Prin trena iernii
Pastel
De pe cușma unui nor,
Care cască obosit,
Roi de fulgi s-au risipit,
Printr-un crivăț crud, sonor.
Satul parcă e pictat,
Neclintit ca-n șevalet,
Se afundă-ncet, încet,
De lume deconectat.
Hau! Hau! Hau! ca-ntr-un ecou,
Se aude Azorel,
Cu botic de năsturel,
Prin decorul alb și nou.
Pe sub streșini, îmbufnat,
Un sticlete mititel,
E vrăjit de-acest pastel,
Dens, bogat și luminat.
Ți! Ți! Ți! a murmurat
Vechiul cântec un minut.
Acu liniștit, tăcut,
Stă în cuibul velurat.
Perechiușa-i lângă el,
Iată că nu-i singurel!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pastel
Am pictat un triolet
Din cuvinte, dar discret
Răstignit pe șevalet.
tristih de David Boia (10 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Umorul meu
E arma mea prin tragedie,
Să nu fac vâlvă, trist sonor,
Cum mă lovește o "urgie",
O bandajez cu mult umor...
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o lacrimă de nor
Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.
Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veșminte.
Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat și uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,
Și-a venit și-a răsturnat
Peste deal și l-a ornat
Cu ce-a strâns din veșnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.
S-a uitat iarna cruciș...
Vântu-i face fulgii, "griș",
Și a bombănit o vreme,
Apoi s-a culcat devreme.
Pe o lacrimă de nor,
Doarme iana-n vânt sonor.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o șoaptă de zefir
Zorii vin, aduc răcoare
Pe o șoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Și din ierburi, fețișoare.
De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Și în versuri își vorbesc,
Vioaie și zgomotoase.
Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaș și-a pus
Apă, și încet se spală.
Ies și muștele murdare
Pe lăbuțe subțiri,
S-au clătit și de sluțiri,
Năvălind într-o căldare.
Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat și o furnică.
Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ștrengar și râde.
Pe o șoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!
N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;
Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!
S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;
Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!
... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;
Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec târziu
Ciuline galben soarele se duce
Iar câmpul parcă urcă tot mai sus,
Tăcut și singur stau la o răscruce
Și proiectez imagini în apus.
Cu-n fir uscat de iarbă fac desene
Pe gânduri dus, în praful de pe drum
Și nu știu când s-a scurs atâta vreme
Și-atâtea nopți s-au prefăcut în scrum.
Parc-am iubit, parcă râdeam odată
Urcând pe tije lungi de păpădii,
Biet fluture cu aripa pătată
În dragostea de fiecare zi.
Parcă dansam grecește cu copacii
Cu crengi pe după gât înnebunit,
Piciorul gol rănindu-mi-l în macii
Pe care veri de-a rândul i-am strivit.
Parcă dormeam străluminat de stele
Îngemănat cu spicul crud de grâu
Visându-mi trupul fraged printre ele,
În marginea ierboasă a unui râu.
Ciuline galben, soarele revine
Pe câmpul care iar a coborât,
Tăcut și singur mă gândesc la mine
Și proiectez imagini în trecut.
poezie de Rodica Elena Lupu din Voi trăi... clipa (2008)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Unui chirurg
Nu-i dramă, nici comedie,
C-a uitat în el, tamponul.
Era mare tragedie
Dacă-și uita telefonul.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerne neaua ca din Rai
Cerne iarna ca din Rai,
Cu argint și dor pe plai,
Dintr-un cer ce-n buimăceală,
S-a trezit cu sprinteneală.
Pe fântână și capac,
Gemotoace de bumbac,
Le așează cu migală,
Și prin pomi șirag, în fală.
Vântul geme, a prins glas,
Și fularul mi l-a tras,
Și l-a dus... acu-i bălai,
Doamne, câmpul e ca-n Rai!
Ici, un guguștiuc tăcut,
Este trist, da prefăcut.
Pițigoiul se îmbracă
În cojoc și țup! pe-o creacă.
Ți! Ți! Ți! în micul grai,
Ninge ca din colț de Rai!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sminteală și socoteală
Dacă nu-mi plătesc o rată,
Căci dobânda-i majorată;
Banca-i Bancă, nu-i tocmeală,
Iaca-mi cere socoteală!
Dacă urlu la chenzină,
Că n-am bani nici de benzină;
Foamea rupe burta "cheală",
Mi se cere socoteală!
Dacă-ntârzii trei minute,
Soața parcă-i cinci cornute!
Rage (Că nu-i cleveteală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă țin muzica tare,
Hop! vecine militare,
Vin la ușă cu-mbulzeală,
Să îmi ceară socoteală!
Dacă-njur smintit pe stradă,
De stă lumea ca-n paradă;
Vine "garda", (Văicăreală...)
Și îmi cere socoteală!
Dacă-i beată iar Maria,
Cu gura ca fierăria;
Și mă dă în chicoteală,
Vai... îmi cere socoteală!
Dacă Boby, cățelușul,
Mititel cât și căușul,
"Marchează" la nimereală,
Mi se cere socoteală!
Dacă am tușit pe scară,
Și copiii mei căscară,
"Surda", baba cu scrânteală,
Zău, îmi cere socoteală!
