Doi ochi negri
Mai străini ca niciodată,
Mai pierduți ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.
Nu-nțelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămați.
Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.
Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranțe
Când sunt arse de cei doi?!
Urlă vântul a turbare,
Ceața dă năvală iar...
E prea mică dimineața,
Valul vine după val.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Doi ochi pierduți
Vor fi de lacrimi plini și grei
Doi ochi ce te vedeau odată,
Ca pe-o zeiță între zei,
A stelelor frumoasă fată.
Și nimeni nu va fi să vadă
Cum se vor stinge ochii mei,
Și-n întuneric or să cadă,
Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei.
Cui o să-i pese atunci de mine,
Și cine o să-mi ducă dorul?
Eu mă înec în reci suspine
Și plâng că am pierdut amorul.
Nimeni nu-și va aduce aminte,
În gânduri nimeni nu mă poartă,
Nici de-ale mele oseminte
Ce zac pustii în lumea moartă.
Doi ochi pierduți în bezna morții
Au fost cândva strălucitori,
Acum cuprinși de gheara sorții
În moarte sunt rătăcitori.
poezie de Răzvan Isac (5 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în această întreagă lume doi ochi negri, profunzi și oblici. Nu sunt decât doi. Ce ciudat! Sunt alți ochi mai frumoși, mai negri, mai profunzi. Dar toți aceștia nu mă privesc. Eu vreau să-mi scufund ochii în singurii ochi negri pe care-i iubesc. Și ochii aceștia nu sunt la capătul lumii. Ei sunt în același oraș în care mă aflu și eu. Nimic nu ne separă. Nimic și totul.
Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulțumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în șerpelnic șuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranțe în zbor.
Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin pașii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde ușor șopotind.
Fiorii jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.
Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se așează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis lăcrimat din ochi de femeie
Roua din lacrimi
Dezgheață luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârșit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi și petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cireșe
Fața ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.
Cireșe cresc la care n-ai acces
Până se coc și plâng după cules.
Și, oh, cireșelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să șadă!
Când râde, cireșele ei pline
Roșii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinț acces,
Până se coc și plâng după cules.
Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Amenințând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.
La sacrele cireșe n-ai acces,
Până se coc și plâng după cules.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evocări din vară
Plâng salcâmii
ce așteaptă
cu mult dor.. vorbind în șoaptă
să învie iar natura
și să nu mai curgă bruma.
Să fie numai culori
și curcubeie de flori
să alerge iar copiii
desculți... mirosind crinii
să fie iar primăvară
zi de zi
sau
poate... vară.
Când soarele dogorește
cu raze fierbinți iubește
iarba verde și crudă
fluturii și dulcea mură
copiii cu părul bălai
cu ochi negri ca de crai.
Mirosul de căpșuni coapte
mult prea dulci și aromate
cerul, ploaia și pământul
roua, munții și vântul.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi
negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăștiind miros discret de iasomie
se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire
prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat
doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreție de-un gând trecut
prin roua dimineții strecurată prin pereți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna din vis
Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.
Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.
Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mi-ai furat inima mea
Și-a căzut din cer o stea.
Cerul e plin de lumine,
Steaua mea varsă suspine!
Mi-a furat inima mie,
Zarea toată-i sinistrie.
Zorile îi dau năvală
Și tristețele îmi spală...
Verdele mă tot veghează,
Șoaptele îmi scânteiază,
Gândul meu curat e mut,
Ape stau la sfat mai mult...
Fulgeri noi vin, se strecoară,
De-mi dau aripi să zbor iară!
sonet de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ador dimineața
Ce mult eu ador dimineața,
Când roua îmi mângâie fața
Cu raze de clipe senine,
Venite ușor înspre mine!
Din leagăn sărut dimineața,
Prin raze ghicească-mi ea fața,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.
Ah, cum aștept dimineața,
Cu raze să-mi mângâie viața!
Arome de vise divine
Așterne-mi-va clipa ce vine!
Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..
Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrele morții
Amenință moartea și seceră vieți
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceți
Și crucile-mbracă în alb cimitire.
Își caută prada în tot și în toate,
Ne cerne prin sită și schimbă destine,
Stau clipe de viață de cer agățate
Și umbre tăcute pășesc prin ruine.
Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerșindu-Ți speranțe, urcuș spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!
poezie de Angelina Nădejde (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă-n ochi...
Privește-mă-n ochi când ești cu mine,
Privește-mă-n ochi, să știu de ți-e bine,
Privește-mă-n ochi, că doar o privire,
Privește-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Privește-mă-n ochi, că și ochii vorbesc,
Privește-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Privește-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Privește-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Privește-mă-n ochi, să știi ce gândesc,
Privește-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Privește-mă-n ochi, oricine ai fi,
Privește-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Privește-mă-n ochi, nu-ți cer prea mult,
Privește-mă-n ochi, să-ți văd a lor tumult,
Privește-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbești,
Privește-mă-n ochi, e deajuns să mă privești.
Privește-mă-n ochi, să pot să-nțeleg,
Privește-mă-n ochi, ce drum să aleg...
poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
O trase în jos, n-a mai putut să zică
Nimic, ci se scufundă cu figura lui
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lacrima nopții
în iarba verde văd în soare
sclipind în zori mărgăritare
e roua nopții adunată
și-n pânza timpului pictată
demult, copilă, alergam
cu ochi senini și incercam
în palma mea cu bucurie
s-o prind din flori de iasomie
acum când zorii mă trezesc
și pașii-n iarbă se opresc
privesc bobițele de rouă
știu că-i senin și că nu plouă
dar undeva adânc în gând
simt roua și-o aud plângând
e lacrima pierdută-n zori
din noaptea mea... de ursitori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îți amintești, iubite,
Îți amintești tu, oare?
Treceam prin infinituri
Pe-o lacrimă de soare...
Ne ascundeam privirea
În cuibul de sperare
Cu noaptea lui prea mică
Și ziua ei prea mare!...
Ia, cată cum te cheamă,
Cum tremură, sărmana,
Ascunsă a ta privire
În goliciunea doamnei!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă
Mă scol dimineața și strig
Și plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Și lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Și plâng până nu știu nici eu
De poate odată să-mi treacă.
Cu lacrima-n suflet Ți-ascult
Cuvântul și plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Și inima asta cuminte.
Și plâng când mă culc și mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Și-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de pisică
Eu nu am ochi!
În locul lor sunt două pisici care miaună..
una foarte de foame de sete
alta foarte puțin a sete de foame
amândouă mirosind
mirosindu-se
a privire, a privind, a privesc,
a mângâiere în timp ce mă spală
și cu privirea lor mă gonesc
într-o zi
într-un an
într-o vară...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E plânsul Tău
Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!