doarme.
M-a lăsat şef peste toate..
Chiar şi ploaia poa' să toarne!

Eu m-am apucat de vase,
Şi-aşa, una câte una,
Le-am spălat, dar mor de oase,
Şi mă tot masez întruna.

De-aia stau acu-n chiuvetă,
Să mă odihnesc puţin,
Dar de-aud de-altă şuetă
Cred că plec şi nu mai vin!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui adolescent...la volan

Să mă dau grozav şi mare,
Iau amicii la plimbare...
Şi am circulat banal:
Prin pomi, şanţuri şi spital.

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am

În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniştea de un picior şi am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearşaf înfăşurat de picioare
şi un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi şi minţile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbeşti, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraişte, nici ceai de tei,
nici veşnica ceaşcă de cafea şi-o tigară în mână
şi nici forţa să-ţi spun "noapte bună!".

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mona Muscă şi-a dezamăgit partizanii

Când populaţia-i credulă,
Surprizele în ochi îi sar:
Mulţi sunt cu musca pe căciulă,
Dar ea-i cu... Musca pe dosar!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o cârciumă murdară

Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr şi vechi amic. Părea,
Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Şi bea,
C-o sete nesfârşită, o băutur-amară.
Mă fermeca prin vorba-i pătrunsă de mister,
Spunându-mi de viaţă.. de moarte şi de cer,
Întretăindu-şi vocea ades cu lungi suspine:
- E pretutindeni răul... în nici o parte bine...!
- Dar pentru ce atuncea trăieşti? I-am întrebat..
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat;
În ochi trecu o rază de palidă scânteie,
Şi începând să. plângă, şopti: -pentru-o femeie!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascultat?

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

Tu, copila inocenta,
Eu romanticul naiv,
Tu jucandu-ti bine rolul,
Eu in jocul tau captiv.

Ai dorit sa fii cu mine,
Sincer, chiar nu stiu de ce,
M-am indragostit de tine,
Si mi-ai intors spatele.

M-ai lovit doar cu tacere,
Ce ciudat s-a terminat!
Nici n-ai spus ca ma mai vrei,
Nici n-ai spus " s-a terminat!".

A trecut prea multa vreme,
Sigur sa-ntamplat ceva,
Prietenii imi spun motive:
Altul, ea, familia.

Oricare-ar fi fost motivul,
Meritam macar sa stiu,
Azi oricum te dau uitarii,
Maine este prea tarziu.

Ne vom intalni pe strada,
Prieteni nu mai putem fi,
Nu pot suporta minciuna!
Ma gandeam c-ai vrea sa stii.

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!