Dacă n-am plătit lumina,
(Utilă ca vitamina!)
Făr* să-mi ceară socoteală,
Debranșează ca-n sminteală...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri de stele partea a VII-a
Pe colțul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Și nu mai e culoare
În universul dintre noi și stele...
Și nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul "vinovat".
Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înființat,
O lume de iubiri și de poveste...
Și timpul s-a oprit... Ce minunat!
Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viață-mi e de-ajuns a fi Golgota.
Rătăcitori pe drumuri de lumină,
Pudrați cu fin polen interstelar,
Am căutat, din nouă rădăcină
Să naștem un alt imn galileean.
Pe coapse-alunecând spre frontiere
Vulcanice și de nestăpânit,
Am desenat tăcut o nouă eră...
Femeie-stea, de vrajă învrăjbit,
Am desenat pe talpa ta de gheață
Eternitatea verbului "a fi",
Iubirea să n-o pot vreodată pierde,
Permis și veșnic să putem iubi.
Leagăn de stele, vise de mătasă...
Un om și o zeiță stăpânesc
Ca un ecou întinderea albastră...
Iubirea lor?! Un mit, un cânt, un vers...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui adolescent...la volan
Să mă dau grozav și mare,
Iau amicii la plimbare...
Și am circulat banal:
Prin pomi, șanțuri și spital.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj din interes
Nu mai cârcotiți căci iată,
El e moș și ea minoră,
Că averea-i studiată
Și declar că e... majoră.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu de lângă Prut
- Prutule, cu apă lină,
Curgi pe la mine în grădină.
Murmurând printre vâlcele,
Ducând dorurile mele.
Așa-i dat de Dumnezeu,
Treci pe lângă satul meu.
Ți-ai făcut o trecătoare
Printre stânci, printre izvoare.
Curge apa Prutului
Prin grădina raiului.
Printre florile de câmp,
Pe o palmă de pământ.
De pe bolta cerului
Îngerașii Domnului
Zi și noapte stau la strajă,
Satul nostru îl veghează.
Mierla, cucul, pitpalacul
Cântă de răsună satul.
Ciripesc cu drag și dor
Corul păsărelilor.
Nu există un loc mai sfânt
Ca acesta, pe pământ!
Căci e binecuvântat,
De la Dumnezeu lăsat.
Satul meu de lângă Prut
Niciodată n-am să-l uit.
A intrat în nemurire
Cu-a sa frumoasă denumire.
Văratic e satul care
N-are-n lume asemănare.
Mă mândresc c-anume aici
S-au născut și-ai mei bunici.
Iar mie mi-au dat povață:
Aici să trăiesc o viață.
N-o să plec, că m-am jurat
Să rămân la mine-n sat!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui creion cu ruj de buze
Cât a fost de mititel
A avut plenipotența
Că el singur, singurel,
Da studentelor... licența.
epigramă de Constantin Nicola din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel de primăvară
Din ținuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală și vocală,
Și spălase florile,
Animând culorile.
Mocoșindu-se-n odaie,
Soarele se primenește,
A scăpat și de paloare,
Și pe nori descumpănește,
Încălzește solul tot,
Și un bursucel de-un cot.
Pe coline mucezite,
Și prin reavăn de pădure,
Au ieșit făr' să ezite,
Toporași din straturi sure;
Clopoțeii delicați,
Frumușei, parcă-s pictați!
Cu alură de prințesă,
Primăvara-nviorată,
Fără loc, fără adresă,
Caldă și manierată;
Naște-n taina dorului,
Gingășia zborului,
Zborului de călătoare,
Ce-au venit ca-n sărbătoare.
Să cântați așa cum știți,
Fiindcă știu că ne iubiți!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a obosit cuvântul...
Mi-a obosit cuvântul și-n tăcerea sacră,
Privește cu ochi triști voința ce masacră
Și vis și bucurie și vers înflăcărat,
Și șade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.
Și-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Și n-a spus niciodată că și pe el îl doare
Și sufletul și fila și soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!
Mi-e istovit cuvântul și-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veșminte,
Să-și bandajeze suflet și răni să-și oblojească,
Că e așa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...
Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, și spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranță și zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orasul Fermecat
Orașul pare fermecat
Cu diamantele pe cer
Doi fulgi de nea au sărutat
O creangă amorțită-n ger
Copaci, cu stele, au ornat
Cu pietre scumpe a plouat
Și fulgi de nea au presărat
Pe vârfuri, și le-au colorat
În părul meu, zăpada s-a lăsat
Privesc cum ninge ne-ncetat
Copii, pornesc la colindat
La piept ascund cadoul căpătat
Perechi, perechi, pe rând s-au sărutat
Și fulgii i-au îmbrățișat
Iar greierii un cântec au cântat
Din cuibul lor de unde-au hibernat
Până și-un curcubeu s-a arătat
Deși nu-i vreme de plouat
A vrut să vină la urat
Când a văzut orașul fermecat
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corectitudine
Sunt corectă și cinstită,
Vreau să trec prin lume castă,
Deși mama-i răzvrătită,
Că de bună sunt... o proastă!
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prostie
Nerozia se dă cultă,
Progresând stăruitor,
Sfidător parcă insultă
Intelectul sclipitor.
epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!